ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 996/2016

Decizia nr. 996/2016

Deliberând

asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data

de 15 ianuarie 2014, pe rolul Curții de Apel București, secția a

III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie,

contestatorul A. a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei civile

nr. 2134 din 29 noiembrie  2012, pronunțate de aceeași

instanță în Dosarul nr. x/236/2009, în contradictoriu cu intimatul B.

Prin Decizia

nr. 567 din 07 aprilie 2014, Curtea de Apel București, secția a III-a

civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca

neîntemeiată, cererea de contestație în anulare formulată de

contestatorul A. împotriva Deciziei civile nr. 2134 din 29 noiembrie  2012, pronunțate

de aceeași instanță.

Împotriva Deciziei

civile nr. 567 din 07 aprilie 2014, pronunțate de Curtea de Apel

București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori

și de familie, a formulat cerere de revizuire revizuentul A.

La termenul

din 14 octombrie 2014, părțile au lipsit nejustificat, Curtea de Apel

București dispunând, în consecință, suspendarea judecării

recursului, potrivit art. 242 pct. 2 C. proc. civ.

Prin Decizia

nr. 1306 din 8 decembrie 2015 a Curții de Apel București, secția

a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, s-a

constatat perimată cererea de revizuire formulată de revizuentul A.

împotriva Deciziei nr. 567 din 07 aprilie 2014 pronunțate de Curtea de

Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu

minori și de familie.

Împotriva Deciziei

nr. 1306 din 8 decembrie 2015 a Curții de Apel București, secția

a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a

declarat recurs revizuentul A.

Examinând

recursul, în raport de excepția de inadmisibilitate invocată din

oficiu, a cărei analiză este prioritară în raport de

dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată

următoarele :

Potrivit

dispozițiilor art. 328 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea dată

asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege

pentru hotărârea revizuită.

În

cauză, hotărârea atacată cu revizuire - Decizia nr. 567 din 07

aprilie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie

,

are caracter

irevocabil, fiind pronunțată în soluționarea unei

contestații în anulare, finalizată, de asemenea, cu pronunțarea

unei hotărâri irevocabile.

Astfel,

D

ecizia nr. 2134

din 29 noiembrie  2012, ce a făcut obiectul contestației în anulare,

a fost pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, ca

instanță de recurs, fiind o hotărâre irevocabilă. Prin

urmare, și Decizia nr. 567 din 07 aprilie 2014, dată în

contestație în anulare, era irevocabilă, potrivit art. 320 alin. (3) C.

proc. civ. care prevede faptul că hotărârea dată în

contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca

și hotărârea atacată.

Așadar, Decizia

nr. 1306 din 8 decembrie 2015 a Curții de Apel București, secția

a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin

care s-a soluționat cererea de revizuire, ce face obiectul prezentului

recurs, fiind supusă acelorași căi de atac ca și

hotărârea atacată, este o hotărâre irevocabilă.

În

conformitate cu dispozițiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ., sunt

supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date

în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege,

hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, iar

potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 din același cod, hotărârea

dată în recurs, chiar dacă prin aceasta s-a soluționat fondul

pricinii, este irevocabilă.

Legalitatea

căilor de atac presupune faptul că o hotărâre

judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac

prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac

prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de

a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri

judecătorești.

Această

regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art.

129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care

poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele

prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie

făcută în condițiile legii.

Dreptul de a

exercita o cale de atac este unic și se epuizează prin chiar

exercițiul lui. Partea interesată nu poate folosi de mai multe ori o

cale de atac împotriva aceleiași hotărâri, deci nu se poate judeca de

mai multe ori în aceeași cale de atac.

Raportat la

dispozițiile legale menționate anterior și la considerentele

expuse, recursul declarat împotriva Deciziei nr. 1306 din 8 decembrie 2015 a

Curții de Apel București, secția a III-a civilă și

pentru cauze cu minori și de familie va fi respins, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 1306

din 8 decembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a III-a

civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 10 mai 2016.