ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5457/2012

Asupra cauzei

constată următoarele:

Prin Sentința nr. 9421 din 11 decembrie 2008,

Judecătoria sectorului 5 București, secția a II-a civilă, a admis excepția

necompetenței materiale. A declinat competența de soluționare a cauzei privind

pe reclamanta B.C. în favoarea Tribunalului București.

Tribunalul București,

secția a V-a civilă, prin Sentința nr. 831 din 12 iunie 2009 a respins, ca

neîntemeiată, acțiunea.

Prin Decizia nr. 299

A din 10 mai 2010, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru

cauze cu minori și de familie, a admis excepția lipsei de interes. A respins

apelul declarat de pârâtul T.N. împotriva sentinței tribunalului, ca lipsit de

interes. A respins apelul reclamantei împotriva aceleiași hotărâri, ca

nefondat.

Împotriva acestei

ultime decizii a declarat recurs, reclamanta B.C., înregistrat pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală la

data de 16 septembrie 2010.

La 25 mai 2011,

Înalta Curte a suspendat judecata cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2

C. proc. civ., constatând lipsa nejustificată a părților, în condițiile în care

niciuna dintre acestea nu a solicitat judecata în lipsă.

Dosarul a fost repus

pe rol, din oficiu, la 12 iunie 2012, în vederea discutării perimării, în acord

cu dispozițiile art. 252 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte constată

aplicabile în cauză dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. care prevăd

că orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și

orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar

împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un

an.

Din redactarea

textului de lege menționat, care sancționează pasivitatea procedurală a

părților, reiese caracterul imperativ al excepției invocate, instanța având

îndrituirea și corelativ obligația de a veghea asupra respectării dispozițiilor

de ordine publică care au drept efect stingerea, dintr-o împrejurare culpabilă

părții, a procesului civil.

Perimarea se

înfățișează însă nu numai ca o sancțiune procedurală pentru nerespectarea

termenului prevăzut de lege dar și ca o prezumție tacită de desistare, dedusă

din faptul nestăruinței vreme îndelungată în judecată, având astfel un caracter

mixt.

Cum în cauză dosarul

a rămas în nelucrare de la 25 mai 2011, data suspendării judecării cauzei

pentru lipsa părților și până la 12 iunie 2012, data repunerii din oficiu a

cauzei pe rol, din vina părților nefiind întocmit niciun act de procedură în

termenul legal prevăzut, prin aplicarea art. 248 alin. (1) C. proc. civ., se va

constata perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat

recursul declarat de reclamanta B.C. împotriva Deciziei nr. 299 A din 10 mai

2010 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu

minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 septembrie 2012.

Procesat de GGC - AS