ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 197/2013

Asupra cauzei constată următoarele: Tribunalul București, secția a III-a civilă, prin sentința nr. 386 din 18 martie 2009 a respins, ca neîntemeiată, contestația formulată de reclamantul C.C.G. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului. Prin decizia nr. 564/ A din 29 septembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins, ca tardiv, apelul declarat de reclamant împotriva sentinței tribunalului. Împotriva acestei ultime decizii a declarat recurs reclamantul C.C.G., înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, la data de 11 noiembrie 2010. La 5 octombrie 2011, Înalta Curte a suspendat judecata cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ., constatând lipsa nejustificată a părților, în condițiile în care niciuna dintre acestea nu a solicitat judecata în lipsă. Dosarul a fost repus pe rol, din oficiu, la 8 noiembrie 2012, în vederea discutării perimării, în acord cu dispozițiile art. 252 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte constată aplicabile în cauză dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. care prevăd că orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Din redactarea textului de lege menționat, care sancționează pasivitatea procedurală a părților, reiese caracterul imperativ al excepției invocate, instanța având îndrituirea și corelativ obligația de a veghea asupra respectării dispozițiilor de ordine publică care au drept efect stingerea, dintr-o împrejurare culpabilă părții, a procesului civil.

Perimarea se înfățișează însă nu numai ca o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege dar și ca o prezumție tacită de desistare, dedusă din faptul nestăruinței vreme îndelungată în judecată, având astfel un caracter mixt. În raport de textele de lege incidente, se reține că aspectele prezentate de recurent referitoare la starea sănătății sale nu sunt de natură a suspenda cursul perimării. Cum în cauză dosarul a rămas în nelucrare de la 5 octombrie 2011, data suspendării judecării cauzei pentru lipsa părților și până la 8 noiembrie 2012, data repunerii din oficiu a cauzei pe rol, din vina părților nefiind întocmit niciun act de procedură în termenul legal prevăzut, prin aplicarea art. 248 alin. (1) C. proc.

civ., se va constata perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de reclamantul C.C.G. împotriva deciziei nr. 564/ A din 29 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2013.