ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3359/2014

Asupra cererii de

față, constată următoarele:

Prin

Decizia civilă nr. 5055 din 29 iunie 2012 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția I civilă, în Dosar nr. 8676/2/2010, a fost admis recursul

declarat de reclamantul V.O.M. împotriva Deciziei civile nr. 202 A din 24

februarie 2011 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru

cauze cu minori și de familie, s-a modificat, în parte, decizia recurată, în

sensul că s-a înlăturat dispoziția de admitere a apelului formulat de pârâta

R.A. A.P.P.S. în contradictoriu cu intimata intervenientă A.S.V., menținându-se

celelalte dispoziții ale deciziei.

Împotriva acestei

decizii a formulat contestație în anulare V.O.M.

Dosarul a fost

înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la

data de 3 ianuarie 2013.

La termenul de la 23

septembrie 2013, judecata contestației în anulare a fost suspendată conform

prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât părțile nu s-au

prezentat la strigarea cauzei și nici nu au solicitat judecarea în lipsă, iar

la 15 octombrie 2014, din oficiu, Înalta Curte a dispus repunerea cauzei pe

rol, fixând termen la 27 noiembrie 2014, când instanța a invocat excepția

perimării contestației în anulare.

Analizând cu

prioritate această excepție, față de dispozițiile art. 137 C. proc. civ.,

Înalta Curte o va admite, pentru considerentele care succed:

Potrivit

dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. cererea de chemare în judecată,

contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau

revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în

nelucrare din vina părții timp de un an. Conform dispozițiilor art. 252 alin.

(1) C. proc. civ. perimarea se poate constata și din oficiu.

Termenul de perimare

începe să curgă de la data ultimului act de procedură făcut în cauză, iar

cazurile de întrerupere și suspendare a cursului perimării sunt prevăzute de

art. 249 și 250 C. proc. civ.

În speță, părțile,

deși legal citate, nu s-au prezentat în instanță la termenul din 23 septembrie

2013, stabilit pentru soluționarea contestației în anulare și, în temeiul

dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea

cauzei, constatându-se că nici una dintre părți nu a cerut judecarea în lipsă.

Din verificarea

actelor dosarului reiese că până la data de 24 septembrie 2014, când s-a

împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) și (5) C.

proc. civ., părțile nu au formulat cerere de repunere pe rol a cauzei în

vederea continuării judecății.

Reținând că în cauză

sunt întrunite condițiile perimării prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc.

civ. și constatând că, potrivit aceluiași text de lege, perimarea operează de

drept, putând fi constatată și din oficiu de instanță, față de dispozițiile

art. 252 alin. (1) teza I din același cod, Înalta Curte urmează să constate

perimată contestația în anulare cu care a fost învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată

contestația în anulare formulată de contestatorul V.O.M. împotriva Deciziei

civile nr. 5055 din 29 iunie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 noiembrie 2014.

Procesat de GGC - CL