ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 67/2014

Asupra cererii de față, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 308 din 23 ianuarie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, în Dosar nr. 1772/119/2009, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții T.T. - senior, T.T.T. - junior și B.E. împotriva deciziei nr. 21/ AP din 9 februarie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie de conflicte de muncă și asigurări sociale. Împotriva acestei decizii au formulat contestație în anulare T.T. senior, T.T.T. junior și B.E. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, la data de 3 februarie 2012. La termenul de la 1 noiembrie 2012, judecata cererii de revizuire a fost suspendată conform prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ., întrucât părțile nu s-au prezentat la strigarea cauzei și nici nu au solicitat judecarea în lipsă, iar la 20 noiembrie 2013, din oficiu, Înalta Curte a dispus repunerea cauzei pe rol, fixând termen la 16 ianuarie 2014, când instanța a invocat excepția perimării contestației în anulare. Analizând cu prioritate această excepție, față de dispozițiile art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte o va admite, pentru considerentele care succed: Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. cererea de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.

Conform dispozițiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ. perimarea se poate constata și din oficiu. Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură făcut în cauză, iar cazurile de întrerupere și suspendare a cursului perimării sunt prevăzute de art. 249 și 250 C. proc. civ. În speță, părțile, deși legal citate, nu s-au prezentat în instanță la termenul din data de 1 noiembrie 2012, stabilit pentru soluționarea contestației în anulare și, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea cauzei, constatându-se că nici una dintre părți nu a cerut judecarea în lipsă. Din verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 1 noiembrie 2013, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc.

civ., părțile nu au formulat cerere de repunere pe rol a cauzei în vederea continuării judecății. Reținând că în cauză sunt întrunite condițiile perimării prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ. și constatând că, potrivit aceluiași text de lege, perimarea operează de drept, putând fi constatată și din oficiu de instanță, față de dispozițiile art. 252 alin. (1) teza I din același cod, Înalta Curte urmează să constate perimată contestația în anulare cu care a fost investită. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimată contestația în anulare formulată de contestatorii T.T. senior, T.T.T. junior și B.E. împotriva deciziei nr. 308 din 23 ianuarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2014.