ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1903/2014

Asupra recursului constată

următoarele:

Prin

cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1

București la data de

13

februarie 2008, sub nr. 2178/299/2008, reclamanții T.C.A., T.C. și T.A.R. au

chemat în judecată pe pârâții T.V., T.I., T.M., Municipiul București

reprezentat prin Primarul General, Primăria sectorului 1 București, Comisia pentru

aplicarea Legii nr. 112/1995 și SC H.N. SA, solicitând instanței ca prin

hotărârea ce o va pronunța:

1) să constate nulitatea absolută a contractului

de vânzare-cumpărare din 5 noiembrie 1996, încheiat între Primăria Municipiului

București reprezentată prin SC H.N. SA în calitate de vânzător și T.V. și T.A.,

în calitatea de cumpărători privind locuința situată în București, sectorul 1;

2) să emită o hotărâre care să țină loc

de titlu de proprietate pentru T.C.A., T.C. și T.A.R., pentru apartamentul în cauză;

3) să acorde reclamanților despăgubiri

materiale reprezentând lipsa de folosință a apartamentului respectiv, în sumă de

500 euro pe lună, pentru o perioadă de 11 ani, respectiv 72.000 euro și

4) să acorde reclamanților despăgubiri

morale în valoare de 100.000 euro pentru prejudiciul moral suferit de T.C.A., în

legătură cu apartamentul situat în București, sector 1.

Prin sentința civilă nr. 3739 din 19

martie 2008, pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București,

în Dosarul nr. 2178/299/2008, a fost admisă

excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența de soluționare în

favoarea Tribunalului București, reținându-se că valoarea obiectului cauzei depășește

suma de 500.000 RON, iar potrivit art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., competența

de soluționare a cauzei în primă instanță aparține tribunalului.

Pe rolul Tribunalului București, secția

a V-a civilă, cauza a fost înregistrată sub nr. 17409/3/2008.

Prin sentința civilă nr. 1859 din 12

decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă,

în Dosarul nr. 17409/3/2008, a fost admisă

excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamanților privind capătul de cerere

având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare

din 5 noiembrie 1996, a fost admisă excepția inadmisibilității capătului de cerere

având ca obiect emiterea unei hotărâri care să țină loc de titlu de proprietate

pentru reclamanți asupra apartamentului în cauză și a fost admisă excepția netimbrării

capetelor de cerere având ca obiect obligarea pârâților la despăgubiri materiale

și daune morale, aceste ultime cereri fiind anulate, ca netimbrate.

Prin decizia civilă nr. 128A din 22 februarie

2010, pronunțată de Curtea de Apel București

în Dosarul nr. 17409/3/2008, a fost admis apelul reclamanților,

a fost desființată sentința civilă nr. 1859 din 12 decembrie 2008, pronunțată de

Tribunalul București, secția a V-a civilă, în Dosarul nr. 17409/3/2008, cauza fiind

trimisă spre rejudecare Tribunalului București.

Ulterior casării sentinței, cu trimitere

spre rejudecare, pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, Dosarul

nr. 17409.01/3/2008.

Prin sentința civilă nr. 1962 din 9

noiembrie 2011, Tribunalul București, secția a V-a civilă,

a respins excepțiile prescripției dreptului

material la acțiune și autorității de lucru judecat, invocate de pârâții T.I. și

T.V., a admis excepția inadmisibilității celui de-al doilea capăt din cererea reclamanților,

invocată de aceiași pârâți, a respins, ca inadmisibilă, cererea prin care s-a solicitat

emiterea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de titlu de proprietate privind

imobilul din litigiu, a admis în parte acțiunea reclamanților T.C.A., T.C. și T.A.R.,

în contradictoriu cu pârâții Primăria sectorului 1 București, Comisia pentru aplicarea

Legii nr. 112/1995, SC H.N. SA, Municipiul București, reprezentat prin Primarul

General, T.V., T.I. și T.M., a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare

din 5 noiembrie 1996 încheiat între Primăria Municipiului București, în calitate

de vânzător și T.V. și T.A., în calitate de cumpărători, privind locuința situată

în București, sectorul 1, a respins ca neîntemeiate cererile reclamanților privind

daunele materiale și daunele morale și i-a obligat pe pârâți, în solidar, la plata

către reclamanți a cheltuielilor de judecată în cuantum de 6.841 euro, respectiv

echivalentul în RON la data plății efective, reprezentând cheltuieli de transport,

și 400 RON reprezentând onorariu de avocat.

Împotriva acestei sentințe au declarat

apel

reclamanții și pârâții

T.I., T.V., SC H.N. SA, Primăria sector 1 București și Municipiul București reprezentat

prin Primarul General, apelul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel București,

secția a IlI-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Prin încheierea din 25 septembrie 2009

pronunțata de Curtea de Apel București,

secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, au fost consemnate

dezbaterile pe fond cu privire la apelul formulat și a fost dispusă amânarea pronunțării

asupra cauzei, pentru a da posibilitate părților să formuleze concluzii scrise și

în vederea deliberării.

Prin decizia civilă nr. 347 A din 9 octombrie

2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a lll-a civilă și pentru cauze

cu minori și de familie,

au

fost admise apelurile declarate de apelanții-pârâți T.I., T.V., Municipiul București

prin Primarul General, Primăria sectorului 1 București și SC H.N. SA împotriva sentinței

civile nr. 1962 din 9 noiembrie 2011, pronunțate de Tribunalul București, secția

a V-a civilă, în contradictoriu cu apelanții-reclamanți T.C.A., T.C. și T.A.R. și

cu intimatul-pârât T.M. A fost schimbată, în parte, sentința apelată. A fost respinsă

excepția autorității de lucru judecat invocată cu referire la cererea de constatare

a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare din 5 noiembrie 1996, ca

neîntemeiată. A fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune cu referire

la cererea de constatare a contractului de vânzare-cumpărare din 5 noiembrie 1996

și, în consecință, a fost respinsă cererea de constatare a nulității absolute a

acestui contract, ca prescrisă. A fost admisă excepția lipsei calității procesuale

pasive a pârâtei Primăria sectorului 1 București. A fost respinsă acțiunea formulată

în contradictoriu cu pârâta Primăria sectorului 1 București, ca fiind formulată

împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A fost respinsă cererea

reclamanților de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată. Au fost

menținute dispozițiile sentinței apelate cu privire la cererea de pronunțare a unei

hotărâri judecătorești care să țină loc de titlu de proprietate pentru reclamanți

și la cererile de obligare a pârâților la daune materiale și respectiv morale. Au

fost obligați reclamanții la 6,15 RON cheltuieli de judecată către apelantul-pârât

Municipiul București, reprezentat prin Primarul General. A fost respinsă cererea

formulată de apelanta-pârâtă Primăria sectorului 1 București de acordare a cheltuielilor

de judecată în apel, ca neîntemeiată. A fost admis apelul declarat de apelanții-reclamanți

T.C.A., T.C. și T.A.R. împotriva aceleiași sentințe. A fost trimisă cauza Tribunalului

București pentru soluționarea cererii de revendicare imobiliară.

Soluția instanței de apel a fost modificată

de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

I civilă, prin decizia nr. 5179 din 12 noiembrie 2013, prin

care s-a decis următoarele:

A fost constatat nul recursul declarat

de reclamanții T.A.R. și T.C. împotriva deciziei nr. 347 A din 9 octombrie 2012

a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de

familie. A fost respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul T.C.A. împotriva

aceleiași decizii.

Au fost admise recursurile declarate de

pârâții T.I. și T.V. și a fost modificată în parte decizia nr. 347 A din 9 octombrie

2012 a Curții de Apel București, secția a IlI-a civilă și pentru cauze cu minori

și de familie, în sensul că a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanții

T.A.R., T.C.A. și T.C. împotriva sentinței nr. 1962 din 9 noiembrie 2011 a Tribunalului

București, secția a V-a civilă.

Au fost menținute celelalte dispoziții

ale deciziei.

Împotriva încheierii de ședință din 25

septembrie 2012 și a deciziei civile nr. 347 A din 9 octombrie 2012 pronunțată de

Curtea de Apel București,

secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, reclamantul T.C.

a declarat un nou recurs, solicitând admiterea acestuia și a cererii de chemare

în judecată.

Înalta Curte, la termenul din 13 iunie

2014, a rămas în pronunțare asupra excepției inadmisibilității recursului, pe care

o va analiza cu prioritate, față de dispozițiile art. 137 C. proc. civ., și pe care

o va admite, pentru considerentele care succed:

Prin dispozițiile art. 129 alin. (1) C.

proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor

procesuale în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător.

Prin urmare, revine persoanei interesate

obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile,

aceeași pentru subiectele de drept aflate în situații identice.

Aceleași exigențe exclud examinarea în

fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate

de dreptul intern prin legea procesuală.

Una dintre regulile comune referitoare

la instituirea și exercitarea căilor de atac este unicitatea dreptului de a uza

de o atare cale. În procedură, dreptul de a exercita o cale de atac este, în principiu,

unic și se epuizează o dată cu declararea acesteia. Aceasta înseamnă că nimănui

nu-i este îngăduit de a uza de două ori de una și aceeași cale de atac. În caz contrar,

excepția puterii lucrului judecat va putea fi invocată de cel interesat sau de instanță

din oficiu, spre a se anihila calea de atac exercitată repetitiv.

Potrivit art. 377 alin. (2) pct. 5 C. proc.

civ., sunt irevocabile orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate

cu recurs.

Conform art. 147 C. proc. civ., dezbaterile

urmate în ședință se vor trece în încheierea de ședință care va fi semnată de judecători

și de grefier.

Dispoziția legală menționată are caracter

imperativ, astfel că încheierea de dezbateri este parte integrantă a hotărârii judecătorești,

cuprinzând, în principal, concluziile finale ale părților.

Or, în speță, s-a exercitat calea extraordinară

de atac a recursului pentru a doua oară, împotriva deciziei civile nr. 347A din

9 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze

cu minori și de familie și, implicit și împotriva încheierii de dezbateri din 25

septembrie 2012, date fiind dispozițiile art. 316 și ale art. 282 alin. (2) C. proc.

civ., potrivit cărora împotriva încheierilor premergătoare nu se poate declara calea

de atac decât odată cu fondul, recursul fiind deja exercitată de către reclamant,

astfel cum deja s-a arătat.

Prin urmare, încheierea de dezbateri și

de amânare a pronunțării, precum și hotărârea curții de apel au devenit irevocabile,

nu mai puteau fi atacate din nou cu recurs, întrucât s-ar deschide calea „recursului

la recurs”, ceea ce contravine dispozițiilor imperative, de ordine publică ale legii

ce reglementează sistemul căilor de atac în procesul civil.

Astfel, recurentul nu s-a conformat unei

condiții specifice de admisibilitate a recursului în această materie.

Recunoașterea unei căi de atac în alte

situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului

legalității acestora, după cum permisiunea exercitării unei a doua căi de atac identice

cu cea deja epuizată, constituie o încălcare a principiului unicității căilor de

atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și a autorităților,

aceasta fiind o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Recursul de față fiind declarat împotriva

unei încheieri de dezbateri și a unei hotărâri irevocabile este inadmisibil, urmând

a fi respins în consecință, în baza art. 312 alin. (1) raportat la art. 299

alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat

de reclamantul T.C.A. împotriva încheierii de ședință din 25 septembrie 2012 și

a deciziei civile nr. 347A din 9 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția

a III-a civilă și pentm cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședmță publică astăzi, 13

iunie 2014.