ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 96/2015

Deliberând asupra

cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată

pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București la data de 13 februarie 2008 sub

nr. 2178/299/2008 reclamanții Ț.C.A., Ț.C. și Ț.A.R. au chemat în judecată pe

pârâții T.V., T.I., T.M., Municipiul București reprezentat prin primarul

general, Primăria sectorului 1 București - Comisia Pentru Aplicarea Legii nr. 112/95

și SC H.N. SA, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța:

1) să constate

nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare din 05 noiembrie 1996,

încheiat între Primăria Municipiului București reprezentată prin SC H.N. SA în

calitate de vânzător și T.V. și Tache Alina, în calitatea de cumpărători

privind locuința situată în București, sectorul 1;

2) să emită o

hotărâre care să țină loc de titlu de proprietate pentru Ț.C.A., Ț.C. și Ț.A.R.,

pentru apartamentul în cauză;

3) să acorde

reclamanților despăgubiri materiale reprezentând lipsa de folosință a

apartamentului respectiv, în sumă de 500 euro pe lună, pentru o perioadă de 11

ani, respectiv 72.000 euro și,

4) să acorde reclamanților

despăgubiri morale în valoare de 100.000 euro pentru prejudiciul moral suferit

de Ț.C.A., în legătură cu apartamentul situat în București, sector 1.

Prin sentința civilă nr.

3739 din 19 martie 2008, pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București, în Dosarul

nr. 2178/299/2008, a fost admisă excepția necompetenței materiale și a fost

declinată competența de soluționare în favoarea Tribunalului București,

reținându-se că valoarea obiectului cauzei depășește suma de 500.000 lei, iar

potrivit art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., competența de soluționare a

cauzei în primă instanță aparține tribunalului.

Prin sentința civilă nr.

1859 din 12 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă,

în Dosarul nr. 17409/3/2008, s-a admis excepția prescripției dreptului la

acțiune al reclamanților privind capătul de cerere având ca obiect constatarea

nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare din 5 noiembrie 1996,

s-a admis excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect

emiterea unei hotărâri care să țină loc de titlu de proprietate pentru

reclamanți asupra apartamentului în cauză și s-a admis excepția netimbrării

capetelor de cerere având ca obiect obligarea pârâților la despăgubiri

materiale și daune morale, aceste ultime cereri fiind anulate, ca netimbrate.

Prin Decizia civilă nr.

128/A din 22 februarie 2010, pronunțată de Curtea de Apel București, a fost

admis apelul reclamanților, a fost desființată sentința civilă nr. 1859 din 12

decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în Dosarul

nr. 17409/3/2008, cauza fiind trimisă spre rejudecare Tribunalului București.

În rejudecare, prin

sentința civilă nr. 1962 din 09 noiembrie 2011, Tribunalul București, secția a

V-a civilă, a respins excepțiile prescripției dreptului material la acțiune și

autorității de lucru judecat, invocate de pârâții T.I. și T.V.; a admis excepția

inadmisibilității celui de-al doilea capăt din cererea reclamanților, invocată

de aceiași pârâți; a respins, ca inadmisibilă, cererea din acțiunea

reclamanților prin care s-a solicitat emiterea unei hotărâri judecătorești care

să țină loc de titlu de proprietate privind imobilul din litigiu; a admis în

parte acțiunea reclamanților Ț.C.A., Ț.C. și Ț.A.R., în contradictoriu cu

pârâții Primăria sectorului 1 București - Comisia Pentru Aplicarea Legii 112/1995,

SC H.N. SA, Municipiul București, reprezentat prin primarul general, T.V., T.I.

și T.M.; a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare din

05 noiembrie 1996 încheiat între Primăria Municipiului București, în calitate

de vânzător și T.V. și T.A., în calitate de cumpărători, privind locuința

situată în București, sectorul 1; a respins, ca neîntemeiate, cererile

reclamanților privind daunele materiale și daunele morale și i-a obligat pe

pârâți, în solidar, la plata către reclamanți a cheltuielilor de judecată în

cuantum de 6.841 euro, respectiv echivalentul în lei la data plății efective,

reprezentând cheltuieli de transport, și 400 lei reprezentând onorariu de

avocat.

Prin Decizia civilă nr.

347 A din 9 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie s-au admis apelurile

declarate de pârâții T.I., T.V., Municipiul București prin primarul general,

Primăria sectorului 1 București și SC H.N. SA împotriva sentinței civile nr. 1962

din 09 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă;

s-a schimbat, în parte, sentința apelată; s-a respins excepția autorității de

lucru judecat invocată cu referire la cererea de constatare a nulității

absolute a contractului de vânzare-cumpărare din 05 noiembrie 1996, ca

neîntemeiată. S-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune cu referire

la cererea de constatare a contractului de vânzare-cumpărare din 05 noiembrie 1996

și, în consecință, s-a respins cererea de constatare a nulității absolute a

acestui contract, ca prescrisă; s-a admis excepția lipsei calității procesuale

pasive a pârâtei Primăria sectorului 1 București. S-a respins acțiunea

formulată în contradictoriu cu pârâta Primăria sectorului 1 București, ca fiind

formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. S-a respins

cererea reclamanților de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

S-au menținut dispozițiile sentinței apelate cu privire la cererea de

pronunțare a unei hotărâri judecătorești care să țină loc de titlu de

proprietate pentru reclamanți și la cererile de obligare a pârâților la daune

materiale și respectiv morale. Au fost obligați reclamanții la 6,15 lei

cheltuieli de judecată către apelantul-pârât Municipiul București, reprezentat

prin primarul general. S-a respins cererea formulată de apelanta-pârâtă

Primăria sectorului 1 București de acordare a cheltuielilor de judecată în

apel, ca neîntemeiată. S-a admis apelul declarat de apelanții-reclamanți Ț.C.A.,

Ț.C. și Ț.A.R. împotriva aceleiași sentințe. S-a trimis cauza Tribunalului

București pentru soluționarea cererii de revendicare imobiliară.

Împotriva deciziei

pronunțate de Curtea de Apel București au declarat recurs reclamanții Ț.C.A.,

Ț.A.R., Ț.C. și pârâții T.I. și T.V. criticând soluția pentru

nelegalitate.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția I civilă, prin Decizia nr. 5179 din 12 noiembrie

2013 a constatat nul recursul declarat de reclamanții Ț.A.R. și Ț.C. împotriva Deciziei

nr. 347/A din 09 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a III-a

civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondat, recursul

declarat de reclamantul Ț.C.A. împotriva aceleiași decizii; a admis recursurile

declarate de pârâții T.I. și T.V. și a modificat în parte Decizia nr. 347/A din

09 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru

cauze cu minori și de familie, în sensul că a respins, ca nefondat, apelul

declarat de reclamanții Ț.A.R., Ț.C.A. și Ț.C. împotriva sentinței nr. 1962 din

09 noiembrie 2011 a Tribunalului București, secția a V-a civilă; a menținut

restul dispozițiilor deciziei.

Împotriva acestei

hotărâri a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți cererea de revizuire

formulată de Ț.C., întemeiată în drept pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc.

civ.

La termenul de

judecată din data de 15 ianuarie 2015, Înalta Curte a supus dezbaterii excepția

tardivității cererii de revizuire în raport de dispoz. art. 324 alin. (1) pct. 1

C. proc. civ., pe care, analizând-o cu prioritate în raport de dispoz.art. 137 C.

proc. civ., o reține ca fiind incidentă speței, având în vedere următoarele

considerente:

Potrivit

dispozițiilor art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., termenul de introducere

a cererii de revizuire este de o lună și se va socoti în cazurile prevăzute de art.

322 pct. 1, 2 și 7 alin. (1) de la comunicarea hotărârii definitive, iar când

hotărârile au fost date de instanțe de recurs după evocarea fondului, de la

pronunțare.

În speță, hotărârea a

cărei revizuire se solicită, respectiv Decizia nr. 5179 din 12 noiembrie 2013 a

Înaltei Curți, este o hotărâre pronunțată în recurs, prin care s-a evocat

fondul, întrucât instanța a dat o altă dezlegare raportului juridic dedus

judecății decât cea care fusese aleasă până la acel moment.

În raport de data

pronunțării acestei hotărâri - 12 noiembrie 2013, termenul legal de revizuire,

calculat potrivit regulii prescrise de art. 101 alin. (3) C. proc. civ. pentru

termenele statornicite pe luni, s-a împlinit la data de 12 decembrie 2013.

Cererea de revizuire

a fost, însă, formulată la data de 22 octombrie 2014, deci peste termenul

prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Așa fiind, Înalta

Curte urmează să dispună respingerea cererii de revizuire, ca tardivă, făcând

astfel aplicarea sancțiunii decăderii, prevăzută de art. 103 alin. (1) C. proc.

civ. pentru neexercitarea în termen a oricărei căi de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de

revizuire formulată de Ț.C. împotriva Deciziei civile nr. 5179 din 12 noiembrie

2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, ca

tardiv formulată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 ianuarie 2015.