ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5596/2013

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin Încheierea de ședință din data de 28 mai

2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția III-a civilă și pentru

cauze cu minori și de familie în Dosarul nr. 3732/2/2012 a fost respinsă, ca

neîntemeiată, cererea de suspendare a executării Sentinței civile nr. 4849 din

22 aprilie 2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, în Dosarul

nr. 11674/301/2008, cerere formulată de P.A.C. în contradictoriu cu intimații

P.N.C. și P.S.A.

Împotriva Încheierii

de ședință din 28 mai 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția

III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a declarat recurs pârâtul

P.A.C.

Prin Încheierea de

ședință din 2 octombrie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I

civilă a suspendat judecata recursului, în conformitate cu dispozițiile art.

242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând lipsa părților la dezbateri.

Înalta Curte constată

că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 248 C. proc. civ. referitoare la

perimare, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit

dispozițiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ., cauza a fost repusă pe rol, din

oficiu, la data de 16 octombrie 2013, pentru a se verifica dacă sunt întrunite

cerințele art. 248 alin. (1) din același cod.

Conform acestui din

urmă text, orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, revizuire și

orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar

împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare, din vina părții, timp de 1

an.

Ca atare, perimarea

apare ca o sancțiune determinată tocmai de lipsa de stăruință a părților în

soluționarea litigiului, ea având un caracter mixt, atât de sancțiune cât și de

desistare de la judecată.

În definirea

perimării, rămânerea cauzei în nelucrare și culpa părții sunt două elemente

esențiale, sancțiunea procedurală extinzându-și domeniul de acțiune și asupra

căilor de atac.

În speță, din culpa

părților, cauza a rămas în nelucrare, de la 2 octombrie 2012 - data suspendării

cauzei - nemaifiind întocmit niciun act de procedură, fiind îndeplinite astfel

condițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ.

Se constată așadar

că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 248 și urm. C. proc. civ.,

cererea de recurs fiind perimată de drept, ca o consecință a lipsei de

stăruință a părților în desfășurarea activității judiciare.

În consecință, se va

constata, din oficiu, că a operat sancțiunea prevăzută de lege, recursul

declarat de pârâtul P.A.C. fiind perimat.

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat

recursul declarat de pârâtul P.A.C. împotriva Încheierii de ședință de la data

de 28 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția III-a civilă și

pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. 3732/2/2012.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 decembrie 2013.

Procesat de GGC - LM