ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 03.11.2001

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1366/2013

HOTĂRÂRE
03.11.2001
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1366/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2001)

Asupra cauzei de față constată

următoarele:

Prin sentința nr. 797 din 30 mai 2002,

Tribunalul București, secția a III a civilă, a admis acțiunea formulată de

reclamantul B.V. în contradictoriu cu pârâții Ministerul de Interne, Ministerul

Finanțelor Publice, Serviciul de Informații Externe, Ministerul Apărării

Naționale, Consiliul Județean Ilfov și Comandamentul Trupelor de Jandarmi.

A obligat pârâții să-i lase

reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în

sat Săftica, șos. Națională București-Ploiești, km 22-23 compus din teren în

suprafață de 4 ha și construcție (6 camere și dependințe).

Prin decizia nr. 263 din 8 mai 2003,

Curtea de Apel București,

secția a III a civilă, a admis apelurile declarate de pârâții Ministerul de

Interne, Ministerul Finanțelor Publice și Serviciul de Informații Externe

împotriva sentinței civile nr.797 din 30 mai 2002 a Tribunalului București, secția

a III a civilă, pe care a schimbat-o în tot în sensul că a respins, ca

inadmisibilă, acțiunea în revendicare formulată de reclamantul B.V.

Împotriva acestei decizii, la data de

16 mai 2003, reclamantul a declarat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curți

de Casație și Justiție sub nr. 4553/2003 (nr. nou 1588 7/1/2003), criticând-o

pentru nelegalitate.

Prin încheierea din 23 mai 2007 a Înaltei

Curți, judecata cauzei a fost suspendată în temeiul art.46 alin. (1) din Legea

nr. 10/2001.

Cauza a fost repusă pe rol prin

rezoluția din 09 ianuarie 2013 pentru discutarea perimării, fiind fixat termen

la 13 martie 2013.

Analizând cu prioritate această

excepție peremptorie, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ.,

orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și

orice altă cerere de reformare sau revocare se perima de drept, chiar împotriva

incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Partea

nu se socotește în vină, atunci când actul de procedură urma să fie îndeplinit

din oficiu.

Termenul de perimare începe să curgă

de la data ultimului act de procedură făcut în cauză, iar cauzele de

întrerupere și suspendare a acestui termen sunt prevăzute de art. 249 și 250 C.

proc. civ.

În prezenta cauză, judecata recursului

a fost suspendată la data de 23 mai 2007, în temeiul art. 46 alin. (1) din

Legea nr. 10/2001, până la soluționarea procedurii prevăzute de acest act

normativ.

Din înscrisurile depuse de părțile în

proces, ca urmare a citării lor pentru termenul din 13 martie 2013, în vederea

discutării perimării cauzei, reiese că procedura inițiată în temeiul Legii nr.

10/2001 a fost finalizată prin două hotărâri definitive și irevocabile (Decizia

nr. 77 din 6 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția a IV a civilă,

irevocabilă prin Decizia nr. 557 din 31 ianuarie 2008 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție și, respectiv, Decizia nr. 678/ A din 24 noiembrie 2010 a

Curții de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de

familie, definitivă, pronunțată în temeiul Legii nr. 10/2001, irevocabilă prin Decizia

nr. 7764 din 03 noiembrie 2001 a Înaltei Curți de Casație și Justiție), reclamantului

fiindu-i restituit imobilul ce face obiectul prezentului litigiu, acesta fiind

pus în posesie.

Având în vedere că de la data de 31

ianuarie 2008 și, respectiv, de la data de 03 noiembrie 2001, când deciziile

prin care imobilul în litigiu a fost restituit reclamantului în procedura Legii

nr. 10/2001 au rămas irevocabile, a trecut mai mult de un an fără ca părțile,

să îndeplinească, în cauza de față, după ce s-a dispus suspendarea, vreun act

de procedură în vederea judecării pricinii, nici nu au invocat și dovedit

existența vreunei cauze de întrerupere sau suspendare a cursului perimării,

recursul urmează a fi constatat perimat.

Constată perimat recursul declarat de

reclamantul B.V. împotriva Deciziei nr. 263/ A din 8 mai 2003 a Curții de Apel

București, secția a III-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

13 martie 2013.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2013-03-14
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1395/2013
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin contestația din 19 decembrie 2005, reclamantele Ș.R.A.M. și D.L.M. au solicitat în contradictoriu cu intimatul Ministerul Administrației și Internelor anularea dispoziției nr. 1024 din 14 no
ÎCCJ 2005-06-13
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5109/2005
Asupra recursului de față: Deliberând constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 812 din 5 iunie 2003 a Tribunalului Harghita, a respins acțiunea formulată de reclamanta P.I., privind constatarea nulității actelor juridice de înstrăinar
ÎCCJ 2013-10-16
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4578/2013
Tribunalului București. Prin Decizia civilă nr. 1548 din 20 februarie 2007 Înalta Curte de Casație și Justiție a casat Decizia civilă nr. 2198 din 15 noiembrie 2004 a Curții de Apel București și Sentința civilă nr. 568 din 8 septembrie 2003
ÎCCJ 2014-11-11
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3078/2014
. 1173, art. 1199, art. 1200 pct. 4 C. civ., art. 44 alin. (2) din Constituția României. Prin Sentința civilă nr. 256 din 25 februarie 2009, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis excepția inadmisibilității cererii și a respin
ÎCCJ 2004-12-03
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6809/2004
Asupra conflictului de competență de față. Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea la data de 3 noiembrie 2000, reclamantul Ministerul de Interne (devenit ulterior
Sursă