ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3170/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin decizia nr. 518 din 2 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respins, ca inadmisibil, recursul formulat de A. împotriva încheierii de ședință din 12 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția a III a civilă, în Dosarul nr. 14396/4/2010 în contradictoriu cu intimații D.F., D.O.P., A.A.I. și A.I.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs A. prin care a solicitat admiterea recursului, întrucât hotărârea pronunțată este nelegală, netemeinică și dăunătoare statului de drept.

Judecata recursului a fost suspendată la 15 martie 2012, în temeiul dispozițiilor art. 242 C. proc. civ., iar prin rezoluție, la 5 aprilie 2013 s-a dispus repunerea cauzei pe rol pentru discutarea excepției de perimare, cauza primind termen la 6 iunie 2013.

Recursul se va constata perimat pentru următoarele considerente:

Conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ. orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.

Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părții.

Astfel spus, perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit în cauză nici un act de procedură în vederea judecării ei, situație datorată lipsei de diligență a părții, care nu a acționat în acest scop, deși avea posibilitatea să o facă.

Aceasta este și situația în speță unde, după suspendarea judecării cauzei pe temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 15 martie 2012, părțile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an fără să fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății recursului.

Din verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 15 martie 2013, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc. civ., nici una din părți nu a înregistrat cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecății.

Reținând, așadar, întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., văzând, totodată, că potrivit aceluiași text de lege perimarea operează de drept și că potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ. ea se poate constata și din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează să constate perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de A. împotriva deciziei nr. 518 din 2 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 iunie 2013.