ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5575/2013

Asupra cauzei civile

de față, constată următoarele:

La data de 25 octombrie 2010, revizuentul

B.N. a solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 328A din 21 septembrie 2007

pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția civilă și pentru cauze cu minori

și de familie și a Deciziei nr. 4270 din 26 iunie 2008 pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția I civilă.

Învestită cu

soluționarea acestei căi de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I

civilă la termenul de judecată din data de 15 iunie 2012 a suspendat, în

temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., judecarea cauzei,

pentru lipsa părților.

Cauza a stat în

nelucrare până la data de data de 14 octombrie 2013, când recurentul a

solicitat repunerea pe rol.

Părțile au fost

citate pentru termenul din 2 decembrie 2013 în vederea discutării perimării

judecării litigiului.

La acest termen,

Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare pe excepția de perimare, ce se

impune a fi admisă pentru următoarele motive:

Potrivit art. 248

alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație,

apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se

perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din

vina părții timp de un an, în materie civilă.

Rezultă că, pentru a

interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală

în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această

lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părții.

Astfel spus,

perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit în cauză

nici un act de procedură în vederea judecării ei, situație datorată lipsei de

diligență a părții, care nu a acționat în acest scop, deși avea posibilitatea

să o facă.

Aceasta este și

situația în speță unde, după suspendarea judecării cauzei pe temeiul art. 242

alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 15 iunie 2013,

părțile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an fără să fi

săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății cererii de

revizuire.

Astfel, din

verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 17 iunie 2013, când s-a

împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc.

civ., nici una din părți nu a înregistrat cerere de repunere a cauzei pe rol în

vederea continuării judecății.

În acest context, se

constată că revizuentul a formulat cererea de redeschidere a judecății ulterior

împlinirii termenului de perimare, ceea ce nu îl exonerează de sancțiunea

prevăzută de art. 248 alin. (1) C. proc. civ..

Reținând, așadar,

întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C.

proc. civ., văzând, totodată, că potrivit aceluiași text de lege perimarea

operează de drept și că potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ. ea se

poate constata și din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează să

constate perimată cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată

cererea de revizuire formulată de revizuentul B.N. împotriva deciziilor nr.

328A din 21 septembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția civilă

și pentru cauze cu minori și de familie și nr. 4270 din 26 iunie 2008

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 decembrie 2013.

Procesat de GGC - LM