ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1325/2015

Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 30 ianuarie 2013, Curtea de Apel București, secția a IV a civilă, a admis cererea formulată de petentul P.N.Ț.C.D. și a dispus îndreptarea erorii materiale din cuprinsul încheierii de ședință din 27 iunie 2012 și a Deciziei civile nr. 1379/ R din 10 iulie 2012, în sensul că denumirea contestatorului și a intimatului este P.N.Ț.C.D. și nu P.N.C.D., cum din eroare s-a trecut. Împotriva încheierii de ședință din data de 30 ianuarie 2013 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, pronunțată în Dosarul nr. 53966/3/2011, M.L. a formulat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 14 ianuarie 2014. La termenul din data de 18 februarie 2014, Înalta Curte a suspendat judecata recursului, conform prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ., întrucât părțile nu s-au prezentat la strigarea cauzei și nici nu au solicitat judecarea în lipsă. Cauza a fost repusă din oficiu pe rol, în vederea discutării perimării cererii de recurs, fixându-se termen la data de 19 mai 2015. Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Conform art. 252 alin. (1) C. proc. civ., perimarea se poate constata și din oficiu. Așadar, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părții.

Ca urmare, perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă. În speță, părțile, deși legal citate, nu s-au prezentat în instanță la termenul din data de 18 februarie 2014, stabilit pentru soluționarea recursului și, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea pricinii, constatându-se că niciuna dintre părți nu a cerut judecarea în lipsă. În raport de aceste considerente și având în vedere că în cauză a trecut mai mult de un an de la data suspendării judecății pricinii, timp în care nici una dintre părți nu a solicitat continuarea judecății recursului, iar în această perioadă nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, Înalta Curte, în temeiul art. 248 coroborat cu art. 252 alin. (1) C. proc.

civ., va constata perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de recurenta M.L. împotriva încheierii de ședință din data de 30 ianuarie 2013 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, pronunțată în Dosarul nr. 53966/3/2011. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 mai 2015.