ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1325/2015

Asupra recursului de

față, constată următoarele:

Prin încheierea din camera de consiliu de la

data de 30 ianuarie 2013, Curtea de Apel București, secția a IV a civilă, a

admis cererea formulată de petentul P.N.Ț.C.D. și a dispus îndreptarea erorii

materiale din cuprinsul încheierii de ședință din 27 iunie 2012 și a Deciziei civile

nr. 1379/ R din 10 iulie 2012, în sensul că denumirea contestatorului și a

intimatului este P.N.Ț.C.D. și nu P.N.C.D., cum din eroare s-a trecut.

Împotriva încheierii

de ședință din data de 30 ianuarie 2013 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, pronunțată în Dosarul nr. 53966/3/2011, M.L. a formulat recurs,

dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

I civilă, la data de 14 ianuarie 2014.

La termenul din data

de 18 februarie 2014, Înalta Curte a suspendat judecata recursului, conform

prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât părțile nu s-au

prezentat la strigarea cauzei și nici nu au solicitat judecarea în lipsă.

Cauza a fost repusă

din oficiu pe rol, în vederea discutării perimării cererii de recurs,

fixându-se termen la data de 19 mai 2015.

Potrivit

dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată,

contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau

revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în

nelucrare din vina părții timp de un an. Conform art. 252 alin. (1) C. proc.

civ., perimarea se poate constata și din oficiu.

Așadar, pentru a interveni perimarea în materie civilă,

pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în

nelucrare timp de un an și această lăsare a pricinii în nelucrare să fie

cauzată de culpa părții.

Ca urmare, perimarea operează cu condiția ca

timp de un an să nu se fi săvârșit niciun act de procedură în vederea judecării

cauzei, situație cauzată de lipsa de diligentă a părților, care nu au acționat

în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă.

În speță, părțile,

deși legal citate, nu s-au prezentat în instanță la termenul din data de 18

februarie 2014, stabilit pentru soluționarea recursului și, în temeiul

dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea

pricinii, constatându-se că niciuna dintre părți nu a cerut judecarea în lipsă.

În raport de aceste

considerente și având în vedere că în cauză a trecut mai mult de un an de la

data suspendării judecății pricinii, timp în care nici una dintre părți nu a

solicitat continuarea judecății recursului, iar în această perioadă nu a

intervenit nicio cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare,

Înalta Curte, în temeiul art. 248 coroborat cu art. 252 alin. (1) C. proc. civ.,

va constata perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat

recursul declarat de recurenta M.L. împotriva încheierii de ședință din data de

30 ianuarie 2013 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, pronunțată

în Dosarul nr. 53966/3/2011.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 mai 2015.