ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 765/2015

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului

de față, constată

următoarele:

Prin

încheierea de ședință din data de 19 noiembrie 2012, Curtea de Apel București, secția

a III-a civilă, a dispus suspendarea soluționării recursului declarat de

revizuentul P.S.D. pentru șanse egale și o societate mai bună împotriva Sentinței

civile nr. 34/ P din 20 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul București, secția a

IV-a civilă, în Dosarul nr. 57903/3/2010.

La data de 22 noiembrie 2012, recurentul-revizuent P.S.D.

pentru șanse egale și o societate mai bună a declarat recurs împotriva acestei

încheieri, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție ia data de 4 decembrie 2012.

La termenul din data de 13 mai 2013, Înalta Curte a suspendat

judecata recursului, conform prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.,

întrucât recurentul nu s-a prezentat la strigarea cauzei și nici nu a solicitat

judecarea în lipsă.

La termenul din data de 17 Iunie 2014, cauza a fost

repusă pe rol din oficiu, iar Ia termenul din data de 17 martie 2015, instanța

a rămas în pronunțare asupra excepției perimării cererii de recurs.

Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ.,

cererea de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice

altă cerere de reformare sau revocare se perima de drept, chiar împotriva

incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Conform

art. 252 alin.(1) C. proc. civ., perimarea se poate constata și din oficiu.

Așadar, pentru a interveni perimarea în materie civilă,

pricina, indiferent de faza procesuală în care se afla, trebuie să fi rămas în

nelucrare timp de un an și această lăsare a pricinii în nelucrare să fie

cauzată de culpa părții.

Ca urmare, perimarea operează cu condiția ca timp de un

an să nu se fi săvârșit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei,

situație cauzată de lipsa de diligenta a părților, care nu au acționat în acest

scop, deși aveau posibilitatea să o facă.

În speță, recurentui-revizuent, deși legal citat, nu

s-a prezentat în instanță la termenul din data de 13 mai 2013, stabilit pentru

soluționarea recursului și, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2

C. proc. civ., s-a dispus suspendarea pricinii, constatându-se că nu s-a cerut

judecarea în lipsă.

În raport de aceste considerente și având în vedere că

în cauză a trecut mai mult de un an de la data suspendării judecății pricinii,

timp în care recurentul nu a solicitat continuarea judecății recursului și că

în această perioadă nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau suspendare a

termenului de perimare, Înalta Curte, în temeiul art. 248 coroborat cu art. 252

alin. (1) C. proc. civ., va constata perimat, recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de revizuentul P.S.D.

pentru șanse egale și o societate mai bună împotriva încheierii de ședință din

data de 19 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 martie 2015