ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 758/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 758/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 718 din 14

octombrie 2011, Tribunalul Galați l-a condamnat pe inculpatul M.D.

la o pedeapsă de 3 ani închisoare și

i-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.

64 alin. (1) lit. a) teza II-a și b) C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani pentru

săvârșirea infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (2) C.

pen. raportat la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea 78/2000 cu aplicarea art.

320

1

alin. (7) C. proc. pen.

A aplicat inculpatului M.D. pedeapsa

accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza II-a și b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc.

pen. a menținut starea de arest a inculpatului M.D., iar conform art. 88 C.

pen. a dedus din pedeapsa aplicată acestuia durata reținerii - 24 ore -

aferentă zilei de 10 august 2011 și arestării preventive de la 11 august 2011

la zi.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc.

pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție

instanța de fond reținut că prin rechizitoriul nr. 173/P/2011 din 29 august

2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția

Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați s-a dispus trimiterea în

judecată a inculpatului M.D. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită

prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 6 și art. 7 alin. (1)

din Legea nr. 78/2000.

S-a dispus, de asemenea, neînceperea

urmăririi penale față de martorul denunțător R.D., pentru săvârșirea

infracțiunii de dare de mită prevăzută în art. 255 alin. (1) C. pen. în

referire la art. 6 și 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, întrucât există cauza

de nepedepsire prevăzută în art. 255 alin. (3) C. pen.

În actul de sesizare s-a reținut că

inculpatul M.D. a lucrat ca funcționar public în cadrul Direcției Generale a

Finanțelor Publice Galați (D.G.F.P. Galați), ocupând funcția de șef Serviciu

Contestații din cadrul acestei instituții.

Conform fișei postului, inculpatul

M.D. avea ca atribuții principale de serviciu următoarele:

a) organizarea, coordonarea,

îndrumarea, analizarea periodică și controlarea activității serviciului din

subordine, dispunând măsurile legale care se impun în vederea creșterii

eficienței, eficacității și economicității activității pe care o coordonează;

b) dispune măsuri sau face propuneri

conducătorului ierarhic superior pentru îmbunătățirea activității pe care o

coordonează;

c) repartizează personalului din

subordine sarcinile și lucrările primite, sprijină personalul pentru elaborarea

lucrărilor și răspunde de soluțiile date și modul în care au fost respectate

normele și procedurile de lucru;

d) stabilește, după caz, prioritatea

lucrărilor și termenelor în care trebuie rezolvate;

e) urmărește elaborarea

corespunzătoare și la termenele stabilite a lucrărilor repartizate de către

conducătorul ierarhic superior și a celorlalte lucrări ale serviciului;

f)

verifică și avizează lucrările

efectuate în cadrul serviciului contestații, aprobă și semnează lucrările, iar

când este cazul, dispune refacerea lor în condițiile legii;

g)

asigură măsurile necesare în vederea

păstrării secretului fiscal și a confidențialității documentelor și

informațiilor gestionate, în condițiile legii;

h) asigură aplicarea prevederilor

legale privind întocmirea, circuitul și păstrarea actelor și documentelor;

i) asigură și răspunde de soluționarea

corespunzătoare și la termen a petițiilor înregistrate;

j) analizează periodic modul de

soluționare a contestațiilor în vederea respectării termenelor legale și ia

operativ măsurile ce se impun în condițiile legii" (fișa postului filele

nr. 117-120).

Având în vedere atribuțiile de

serviciu, inculpatul M.D. lua cunoștință de orice comunicare, decizie, raport

sau alt act primit sau emis pentru soluționarea vreunei contestații.

Astfel, inculpatul a cunoscut faptul

că SC R.M.R. SRL Galați a fost verificată cu privire la modalitatea de

calculare a accizelor, fiind emisă decizia de impunere nr. 3388 din 02 martie

2011 și raportul de inspecție fiscală nr. 3360/SIFCU din 01 martie 2011 de

către Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Galați. Prin acest

act de control în sarcina SC R.M.R. SRL Galați au fost stabilite obligații de

plată în sumă totală de 66.052 lei compusă din: 44.963 lei baza impozabilă

suplimentară, 9.563 lei majorări întârziere, 4.782 lei dobânzi întârziere,

6.744 lei penalități întârziere. Ulterior a fost emisă Decizia de impunere nr.

3388 din 2 martie 2011 .

Inculpatul a cunoscut de asemenea că împotriva

actelor de control menționate, prin avocat ales, SC R.M.R. SRL Galați a

formulat o contestație. Această contestație a fost înregistrată sub nr. 15401

din 28 martie 2011 la D.G.F.P. Galați - Serviciul Contestații. Ulterior, la

data de 09 mai 2011, printr-o adresă semnată de către inculpatul M.D., s-a

comunicat SC R.M.R. SRL Galați la sediul social din Galați, că soluționarea

contestației depusă se amână până la primirea răspunsului solicitat de la

Ministerul Finanțelor Publice (M.F.P.) - Agenția Națională de Administrare

Fiscală (A.N.A.F.) - Direcția Generală de Legislație în Domeniul Accize (filele

nr. 127-128). Conform copiei după registrul de corespondență de la directorul

executiv al D.G.F.P. Galați către structurile din subordine, la data de 03 august

2011, către Serviciul Contestații a fost înaintată printre altele și adresa nr.

38183/2011 (filele 112-116). La nr. 38183 din 01 august 2011 a fost înregistrat

răspunsul formulat de M.F.P. - A.N.A.F. - Direcția Generală de Legislație în

Domeniul Accizelor la contestația depusă de SC R.M.R. SRL Galați. Conform

acestui răspuns, baza de impozitare pentru calculul accizelor în cazul

bijuteriilor provenite din teritoriul comunitar era prevăzută la art. 208 alin.

(7) lit. b) C. fisc. și reprezintă prețul de achiziție, iar începând cu 01

ianuarie 2010 bijuteriile din aur și/sau platină nu mai fac parte din categoria

altor produse accizabile (filele nr. 129-130). Practic, inculpatul M.D. a

cunoscut în acest mod că în ceea ce privește contestația formulată de SC R.M.R.

SRL Galați trebuia emisă o decizie favorabilă acesteia.

Adresa nr. 38183 din 01 august 2011 a

fost repartizată de către directorul executiv al D.G.F.P. Galați la data de 02

august 2011 Serviciului Contestații, iar inculpatul M.D. a repartizat-o după

primire la data de 03 august 2011 martorei S.L., cu viza „doamna S., la dosar

contestație" (filele 112-116, 129-130). În aceste împrejurări, cunoscând

că martora S.L., consilier superior la Serviciul Contestații, funcționara ce

avea în lucru contestația formulată de SC R.M.R. SRL Galați, este în concediu

de odihnă, inculpatul a luat hotărârea de a pretinde martorului denunțător

R.D., administratorul SC R.M.R. SRL Galați, bani și bunuri pentru a-și

îndeplini atribuțiile de serviciu. Dându-și seama că după venirea din concediu

a martorei S.L., aceasta urma să dea câștig de cauză SC R.M.R. SRL Galați,

având în vedere răspunsul primit de la M.F.P. - A.N.A.F.- Direcția de

legislație în domeniul accizelor, inculpatul M.D. a sunat la SC R.M.R. SRL

Galați, la data de 03 august 2011, s-a recomandat și a discutat cu martora B.M.,

căreia i-a spus că dorește să discute cu administratorul R.D. Martora B.M. i-a

spus inculpatului M.D. că administratorul nu se află la sediu, iar inculpatul a

rugat-o să-i transmită acestuia că l-a căutat, precizându-i numele, numărul de

telefon și că lucrează la D.G.F.P. Galați la Contestații. Martora și-a notat

numărul de telefon, pe care i-a înmânat-o ulterior, cu precizările necesare,

martorului denunțător R.D. la sosirea acestuia la sediu (declarații martor,

filele nr. 91-96 și 108-109). Despre discuția pe care martora B.M. a avut-o cu

inculpatul M.D. a aflat și martora S.L., director economic al SC R.M.R. SRL

Galați și colegă de birou cu martora B.M. (declarații martor, filele nr. 91-95).

În aceeași zi, martorul denunțător

R.D. l-a sunat pe inculpatul M.D., iar acesta i-a comunicat că trebuie să se

întâlnească. Cei doi au convenit să se întâlnească în biroul inculpatului la

ora 14,00 în aceeași zi. Crezând că discuția ce urma să aibă loc va fi

referitoare la contestația depusă la D.G.F.P. Galați și pentru care aștepta

răspuns, martorul denunțător s-a prezentat la etajul 3, camera 4 din sediul

D.G.F.P., unde îi precizase inculpatul că se află biroul său. După intrarea în

birou, inculpatul l-a întrebat pe martorul denunțător dacă este patronul de la

SC R.M.R. SRL Galați și dacă dorește să-și rezolve problema. La răspunsul

afirmativ al martorului denunțător, inculpatul i-a spus că are o fiică și că

trebuie să-i dea un colier, o brățară, cercei și un inel, scriind pe o hârtie

cele spuse, după care a arătat-o martorului denunțător, iar apoi a rupt-o.

Martorul denunțător i-a spus inculpatului că pleacă din localitate și revine

după data de 08 august 2011 (declarații martor denunțător, filele nr. 26-27,

86-90).

La data de 09 august 2011 martorul

denunțător R.D. a denunțat fapta de corupție a inculpatului M.D. la Direcția

Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați, iar în aceeași zi a fost

emisă ordonanța motivată de interceptare și înregistrare cu titlu provizoriu,

pentru o durată de 48 de ore, a convorbirilor purtate telefonic și în mediu

ambiental între inculpatul M.D. și martorul denunțător R.D. (denunț, filele nr.

25; ordonanță, file 36-37).

Ulterior, prin încheierea din data de

11 august 2011 emisă în dosarul nr. 8867/121/2011 al Tribunalului Galați,

ordonanța menționată a fost confirmată (încheiere, filele nr. 38-39).

Din conținutul procesului-verbal de

redare a convorbirilor purtate în mediul ambiental rezultă că inculpatul M.D. a

pretins martorului denunțător R.D. pentru îndeplinirea atribuțiilor de

serviciu, suma de 1000 Euro și un set de bijuterii din aur (colier, lănțișor,

brățară, inel) pentru fiica sa.

Banii pretinși de inculpatul M.D. au

fost puși la inițiativa acestuia într-un ziar aflat pe biroul martorului

denunțător, iar în privința bijuteriilor din aur inculpatul a spus martorului

denunțător că pentru alegerea modelului va veni sâmbătă, 13 august 2011, cu

fiica sa.

Inculpatul M.D. a luat ziarul în care

se afla plicul cu suma de 1.000 Euro, dată de martorul denunțător, și a plecat.

Imediat, inculpatul a fost prins în flagrant de procurorii și ofițerii

anticorupție, având asupra sa suma de 1.000 de Euro, primită anterior de la

martorul denunțător R.D. (proces-verbal privind constatarea infracțiunii

flagrante, file 28-34).

Suma de 1.000 Euro găsită asupra

inculpatului a fost numărată, constatându-se că bancnotele au aceleași serii cu

cele înmânate martorului denunțător, înainte de organizarea flagrantului

(proces-verbal privind constatarea infracțiunii flagrante, filele nr. 28-34).

Suma de 1.000 Euro a fost ridicată de

către organele de urmărire penală și ulterior restituită martorului denunțător

R.D. (proces-verbal, file nr. 126).

Cu ocazia prinderii în flagrant,

inculpatul a declarat că banii pretinși și găsiți asupra sa (două bancnote de

câte 500 Euro) reprezintă onorariul pe care martorul denunțător i l-ar fi

plătit pentru consultația acordată acestuia pe teme financiare, negând

săvârșirea infracțiunii de luare de mită (proces-verbal privind constatarea

infracțiunii flagrante, filele nr. 28-34).

În cursul urmăririi penale s-au

efectuat și alte acte de urmărire penală specifice, concretizate în următoarele

mijloace materiale de probă: denunțul și declarațiile martorului denunțător R.D.

din care rezultă că inculpatul i-a solicitat suma de 1000 Euro și un set de

bijuterii pentru fiica sa, promițându-i în schimb că va soluționa favorabil contestația

privitoare la anularea unor obligații de plată stabilite prin decizia de

impunere nr. 3388 din 02 martie 2011 (filele 25-27, 86-90 dosar urm. pen.); declarațiile

martorei S.L. din care rezultă că i-a fost repartizată spre soluționare

contestația formulată de S.C. R.M.R. S.R.L. Galați, că a fost solicitat punctul

de vedere al Ministerului Finanțelor Publice, în funcție de care urma a fi soluționată

contestația, dar că în perioada 03 august 2011- 11 august 2011 s-a aflat în

concediu de odihnă (filele 104-107 dosar urm. pen.); declarațiile martorelor B.M.

și S.L.C. din care rezultă că inculpatul M.D. a sunat la S.C. R.M.R. S.R.L.

Galați, la data de 03 august 2011, s-a recomandat și a discutat cu martora B.M.,

căreia i-a spus că dorește să discute cu administratorul R.D.; întrucât acesta

nu se afla la sediu, inculpatul a rugat-o să-i transmită acestuia că l-a

căutat, precizându-i numele, numărul de telefon și că lucrează la D.G.F.P. Galați

la Contestații. În aceste împrejurări martora și-a notat numărul de telefon pe

o bucată de hârtie, pe care i-a înmânat-o ulterior, cu precizările necesare, martorului

denunțător R.D. la sosirea acestuia la sediu (declarații martor, filele nr. 9195,

96-100 și 108-109 dosar urm. pen.); procesul verbal de constatare a

infracțiunii flagrante din care rezultă că la data de 10 august 2011, asupra inculpatului

M.D. a fost găsită suma de 1000 Euro, constatându-se că bancnotele au aceleași

serii cu cele înmânate martorului denunțător, înainte de organizarea

flagrantului ( filele 28-34 dosar urm. pen.); procesele verbale de redare a conținutului

convorbirilor telefonice și în mediu ambiental purtate de inculpat cu martorul

denunțător, respectiv cu fiica sa M.A. din care rezultă că inculpatul a pretins

un set de bijuterii din aur, pentru fiica sa, cu titlu de mită, intenția acestuia

nefiind aceea de a le cumpăra ( filele 41-44, 46-55 dosar urm. pen.); declarațiile

inculpatului M.D. care a recunoscut parțial săvârșirea faptei adusă ca

învinuire ( filele 268-272 dosar urm. pen. ).

În fața instanței, înainte de începerea

cercetării judecătorești, inculpatul M.D. a înțeles să se prevaleze de

dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., arătând că recunoaște în

totalitate fapta, în modalitatea reținută în actul de sesizare și solicitând ca

judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală,

pe care le cunoaște și le însușește. Instanța a procedat la audierea

inculpatului în acest sens și, având în vedere poziția procesuală a acestuia, a

apreciat că sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea prevederilor art. 320

l

C. proc. pen.

Instanța a reținut că din ansamblul

probator administrat în cursul urmăririi penale, coroborat cu declarația de

recunoaștere a faptei, dată în fața instanței rezultă, fără putință de tăgadă,

că inculpatul M.D. șef Serviciu Contestații în cadrul D.G.F.P. Galați (

funcționar public cu atribuții de control) a pretins la data de 03 august 2011

și la data de 10 august 2011 de la martorul denunțător R.D., administratorul SC

R.M.R. SRL Galați, un set de bijuterii din aur și suma de 1.000 Euro, respectiv

a primit de la acesta, la data de 10 august 2011, suma de 1.000 Euro, urmând ca

în data de 13 august 2011 să-și aleagă și bijuteriile pretinse, promițându-i în

schimb că va soluționa în mod favorabil contestația nr. 15401 din 28 martie

2011 înregistrată la D.G.F.P. - Serviciul Contestații cu referire la anularea

unor obligații de plată în valoare totală de 66.052 lei stabilite prin Raportul

de inspecție fiscală nr. 3360/SIFCU din 1 martie 2011, respectiv prin Decizia

de impunere nr. 3388 din 2 martie 2011.

În drept, s-a reținut că fapta

inculpatului M.D., mai sus descrisă, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de luare de mită, prevăzută în art. 254 alin. (2) C. pen. raportat

la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

La individualizarea pedepsei aplicată

inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72

C. pen., ținând seama de dispozițiile părții generale a Codului Penal, de

limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită [limite ce

se reduc cu 1/3 ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 320

1

alin.

(7) C. proc. pen.], de gradul de pericol social al faptei săvârșite, apreciat

în raport de condițiile concrete în care a fost săvârșită, de calitatea și

împrejurările în care inculpatul a acționat.

Având în vedere gravitatea ridicată a

infracțiunii reținută în sarcina inculpatului, natura relațiilor sociale

protejate de lege prin incriminarea faptei reținută în sarcina inculpatului

(relații sociale referitoare la buna desfășurare a atribuțiilor de serviciu, activitate

incompatibilă cu suspiciunea uzitării funcției în scopuri ilicite ),

circumstanțele în care a fost săvârșită fapta, conduita procesuală oscilantă a

inculpatului, instanța a apreciat că nu se justifică reținerea de circumstanțe

atenuante judiciare, cum ar fi lipsa antecedentelor penale, atitudinea de

recunoaștere a faptei. Lipsa antecedentelor penale este lipsită de relevanță,

întrucât existența lor ar fi împiedicat inculpatul să exercite funcția publică.

De asemenea, conduita ilicită a inculpatului nu poate fi justificată de

împrejurarea că fiica sa fusese jefuită anterior.

Ținând cont însă de elementele de

individualizare mai sus indicate, instanța de fond și-a format convingerea că o

pedeapsă în cuantum de 3 ani închisoare reflectă gradul de pericol social

concret al infracțiunii dedusă judecății și corespunde persoanei inculpatului.

Raportat la cuantumul pedepsei

aplicate, la natura infracțiunii comisă și față de datele ce caracterizează

persoana inculpatului, a aplicat acestuia pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza

II,

b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

Din perspectiva modalității de

executare a pedepsei aplicate, ținând cont de gradul de pericol social ridicat

al infracțiunii comise, relevat în special de calitatea inculpatului și de

săvârșirea infracțiunilor în legătură directă cu exercitarea atribuțiilor de

serviciu, de natura relațiilor sociale cărora li s-a adus atingere, de

circumstanțele comiterii faptei, instanța și-a format convingerea că scopul

preventiv și coercitiv al pedepsei prevăzut în art. 52 C. pen. se poate realiza

doar prin executarea efectivă a acesteia, într-un loc de detenție.

Săvârșirea de acte ilicite, mai ales

în legătură directă cu exercitarea atribuțiilor de serviciu, este incompatibilă

cu statutul unui funcționar public și reclamă o reacție fermă, concretizată în

cazul săvârșirii de infracțiuni în aplicarea unor pedepse de natură să asigure

reprimarea unor asemenea fapte, inhibarea unor conduite viitoare asemănătoare

ale unor persoane din aceeași categorie cu inculpatul, dar și o creștere a

credibilității și încrederii publice în activitatea instituțiilor publice.

Față de natura și gravitatea

infracțiunii săvârșite, de datele ce caracterizează persoana inculpatului,

conform art. 71 C. pen. a aplicat acestuia pedeapsa accesorie a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza

II,

b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În opinia instanței de fond, în raport

de calitatea deținută de inculpat la momentul săvârșirii faptei, a apărut ca

inutilă interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen.,

întrucât la momentul la care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului,

urmată de trimiterea în judecată a acestuia, raportul de serviciu al acestuia

s-a suspendat de drept, în conformitate cu art. 94 alin. (1) lit. f) și m) din

Legea 188/1999 privind statutul funcționarilor publici. Prin urmare, în cauza

de față, pronunțarea unei hotărâri de condamnare rămasă definitivă face să

înceteze, de drept, raportul de serviciu existent, iar potrivit art. 54 lit. h

din Legea 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, inculpatul nu mai

poate ocupa o funcție publică. Așa fiind, prima instanță a considerat că nu se

mai impune interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. c) C.

proc. pen., astfel cum a solicitat reprezentantul parchetului.

Împotriva sentinței penale nr. 718 din

14 octombrie 2011 a Tribunalului Galați

au

declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -

Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați și inculpatul

M.D.

Parchetul a invocat nelegalitatea

hotărârii primei instanțe, pentru motivul că aceasta a omis să aplice

inculpatului, ca pedeapsă accesorie și ca pedeapsă complementară, interzicerea

exercitării dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen.

Inculpatul M.D., a criticat hotărârea

primei instanțe ca netemeinică sub aspectul individualizării pedepsei, atât în

ceea ce privește cuantumul, cât și ca modalitate de executare. A solicitat

reținerea circumstanțelor atenuate judiciare, conform prevederilor art. 74 C.

pen. și suspendarea condiționată a executării, conform prevederilor art. 81 C.

pen.

Prin decizia penală nr. 290/A din 9

decembrie 2011 Curtea de Apel Galați

a

admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție - DNA - Serviciul Teritorial Galați și de inculpatul M.D.

A desființat în parte sentința penală

nr. 718 din 14 octombrie 2011 a Tribunalului Galați și, în rejudecare a redus

de la 3 (trei) ani închisoare la 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare,

pedeapsa principală aplicată inculpatului M.D., pentru săvârșirea infracțiunii

de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen., raportat la art. 6

și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

A completat dispozițiile privind

aplicarea pedepsei complementare și a pedepsei accesorii, în sensul că a

interzis inculpatului și exercitarea dreptului prevăzut de art. 64 alin. (1)

lit. c) C. pen.

În baza art. 383 alin. (1)

1

și alin. (2) C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a

inculpatului M.D. și a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și

arestării preventive, începând cu data de 10 august 2011 și până la zi - 9

decembrie 2011. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

A constatat instanța de apel că

faptele săvârșite de inculpat întrunesc, așa cum în mod corect a reținut prima

instanță, elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, prevăzută

de art. 254 alin. (2) C. pen., raportat la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea

nr. 78/2000.

În ce privește individualizarea

pedepsei, instanța de apel - ținând cont de gravitatea ridicată a

infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, de natura și importanța

relațiilor sociale lezate, referitoare la buna desfășurare a atribuțiilor de

serviciu (fapta inculpatului, care este incompatibilă cu statutul unui

funcționar public, reclamând o reacție fermă a organelor judiciare, de natură

să asigure reprimarea unor astfel de fapte și creșterea încrederii publice în

activitatea instituțiilor statului) - a apreciat, în consens cu prima instanță,

că nu se justifică reținerea în favoarea inculpatului, drept circumstanțe

atenuante judiciare, a unor împrejurări cum ar fi lipsa antecedentelor penale,

buna conduită avută anterior săvârșirii infracțiunii și atitudinea procesuală

sinceră manifestată cu privire la infracțiunea săvârșită.

De asemenea, a apreciat că aceleași

considerente sunt de natură să formeze convingerea că scopul și funcțiile

pedepsei, prevăzute de art. 52 C. pen., nu pot fi atinse decât prin executarea

efectivă, în regim privativ de libertate, astfel că nu pot fi primite favorabil

nici criticile formulate de inculpat cu privire la greșita individualizare a

modalității de executare a pedepsei.

A apreciat instanța de apel însă că,

deși nu pot fi reținute drept circumstanțe atenuate judiciare, aspectele

pozitive referitoare la persoana inculpatului (mai sus menționate) trebuie mai

pronunțat avute în vedere la individualizarea cuantumului pedepsei, în

contextul criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., ele justificând aplicarea

unei pedepse apropiate de limita minimă specială prevăzută de lege, redusă cu o

tremie, conform prevederilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.,

astfel că a dispus reducerea de la 3 ani închisoare la 2 ani și 6 luni

închisoare, a pedepsei principale aplicate inculpatului M.D.

Totodată, a constatat că hotărârea

primei instanțe este netemeinică în ceea ce privește individualizarea pedepsei

complementare și a pedepsei accesorii aplicate inculpatului, întrucât, se

impune aplicarea, ca pedeapsă complementară și ca pedeapsă accesorie, a

interzicerii dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen. - privind ocuparea

unei funcții ori exercitarea unei profesii de natura aceleia de care s-a

folosit pentru săvârșirea infracțiunii. Este adevărat că Legea nr. 188/1999,

privind statutul funcționarilor publici, la art. 98 alin. (1) lit. f), conține

o dispoziție privind încetarea de drept a raportului de muncă pentru

funcționarul condamnat printr-o hotărâre judecătorească definitivă pentru o

infracțiune de serviciu sau în legătură cu serviciul, dar trebuie observat că

această dispoziție legală se referă doar la raportul de serviciu existent la

momentul condamnării, având, prin urmare, efecte mai restrânse decât

prevederile art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. În consecință, aplicarea pedepsei

accesorii și a pedepsei complementare prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen., nu

este inutilă, așa cum a motivat prima instanță.

Împotriva deciziei instanței de apel,

în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție DNA Serviciul Teritorial Galați și inculpatul M.D.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție DNA Serviciul Teritorial Galați

a solicitat admiterea recursului în

temeiul cazului de casare prev. de art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen., casarea

deciziei atacate și menținerea soluției instanței de fond.

Inculpatul M.D.

a solicitat în temeiul casare prevăzut

de art. 385/9 pct. 14, reducerea pedepsei și darea unei eficiente mai mari

dispozițiilor art. 320/1 C. proc. pen., iar ca modalitate de executare a

solicitat executarea pedepsei în regim neprivativ de libertate.

Examinând decizia recurată în raport

de motivele de casare invocate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție DNA Serviciul Teritorial Galați și de recurentul inculpat, dar și

din oficiu conform prevederilor art. 385/9 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu

art. 385/6 alin. (1) și art. 385/7 din același cod, Înalta Curte constată că

recursul declarat inculpatul M.D. este fondat, iar recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție DNA Serviciul

Teritorial Galați este ne fondat pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reține poziția procesuală

a inculpatului exprimată de o manieră neechivocă, încă din fața instanței de

fond la primul termen de judecată din 6 octombrie 2011, când inculpatul a

precizat că dorește să beneficieze de disp. art. 320

l

C. proc. pen.

Deși în cauză s-au reținut

dispozițiile art. 320/1 alin. (7) C. proc. pen., Înalta Curte constată că

aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. implică o reducere a

limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite de o

persoană.

Având în vedere atitudinea sinceră și

cooperantă a inculpatului, probele administrate și starea de fapt reținută în

rechizitoriu coroborată cu împrejurarea că inculpatul a solicitat să fie

judecat pe baza acordului de recunoaștere a vinovăției și, față de criteriile

reglementate de dispozițiile art. 72 C. pen., Înalta Curte constată că, față de

natura și gravitatea faptei comise, a circumstanțelor reale de săvârșire a

acesteia și a celor personale ale inculpatului, prin reducerea pedepsei de la 2

ani și 6 luni închisoare la pedeapsa de 2 ani închisoare, se realizează scopul

sancțiunii, astfel după cum este reglementat de dispozițiile art. 52 C. pen.,

contribuind la reeducarea inculpatului, la formarea unei atitudini pozitive a

acestuia față de ordinea de drept, regulile de conviețuire socială și

principiile morale.

Prin aplicarea disp. art.3 20/1 alin.

(7) C. proc. pen. și reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de

lege, limitele prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită de inculpat prev.

de art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea

nr. 78/2000 sunt cuprinse între 2 ani și 10 ani închisoare.

Astfel, Înalta Curte, constată că

aplicarea unei pedepse de 2 ani închisoare, reprezentând minimul special

prevăzut de lege, prin reducerea acesteia de la 2 ani și 6 luni închisoare,

răspunde atât principiului proporționalității între gravitatea faptei cât și

scopului prevăzut de art. 52 C. pen., reflectând o individualizare temeinică,

conform dispozițiilor art. 72 C. pen., fiind necesară realizării funcțiilor

sale de constrângere cât și de reeducare.

În ceea ce privește solicitarea

inculpatului privind aplicarea unei pedepse în regim neprivativ de libertate, Înalta

Curte apreciază că gravitatea faptei comisă de inculpat aduce atingere bunei

desfășurări a atribuțiilor de serviciu, și constată că scopul pedepsei prev. de

dispozițiile art. 52 C. pen., nu poate fi atins decât prin executarea pedepsei

într-un loc de detenție, iar aplicarea disp. art. 81 sau art. 86/1 C. pen. nu

ar satisface exigențele prev. de art. 52 C. pen., astfel că nu s-ar realiza

astfel scopul educativ și preventiv al pedepsei.

Au fost valorificate lipsa

antecedentelor penale și poziția sinceră a inculpatului prin aplicarea art. 320/1

C. proc. pen., dar Înalta Curte constată că numai prin executarea în condiții

de detenție, se va realiza reeducarea inculpatului în scopul ca acesta să nu

mai săvârșească alte infracțiuni și pentru îndreptarea atitudinii inculpatului

față de ordinea de drept.

În ceea ce privește solicitarea

parchetului în sensul majorării pedepsei, prin menținerea soluției instanței de

fond, Înalta Curte constată că nu se impune majorarea pedepsei, față de

considerentele expuse anterior, apreciind că pedeapsa de 2 ani închisoare

reflectă gradul de pericol social concret al infracțiunii raportat la persoana

inculpatului.

Înalta Curte, ținând seama de aceste

împrejurări precum și de administrarea legală și completă a probelor de către

prima instanță și de către instanța de apel, constatând că nu există niciun alt

caz de casare care se ia în considerare din oficiu, în temeiul art. 385/15

pct.2 lit. d) C. proc. pen. va admite recursul inculpatul M.D. împotriva

deciziei penale nr. 290/A din 9 decembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală

și pentru cauze cu minori, va casa în parte decizia penală atacată și,

rejudecând va reduce pedeapsa aplicată inculpatului M.D. pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 254 alin. (2) C. pen., art. 6 și ar. 7 din Legea

nr. 78/2000 cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., de la 2

ani și 6 luni închisoare la 2 ani închisoare.

În baza art. 385/15 pct. 1 lit. b) C.

proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție DNA Serviciul Teritorial Galați împotriva

aceleiași decizii.

Potrivit dispozițiilor art. 385/17

alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 88 C.

pen. va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului M.D. timpul reținerii și

arestării preventive de la 10 august 2011 la 15 martie 2012.

În baza art. 192 alin. (6) C. proc.

pen., cheltuielilor judiciare rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat inculpatul M.D.

împotriva deciziei penale nr. 290/A din 9 decembrie 2011 a Curții de Apel

Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează în parte decizia penală

atacată și, rejudecând:

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului

M.D. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 254 alin. (2) C. pen.,

art. 6 și art. 7 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 320

1

alin.

(7) C. proc. pen., de la 2 ani și 6 luni închisoare la 2 ani închisoare.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, prevenția de la 10 august 2011 la 15 martie 2012.

Menține celelalte dispoziții ale

deciziei atacate.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA -

Serviciul Teritorial Galați împotriva aceleiași decizii.

Onorariul parțial al apărătorului

desemnat din oficiu recurentului intimat inculpat, în sumă de 50 lei, se va

plăti din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu

soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție - DNA - Serviciul Teritorial Galați rămân în sarcina

statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 15

martie 2012.