ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 758/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 718 din 14 octombrie 2011, Tribunalul Galați l-a condamnat pe inculpatul M.D. la o pedeapsă de 3 ani închisoare și i-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a și b) C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. A aplicat inculpatului M.D. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a și b) C. pen.

pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului M.D., iar conform art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată acestuia durata reținerii - 24 ore - aferentă zilei de 10 august 2011 și arestării preventive de la 11 august 2011 la zi. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această soluție instanța de fond reținut că prin rechizitoriul nr. 173/P/2011 din 29 august 2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M.D.

pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. S-a dispus, de asemenea, neînceperea urmăririi penale față de martorul denunțător R.D., pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită prevăzută în art. 255 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 și 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, întrucât există cauza de nepedepsire prevăzută în art. 255 alin. (3) C. pen. În actul de sesizare s-a reținut că inculpatul M.D. a lucrat ca funcționar public în cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice Galați (D.G.F.P. Galați), ocupând funcția de șef Serviciu Contestații din cadrul acestei instituții. Conform fișei postului, inculpatul M.D.

avea ca atribuții principale de serviciu următoarele: a) organizarea, coordonarea, îndrumarea, analizarea periodică și controlarea activității serviciului din subordine, dispunând măsurile legale care se impun în vederea creșterii eficienței, eficacității și economicității activității pe care o coordonează; b) dispune măsuri sau face propuneri conducătorului ierarhic superior pentru îmbunătățirea activității pe care o coordonează; c) repartizează personalului din subordine sarcinile și lucrările primite, sprijină personalul pentru elaborarea lucrărilor și răspunde de soluțiile date și modul în care au fost respectate normele și procedurile de lucru; d) stabilește, după caz, prioritatea lucrărilor și termenelor în care trebuie rezolvate; e) urmărește elaborarea corespunzătoare și la termenele stabilite a lucrărilor repartizate de către conducătorul ierarhic superior și a celorlalte lucrări ale serviciului; f) verifică și avizează lucrările efectuate în cadrul serviciului contestații, aprobă și semnează lucrările, iar când este cazul, dispune refacerea lor în condițiile legii; g) asigură măsurile necesare în vederea păstrării secretului fiscal și a confidențialității documentelor și informațiilor gestionate, în condițiile legii; h) asigură aplicarea prevederilor legale privind întocmirea, circuitul și păstrarea actelor și documentelor;

i) asigură și răspunde de soluționarea corespunzătoare și la termen a petițiilor înregistrate; j) analizează periodic modul de soluționare a contestațiilor în vederea respectării termenelor legale și ia operativ măsurile ce se impun în condițiile legii" (fișa postului filele nr. 117-120). Având în vedere atribuțiile de serviciu, inculpatul M.D. lua cunoștință de orice comunicare, decizie, raport sau alt act primit sau emis pentru soluționarea vreunei contestații. Astfel, inculpatul a cunoscut faptul că SC R.M.R. SRL Galați a fost verificată cu privire la modalitatea de calculare a accizelor, fiind emisă decizia de impunere nr. 3388 din 02 martie 2011 și raportul de inspecție fiscală nr. 3360/SIFCU din 01 martie 2011 de către Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Galați.

Prin acest act de control în sarcina SC R.M.R. SRL Galați au fost stabilite obligații de plată în sumă totală de 66.052 lei compusă din: 44.963 lei baza impozabilă suplimentară, 9.563 lei majorări întârziere, 4.782 lei dobânzi întârziere, 6.744 lei penalități întârziere. Ulterior a fost emisă Decizia de impunere nr. 3388 din 2 martie 2011 . Inculpatul a cunoscut de asemenea că împotriva actelor de control menționate, prin avocat ales, SC R.M.R. SRL Galați a formulat o contestație. Această contestație a fost înregistrată sub nr. 15401 din 28 martie 2011 la D.G.F.P. Galați - Serviciul Contestații. Ulterior, la data de 09 mai 2011, printr-o adresă semnată de către inculpatul M.D., s-a comunicat SC R.M.R.

SRL Galați la sediul social din Galați, că soluționarea contestației depusă se amână până la primirea răspunsului solicitat de la Ministerul Finanțelor Publice (M.F.P.) - Agenția Națională de Administrare Fiscală (A.N.A.F.) - Direcția Generală de Legislație în Domeniul Accize (filele nr. 127-128). Conform copiei după registrul de corespondență de la directorul executiv al D.G.F.P. Galați către structurile din subordine, la data de 03 august 2011, către Serviciul Contestații a fost înaintată printre altele și adresa nr. 38183/2011 (filele 112-116). La nr. 38183 din 01 august 2011 a fost înregistrat răspunsul formulat de M.F.P. - A.N.A.F. - Direcția Generală de Legislație în Domeniul Accizelor la contestația depusă de SC R.M.R.

SRL Galați. Conform acestui răspuns, baza de impozitare pentru calculul accizelor în cazul bijuteriilor provenite din teritoriul comunitar era prevăzută la art. 208 alin. (7) lit. b) C. fisc. și reprezintă prețul de achiziție, iar începând cu 01 ianuarie 2010 bijuteriile din aur și/sau platină nu mai fac parte din categoria altor produse accizabile (filele nr. 129-130). Practic, inculpatul M.D. a cunoscut în acest mod că în ceea ce privește contestația formulată de SC R.M.R. SRL Galați trebuia emisă o decizie favorabilă acesteia. Adresa nr. 38183 din 01 august 2011 a fost repartizată de către directorul executiv al D.G.F.P. Galați la data de 02 august 2011 Serviciului Contestații, iar inculpatul M.D.

a repartizat-o după primire la data de 03 august 2011 martorei S.L., cu viza „doamna S., la dosar contestație" (filele 112-116, 129-130). În aceste împrejurări, cunoscând că martora S.L., consilier superior la Serviciul Contestații, funcționara ce avea în lucru contestația formulată de SC R.M.R. SRL Galați, este în concediu de odihnă, inculpatul a luat hotărârea de a pretinde martorului denunțător R.D., administratorul SC R.M.R. SRL Galați, bani și bunuri pentru a-și îndeplini atribuțiile de serviciu. Dându-și seama că după venirea din concediu a martorei S.L., aceasta urma să dea câștig de cauză SC R.M.R. SRL Galați, având în vedere răspunsul primit de la M.F.P. - A.N.A.F.- Direcția de legislație în domeniul accizelor, inculpatul M.D.

a sunat la SC R.M.R. SRL Galați, la data de 03 august 2011, s-a recomandat și a discutat cu martora B.M., căreia i-a spus că dorește să discute cu administratorul R.D. Martora B.M. i-a spus inculpatului M.D. că administratorul nu se află la sediu, iar inculpatul a rugat-o să-i transmită acestuia că l-a căutat, precizându-i numele, numărul de telefon și că lucrează la D.G.F.P. Galați la Contestații. Martora și-a notat numărul de telefon, pe care i-a înmânat-o ulterior, cu precizările necesare, martorului denunțător R.D. la sosirea acestuia la sediu (declarații martor, filele nr. 91-96 și 108-109). Despre discuția pe care martora B.M. a avut-o cu inculpatul M.D. a aflat și martora S.L., director economic al SC R.M.R.

SRL Galați și colegă de birou cu martora B.M. (declarații martor, filele nr. 91-95). În aceeași zi, martorul denunțător R.D. l-a sunat pe inculpatul M.D., iar acesta i-a comunicat că trebuie să se întâlnească. Cei doi au convenit să se întâlnească în biroul inculpatului la ora 14,00 în aceeași zi. Crezând că discuția ce urma să aibă loc va fi referitoare la contestația depusă la D.G.F.P. Galați și pentru care aștepta răspuns, martorul denunțător s-a prezentat la etajul 3, camera 4 din sediul D.G.F.P., unde îi precizase inculpatul că se află biroul său. După intrarea în birou, inculpatul l-a întrebat pe martorul denunțător dacă este patronul de la SC R.M.R. SRL Galați și dacă dorește să-și rezolve problema.

La răspunsul afirmativ al martorului denunțător, inculpatul i-a spus că are o fiică și că trebuie să-i dea un colier, o brățară, cercei și un inel, scriind pe o hârtie cele spuse, după care a arătat-o martorului denunțător, iar apoi a rupt-o. Martorul denunțător i-a spus inculpatului că pleacă din localitate și revine după data de 08 august 2011 (declarații martor denunțător, filele nr. 26-27, 86-90). La data de 09 august 2011 martorul denunțător R.D. a denunțat fapta de corupție a inculpatului M.D. la Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați, iar în aceeași zi a fost emisă ordonanța motivată de interceptare și înregistrare cu titlu provizoriu, pentru o durată de 48 de ore, a convorbirilor purtate telefonic și în mediu ambiental între inculpatul M.D.

și martorul denunțător R.D. (denunț, filele nr. 25; ordonanță, file 36-37). Ulterior, prin încheierea din data de 11 august 2011 emisă în dosarul nr. 8867/121/2011 al Tribunalului Galați, ordonanța menționată a fost confirmată (încheiere, filele nr. 38-39). Din conținutul procesului-verbal de redare a convorbirilor purtate în mediul ambiental rezultă că inculpatul M.D. a pretins martorului denunțător R.D. pentru îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, suma de 1000 Euro și un set de bijuterii din aur (colier, lănțișor, brățară, inel) pentru fiica sa. Banii pretinși de inculpatul M.D. au fost puși la inițiativa acestuia într-un ziar aflat pe biroul martorului denunțător, iar în privința bijuteriilor din aur inculpatul a spus martorului denunțător că pentru alegerea modelului va veni sâmbătă, 13 august 2011, cu fiica sa.

Inculpatul M.D. a luat ziarul în care se afla plicul cu suma de 1.000 Euro, dată de martorul denunțător, și a plecat. Imediat, inculpatul a fost prins în flagrant de procurorii și ofițerii anticorupție, având asupra sa suma de 1.000 de Euro, primită anterior de la martorul denunțător R.D. (proces-verbal privind constatarea infracțiunii flagrante, file 28-34). Suma de 1.000 Euro găsită asupra inculpatului a fost numărată, constatându-se că bancnotele au aceleași serii cu cele înmânate martorului denunțător, înainte de organizarea flagrantului (proces-verbal privind constatarea infracțiunii flagrante, filele nr. 28-34). Suma de 1.000 Euro a fost ridicată de către organele de urmărire penală și ulterior restituită martorului denunțător R.D.

(proces-verbal, file nr. 126). Cu ocazia prinderii în flagrant, inculpatul a declarat că banii pretinși și găsiți asupra sa (două bancnote de câte 500 Euro) reprezintă onorariul pe care martorul denunțător i l-ar fi plătit pentru consultația acordată acestuia pe teme financiare, negând săvârșirea infracțiunii de luare de mită (proces-verbal privind constatarea infracțiunii flagrante, filele nr. 28-34). În cursul urmăririi penale s-au efectuat și alte acte de urmărire penală specifice, concretizate în următoarele mijloace materiale de probă: denunțul și declarațiile martorului denunțător R.D. din care rezultă că inculpatul i-a solicitat suma de 1000 Euro și un set de bijuterii pentru fiica sa, promițându-i în schimb că va soluționa favorabil contestația privitoare la anularea unor obligații de plată stabilite prin decizia de impunere nr. 3388 din 02 martie 2011 (filele 25-27, 86-90 dosar urm. pen.); declarațiile martorei S.L.

din care rezultă că i-a fost repartizată spre soluționare contestația formulată de S.C. R.M.R. S.R.L. Galați, că a fost solicitat punctul de vedere al Ministerului Finanțelor Publice, în funcție de care urma a fi soluționată contestația, dar că în perioada 03 august 2011- 11 august 2011 s-a aflat în concediu de odihnă (filele 104-107 dosar urm. pen.); declarațiile martorelor B.M. și S.L.C. din care rezultă că inculpatul M.D. a sunat la S.C. R.M.R. S.R.L. Galați, la data de 03 august 2011, s-a recomandat și a discutat cu martora B.M., căreia i-a spus că dorește să discute cu administratorul R.D.; întrucât acesta nu se afla la sediu, inculpatul a rugat-o să-i transmită acestuia că l-a căutat, precizându-i numele, numărul de telefon și că lucrează la D.G.F.P.

Galați la Contestații. În aceste împrejurări martora și-a notat numărul de telefon pe o bucată de hârtie, pe care i-a înmânat-o ulterior, cu precizările necesare, martorului denunțător R.D. la sosirea acestuia la sediu (declarații martor, filele nr. 9195, 96-100 și 108-109 dosar urm. pen.); procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante din care rezultă că la data de 10 august 2011, asupra inculpatului M.D. a fost găsită suma de 1000 Euro, constatându-se că bancnotele au aceleași serii cu cele înmânate martorului denunțător, înainte de organizarea flagrantului ( filele 28-34 dosar urm. pen.); procesele verbale de redare a conținutului convorbirilor telefonice și în mediu ambiental purtate de inculpat cu martorul denunțător, respectiv cu fiica sa M.A.

din care rezultă că inculpatul a pretins un set de bijuterii din aur, pentru fiica sa, cu titlu de mită, intenția acestuia nefiind aceea de a le cumpăra ( filele 41-44, 46-55 dosar urm. pen.); declarațiile inculpatului M.D. care a recunoscut parțial săvârșirea faptei adusă ca învinuire ( filele 268-272 dosar urm. pen. ). În fața instanței, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul M.D. a înțeles să se prevaleze de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., arătând că recunoaște în totalitate fapta, în modalitatea reținută în actul de sesizare și solicitând ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește. Instanța a procedat la audierea inculpatului în acest sens și, având în vedere poziția procesuală a acestuia, a apreciat că sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea prevederilor art. 320 l C. proc.

pen. Instanța a reținut că din ansamblul probator administrat în cursul urmăririi penale, coroborat cu declarația de recunoaștere a faptei, dată în fața instanței rezultă, fără putință de tăgadă, că inculpatul M.D. șef Serviciu Contestații în cadrul D.G.F.P. Galați ( funcționar public cu atribuții de control) a pretins la data de 03 august 2011 și la data de 10 august 2011 de la martorul denunțător R.D., administratorul SC R.M.R. SRL Galați, un set de bijuterii din aur și suma de 1.000 Euro, respectiv a primit de la acesta, la data de 10 august 2011, suma de 1.000 Euro, urmând ca în data de 13 august 2011 să-și aleagă și bijuteriile pretinse, promițându-i în schimb că va soluționa în mod favorabil contestația nr. 15401 din 28 martie 2011 înregistrată la D.G.F.P.

- Serviciul Contestații cu referire la anularea unor obligații de plată în valoare totală de 66.052 lei stabilite prin Raportul de inspecție fiscală nr. 3360/SIFCU din 1 martie 2011, respectiv prin Decizia de impunere nr. 3388 din 2 martie 2011. În drept, s-a reținut că fapta inculpatului M.D., mai sus descrisă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, prevăzută în art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., ținând seama de dispozițiile părții generale a Codului Penal, de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită [limite ce se reduc cu 1/3 ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen.], de gradul de pericol social al faptei săvârșite, apreciat în raport de condițiile concrete în care a fost săvârșită, de calitatea și împrejurările în care inculpatul a acționat. Având în vedere gravitatea ridicată a infracțiunii reținută în sarcina inculpatului, natura relațiilor sociale protejate de lege prin incriminarea faptei reținută în sarcina inculpatului (relații sociale referitoare la buna desfășurare a atribuțiilor de serviciu, activitate incompatibilă cu suspiciunea uzitării funcției în scopuri ilicite ), circumstanțele în care a fost săvârșită fapta, conduita procesuală oscilantă a inculpatului, instanța a apreciat că nu se justifică reținerea de circumstanțe atenuante judiciare, cum ar fi lipsa antecedentelor penale, atitudinea de recunoaștere a faptei.

Lipsa antecedentelor penale este lipsită de relevanță, întrucât existența lor ar fi împiedicat inculpatul să exercite funcția publică. De asemenea, conduita ilicită a inculpatului nu poate fi justificată de împrejurarea că fiica sa fusese jefuită anterior. Ținând cont însă de elementele de individualizare mai sus indicate, instanța de fond și-a format convingerea că o pedeapsă în cuantum de 3 ani închisoare reflectă gradul de pericol social concret al infracțiunii dedusă judecății și corespunde persoanei inculpatului. Raportat la cuantumul pedepsei aplicate, la natura infracțiunii comisă și față de datele ce caracterizează persoana inculpatului, a aplicat acestuia pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, b) C. pen.

pe o durată de 2 ani. Din perspectiva modalității de executare a pedepsei aplicate, ținând cont de gradul de pericol social ridicat al infracțiunii comise, relevat în special de calitatea inculpatului și de săvârșirea infracțiunilor în legătură directă cu exercitarea atribuțiilor de serviciu, de natura relațiilor sociale cărora li s-a adus atingere, de circumstanțele comiterii faptei, instanța și-a format convingerea că scopul preventiv și coercitiv al pedepsei prevăzut în art. 52 C. pen. se poate realiza doar prin executarea efectivă a acesteia, într-un loc de detenție.

Săvârșirea de acte ilicite, mai ales în legătură directă cu exercitarea atribuțiilor de serviciu, este incompatibilă cu statutul unui funcționar public și reclamă o reacție fermă, concretizată în cazul săvârșirii de infracțiuni în aplicarea unor pedepse de natură să asigure reprimarea unor asemenea fapte, inhibarea unor conduite viitoare asemănătoare ale unor persoane din aceeași categorie cu inculpatul, dar și o creștere a credibilității și încrederii publice în activitatea instituțiilor publice. Față de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, de datele ce caracterizează persoana inculpatului, conform art. 71 C. pen. a aplicat acestuia pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, b) C. pen.

pe durata executării pedepsei principale. În opinia instanței de fond, în raport de calitatea deținută de inculpat la momentul săvârșirii faptei, a apărut ca inutilă interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., întrucât la momentul la care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, urmată de trimiterea în judecată a acestuia, raportul de serviciu al acestuia s-a suspendat de drept, în conformitate cu art. 94 alin. (1) lit. f) și m) din Legea 188/1999 privind statutul funcționarilor publici. Prin urmare, în cauza de față, pronunțarea unei hotărâri de condamnare rămasă definitivă face să înceteze, de drept, raportul de serviciu existent, iar potrivit art. 54 lit. h din Legea 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, inculpatul nu mai poate ocupa o funcție publică.

Așa fiind, prima instanță a considerat că nu se mai impune interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., astfel cum a solicitat reprezentantul parchetului. Împotriva sentinței penale nr. 718 din 14 octombrie 2011 a Tribunalului Galați au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați și inculpatul M.D. Parchetul a invocat nelegalitatea hotărârii primei instanțe, pentru motivul că aceasta a omis să aplice inculpatului, ca pedeapsă accesorie și ca pedeapsă complementară, interzicerea exercitării dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen. Inculpatul M.D., a criticat hotărârea primei instanțe ca netemeinică sub aspectul individualizării pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și ca modalitate de executare.

A solicitat reținerea circumstanțelor atenuate judiciare, conform prevederilor art. 74 C. pen. și suspendarea condiționată a executării, conform prevederilor art. 81 C. pen. Prin decizia penală nr. 290/A din 9 decembrie 2011 Curtea de Apel Galați a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA - Serviciul Teritorial Galați și de inculpatul M.D. A desființat în parte sentința penală nr. 718 din 14 octombrie 2011 a Tribunalului Galați și, în rejudecare a redus de la 3 (trei) ani închisoare la 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare, pedeapsa principală aplicată inculpatului M.D., pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen., raportat la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen. A completat dispozițiile privind aplicarea pedepsei complementare și a pedepsei accesorii, în sensul că a interzis inculpatului și exercitarea dreptului prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. În baza art. 383 alin. (1) 1 și alin. (2) C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpatului M.D. și a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 10 august 2011 și până la zi - 9 decembrie 2011. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. A constatat instanța de apel că faptele săvârșite de inculpat întrunesc, așa cum în mod corect a reținut prima instanță, elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen., raportat la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În ce privește individualizarea pedepsei, instanța de apel - ținând cont de gravitatea ridicată a infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, de natura și importanța relațiilor sociale lezate, referitoare la buna desfășurare a atribuțiilor de serviciu (fapta inculpatului, care este incompatibilă cu statutul unui funcționar public, reclamând o reacție fermă a organelor judiciare, de natură să asigure reprimarea unor astfel de fapte și creșterea încrederii publice în activitatea instituțiilor statului) - a apreciat, în consens cu prima instanță, că nu se justifică reținerea în favoarea inculpatului, drept circumstanțe atenuante judiciare, a unor împrejurări cum ar fi lipsa antecedentelor penale, buna conduită avută anterior săvârșirii infracțiunii și atitudinea procesuală sinceră manifestată cu privire la infracțiunea săvârșită.

De asemenea, a apreciat că aceleași considerente sunt de natură să formeze convingerea că scopul și funcțiile pedepsei, prevăzute de art. 52 C. pen., nu pot fi atinse decât prin executarea efectivă, în regim privativ de libertate, astfel că nu pot fi primite favorabil nici criticile formulate de inculpat cu privire la greșita individualizare a modalității de executare a pedepsei. A apreciat instanța de apel însă că, deși nu pot fi reținute drept circumstanțe atenuate judiciare, aspectele pozitive referitoare la persoana inculpatului (mai sus menționate) trebuie mai pronunțat avute în vedere la individualizarea cuantumului pedepsei, în contextul criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., ele justificând aplicarea unei pedepse apropiate de limita minimă specială prevăzută de lege, redusă cu o tremie, conform prevederilor art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen., astfel că a dispus reducerea de la 3 ani închisoare la 2 ani și 6 luni închisoare, a pedepsei principale aplicate inculpatului M.D. Totodată, a constatat că hotărârea primei instanțe este netemeinică în ceea ce privește individualizarea pedepsei complementare și a pedepsei accesorii aplicate inculpatului, întrucât, se impune aplicarea, ca pedeapsă complementară și ca pedeapsă accesorie, a interzicerii dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen. - privind ocuparea unei funcții ori exercitarea unei profesii de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii.

Este adevărat că Legea nr. 188/1999, privind statutul funcționarilor publici, la art. 98 alin. (1) lit. f), conține o dispoziție privind încetarea de drept a raportului de muncă pentru funcționarul condamnat printr-o hotărâre judecătorească definitivă pentru o infracțiune de serviciu sau în legătură cu serviciul, dar trebuie observat că această dispoziție legală se referă doar la raportul de serviciu existent la momentul condamnării, având, prin urmare, efecte mai restrânse decât prevederile art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. În consecință, aplicarea pedepsei accesorii și a pedepsei complementare prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen., nu este inutilă, așa cum a motivat prima instanță. Împotriva deciziei instanței de apel, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție DNA Serviciul Teritorial Galați și inculpatul M.D.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție DNA Serviciul Teritorial Galați a solicitat admiterea recursului în temeiul cazului de casare prev. de art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen., casarea deciziei atacate și menținerea soluției instanței de fond. Inculpatul M.D. a solicitat în temeiul casare prevăzut de art. 385/9 pct. 14, reducerea pedepsei și darea unei eficiente mai mari dispozițiilor art. 320/1 C. proc. pen., iar ca modalitate de executare a solicitat executarea pedepsei în regim neprivativ de libertate. Examinând decizia recurată în raport de motivele de casare invocate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție DNA Serviciul Teritorial Galați și de recurentul inculpat, dar și din oficiu conform prevederilor art. 385/9 alin. (3) C. proc.

pen., combinat cu art. 385/6 alin. (1) și art. 385/7 din același cod, Înalta Curte constată că recursul declarat inculpatul M.D. este fondat, iar recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție DNA Serviciul Teritorial Galați este ne fondat pentru următoarele considerente: Înalta Curte reține poziția procesuală a inculpatului exprimată de o manieră neechivocă, încă din fața instanței de fond la primul termen de judecată din 6 octombrie 2011, când inculpatul a precizat că dorește să beneficieze de disp. art. 320 l C. proc. pen. Deși în cauză s-au reținut dispozițiile art. 320/1 alin. (7) C. proc. pen., Înalta Curte constată că aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc.

pen. implică o reducere a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite de o persoană. Având în vedere atitudinea sinceră și cooperantă a inculpatului, probele administrate și starea de fapt reținută în rechizitoriu coroborată cu împrejurarea că inculpatul a solicitat să fie judecat pe baza acordului de recunoaștere a vinovăției și, față de criteriile reglementate de dispozițiile art. 72 C. pen., Înalta Curte constată că, față de natura și gravitatea faptei comise, a circumstanțelor reale de săvârșire a acesteia și a celor personale ale inculpatului, prin reducerea pedepsei de la 2 ani și 6 luni închisoare la pedeapsa de 2 ani închisoare, se realizează scopul sancțiunii, astfel după cum este reglementat de dispozițiile art. 52 C. pen., contribuind la reeducarea inculpatului, la formarea unei atitudini pozitive a acestuia față de ordinea de drept, regulile de conviețuire socială și principiile morale.

Prin aplicarea disp. art.3 20/1 alin. (7) C. proc. pen. și reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, limitele prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită de inculpat prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 sunt cuprinse între 2 ani și 10 ani închisoare. Astfel, Înalta Curte, constată că aplicarea unei pedepse de 2 ani închisoare, reprezentând minimul special prevăzut de lege, prin reducerea acesteia de la 2 ani și 6 luni închisoare, răspunde atât principiului proporționalității între gravitatea faptei cât și scopului prevăzut de art. 52 C. pen., reflectând o individualizare temeinică, conform dispozițiilor art. 72 C. pen., fiind necesară realizării funcțiilor sale de constrângere cât și de reeducare.

În ceea ce privește solicitarea inculpatului privind aplicarea unei pedepse în regim neprivativ de libertate, Înalta Curte apreciază că gravitatea faptei comisă de inculpat aduce atingere bunei desfășurări a atribuțiilor de serviciu, și constată că scopul pedepsei prev. de dispozițiile art. 52 C. pen., nu poate fi atins decât prin executarea pedepsei într-un loc de detenție, iar aplicarea disp. art. 81 sau art. 86/1 C. pen. nu ar satisface exigențele prev. de art. 52 C. pen., astfel că nu s-ar realiza astfel scopul educativ și preventiv al pedepsei. Au fost valorificate lipsa antecedentelor penale și poziția sinceră a inculpatului prin aplicarea art. 320/1 C. proc. pen., dar Înalta Curte constată că numai prin executarea în condiții de detenție, se va realiza reeducarea inculpatului în scopul ca acesta să nu mai săvârșească alte infracțiuni și pentru îndreptarea atitudinii inculpatului față de ordinea de drept.

În ceea ce privește solicitarea parchetului în sensul majorării pedepsei, prin menținerea soluției instanței de fond, Înalta Curte constată că nu se impune majorarea pedepsei, față de considerentele expuse anterior, apreciind că pedeapsa de 2 ani închisoare reflectă gradul de pericol social concret al infracțiunii raportat la persoana inculpatului. Înalta Curte, ținând seama de aceste împrejurări precum și de administrarea legală și completă a probelor de către prima instanță și de către instanța de apel, constatând că nu există niciun alt caz de casare care se ia în considerare din oficiu, în temeiul art. 385/15 pct.2 lit. d) C. proc. pen. va admite recursul inculpatul M.D. împotriva deciziei penale nr. 290/A din 9 decembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, va casa în parte decizia penală atacată și, rejudecând va reduce pedeapsa aplicată inculpatului M.D.

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 254 alin. (2) C. pen., art. 6 și ar. 7 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., de la 2 ani și 6 luni închisoare la 2 ani închisoare. În baza art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție DNA Serviciul Teritorial Galați împotriva aceleiași decizii. Potrivit dispozițiilor art. 385/17 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 88 C. pen. va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului M.D. timpul reținerii și arestării preventive de la 10 august 2011 la 15 martie 2012. În baza art. 192 alin. (6) C. proc.

pen., cheltuielilor judiciare rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat inculpatul M.D. împotriva deciziei penale nr. 290/A din 9 decembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori. Casează în parte decizia penală atacată și, rejudecând: Reduce pedeapsa aplicată inculpatului M.D. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 254 alin. (2) C. pen., art. 6 și art. 7 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., de la 2 ani și 6 luni închisoare la 2 ani închisoare. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, prevenția de la 10 august 2011 la 15 martie 2012. Menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA - Serviciul Teritorial Galați împotriva aceleiași decizii.

Onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu recurentului intimat inculpat, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA - Serviciul Teritorial Galați rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 martie 2012.