ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2710/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

deduse judecății

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

reclamantul C.A.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.E.C.T.S.,

următoarele:

nr. 1894 din 22 octombrie 2009, emis de cabinetul Ministrului și înregistrat la

D.J.T. Bihor la data de 22 octombrie 2009;

angajatorului să-i plătească despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate

și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat dacă nu i

s-ar fi desfăcut în mod nelegal contractul individual de muncă.

în situația anterioară emiterii ordinelor de concediere, respectiv obligarea

pârâtului-angajator să îl reangajeze în calitate de director la D.T. a

Județului Bihor.

rău-platnic, din baza de date a băncii C.E.C. și Banca Transilvania.

pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că prin Ordinul nr. 1894 din 22 octombrie 2009

M.T.S. a dispus desființarea funcției de director al D.T. Bihor și încetarea

raportului de muncă al reclamantului în temeiul art. 65 alin. (1) din Legea nr.

53/2003, ordinul fiind justificat în drept pe prevederile O.U.G.  nr. 105/2009

și pe prevederile art. 65 alin. (1) din Legea nr. 53/2003.

Reclamantul a

criticat ordinul contestat ca fiind nemotivat în fapt și în drept, emis cu

nerespectarea condițiilor formale prevăzute de art. 74 alin. (1) coroborat cu

art. 62 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 și a dispozițiilor Sentinței civile nr.

169/CA/2009, în perioada în care reclamantul se afla în concediu medical și

fără ca postul să fie efectiv desființat, precum și în temeiul unui act

normativ, O.U.G. nr. 105/2009, declarat neconstituțional.

A mai susținut

reclamantul că, întrucât au fost disponibilizate mai mult de 30 de persoane în

cadrul instituțiilor publice deconcentrate ale ministerului, în contextul

O.U.G. nr. 105/2009, acest fapt face aplicabilă instituția concedierii

colective și respectiv, aplicarea condițiilor prealabile în conformitate cu

art. 69 - 73 C. muncii.

Reclamantul a mai

arătat că a ocupat funcția de Director al D.J.T. Bihor, fiind numit în baza

Ordinului nr. 647/2005 al Președintelui Autorității Naționale pentru Tineret,

că a obținut rezultate foarte bune la toate verificările profesionale, fără a

fi vreodată sancționat, iar ordinul contestat i-a produs prejudicii morale și

materiale ireparabile.

de Apel

Prin Sentința civilă

nr. 237/CA/2010-PI din data de 13 septembrie 2010, Curtea de Apel Oradea,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a respins ca

neîntemeiată acțiunea reclamantului C.A.M.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut că Ordinul Ministerului Tineretului și Sportului

nr. 1894 din 22 octombrie 2009 a fost emis în temeiul dispozițiilor art. IV din

O.U.G. nr. 105/2009, încetarea raporturilor de muncă având loc ca urmare a

desființării postului ocupat de către reclamant, menționarea faptului că postul

a fost desființat coroborată cu dispozițiile legale în temeiul cărora a fost

luată această măsură fiind suficientă pentru a realiza motivarea în fapt a

acestui act administrativ.

Instanța fondului a

apreciat ca neîntemeiată și invocarea dispozițiilor C. muncii referitoare la

instituția concedierii colective, deoarece în cauză încetarea raporturilor de

muncă a avut loc în baza unui act administrativ, astfel cum este definit la

art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, ca urmare a desființării

postului ocupat de reclamant și nu printr-o decizie de concediere, cum în mod

eronat o denumește reclamantul.

A mai arătat Curtea

că în speță nu se pune problema aplicabilității Deciziei nr. 1257 din 7

octombrie 2009 a Curții Constituționale care a constatat neconstituționalitatea

O.U.G. nr. 37/2009 și nici a Deciziei nr. 1629 din 3 decembrie 2009 a aceleiași

Curți Constituționale, publicată în M.Of.28/14.01.2010 care a constatat

neconstituționalitatea O.U.G. nr. 100/2009 deoarece în conformitate cu

dispozițiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 deciziile Curții

Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor, ori

ordinul M.T.S. contestat, emis în baza O.U.G. nr. 105/2009 este anterior

emiterii deciziei Curții Constituționale respectiv, din 22 octombrie 2009.

Curtea a respins

critica referitoare la emiterea ordinului "în termenul de preaviz",

constatând că ordinul a fost emis la 22 octombrie 2010 și a fost înregistrat în

aceeași zi la D.S.T. Bihor, iar concediile medicale invocate de către reclamant

acoperă perioada cuprinsă între 9 noiembrie 2009 - 6 decembrie 2009, și, în

consecință, deși perioada de preaviz coincide cu o parte din primul concediu

medical, măsura concedierii prin emiterea ordinului contestat nu a fost dispusă

pe durata incapacității temporare de muncă a reclamantului.

exercitată în cauză

Împotriva acestei

decizii a formulat recurs reclamantul C.A.M., solicitând modificarea acesteia

în sensul admiterii acțiunii sale, pentru motive încadrate în dispozițiile art.

304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

În motivarea căii de

atac, recurentul a susținut, în esență, că instanța de fond trebuia să dea

efect, în speță, dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004 și să anuleze

actul emis în baza unei ordonanțe de guvern declarate neconstituționale, că la

data emiterii actului contestat nu mai era angajatul instituției, că

desființarea postului său nu a fost reală și efectivă și că în cauză erau

aplicabile dispozițiile C. muncii privind concedierile colective.

Curți asupra recursului

Analizând motivele

invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile

legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru

considerentele ce urmează.

Recurentul-reclamant

a ocupat funcția de Director al D.J.T. Bihor, fiind numit în baza Ordinului nr.

647/2005 al Președintelui Autorității Naționale pentru Tineret.

Prin Ordinul nr. 562

din 24 aprilie 2009 emis de către Ministerul Tineretului și Sportului, în

temeiul dispozițiilor art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009, funcția

publică de conducere de director al D.T. a județului Bihor a fost desființată,

reclamantului urmând a-i înceta raportul de muncă la data expirării termenului

de preaviz, respectiv data de 23 mai 2009.

Curtea de Apel

Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a dispus, prin

Sentința civilă nr. 169/CA/2009 - PI pronunțată în Dosarul nr. 906/35/CA/2009 -

PI, suspendarea executării Ordinului nr. 562 din 24 aprilie 2009 până la

soluționarea, pe fond, a acțiunii având ca obiect anularea acestui act

administrativ.

În aplicarea acestei

sentințe, M.T.S. a emis Ordinul nr. 1880 din 21 octombrie 2009, prin care a

suspendat, începând cu data de 21 octombrie 2009, aplicabilitatea Ordinului nr.

562 din 24 aprilie 2009 până la soluționarea Dosarului nr. 906/35/CA/2009 - PI

a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal.

În data de 22

octombrie 2009, M.T.S. a emis actul administrativ contestat în prezenta cauză,

Ordinul nr. 1894 din 22 octombrie 2009, prin care a dispus desființarea

funcției de director al D.T. Bihor și încetarea raportului de muncă al

recurentului-reclamant în temeiul art. 65 alin. (1) din Legea nr. 53/2003,

ordinul fiind întemeiat pe prevederile O.U.G. nr. 105/2009 și pe prevederile

art. 65 alin. (1) din Legea nr. 53/2003.

Prin Sentința civilă

nr. 157/CA/2010 din 21 aprilie 2010, Curtea de Apel Oradea, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal a dispus anularea Ordinului nr. 562 din

24 aprilie 2009, emis de către M.T.S. și l-a obligat pe acesta la reangajarea

reclamantului C.A.M. în funcția de director al D.T. a județului Bihor, precum

și la plata către reclamant a salariilor indexate și reactualizate și a

celorlalte drepturi aferente acestei funcții, de la data încetării raportului

de muncă al reclamantului în baza ordinului în litigiu și până la reangajarea

efectivă pe funcția de director avută anterior.

Această soluție a

fost menținută de către Înalta Curte de Casație, secția de contencios

administrativ și fiscal prin Decizia nr. 288 din 20 ianuarie 2011.

În aceste condiții,

Înalta Curte constată că pretențiile recurentului-reclamant, ce fac obiectul

prezentei cauze, criticile recurentului privind menținerea unei situații

nelegale și prejudiciabile rămânând fără suport faptic.

Pentru aceste motive,

în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va

respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

formulat de către C.A.M. împotriva Sentinței civile nr. 237/CA/2010-PI din data

de 13 septembrie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal ca nefondat

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 mai 2011.