ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2710/2011

Obiectul cererii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul C.A.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.E.C.T.S., următoarele: 1. Anularea Ordinului nr. 1894 din 22 octombrie 2009, emis de cabinetul Ministrului și înregistrat la D.J.T. Bihor la data de 22 octombrie 2009;

Obligarea angajatorului să-i plătească despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat dacă nu i s-ar fi desfăcut în mod nelegal contractul individual de muncă.

Repunerea părților în situația anterioară emiterii ordinelor de concediere, respectiv obligarea pârâtului-angajator să îl reangajeze în calitate de director la D.T. a Județului Bihor.

Ștergerea sa ca rău-platnic, din baza de date a băncii C.E.C. și Banca Transilvania.

Obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin Ordinul nr. 1894 din 22 octombrie 2009 M.T.S. a dispus desființarea funcției de director al D.T. Bihor și încetarea raportului de muncă al reclamantului în temeiul art. 65 alin. (1) din Legea nr. 53/2003, ordinul fiind justificat în drept pe prevederile O.U.G. nr. 105/2009 și pe prevederile art. 65 alin. (1) din Legea nr. 53/2003. Reclamantul a criticat ordinul contestat ca fiind nemotivat în fapt și în drept, emis cu nerespectarea condițiilor formale prevăzute de art. 74 alin. (1) coroborat cu art. 62 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 și a dispozițiilor Sentinței civile nr. 169/CA/2009, în perioada în care reclamantul se afla în concediu medical și fără ca postul să fie efectiv desființat, precum și în temeiul unui act normativ, O.U.G. nr. 105/2009, declarat neconstituțional. A mai susținut reclamantul că, întrucât au fost disponibilizate mai mult de 30 de persoane în cadrul instituțiilor publice deconcentrate ale ministerului, în contextul O.U.G. nr. 105/2009, acest fapt face aplicabilă instituția concedierii colective și respectiv, aplicarea condițiilor prealabile în conformitate cu art. 69 - 73 C. muncii. Reclamantul a mai arătat că a ocupat funcția de Director al D.J.T. Bihor, fiind numit în baza Ordinului nr. 647/2005 al Președintelui Autorității Naționale pentru Tineret, că a obținut rezultate foarte bune la toate verificările profesionale, fără a fi vreodată sancționat, iar ordinul contestat i-a produs prejudicii morale și materiale ireparabile. 2. Hotărârea Curții de Apel Prin Sentința civilă nr. 237/CA/2010-PI din data de 13 septembrie 2010, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului C.A.M. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că Ordinul Ministerului Tineretului și Sportului nr. 1894 din 22 octombrie 2009 a fost emis în temeiul dispozițiilor art. IV din O.U.G. nr. 105/2009, încetarea raporturilor de muncă având loc ca urmare a desființării postului ocupat de către reclamant, menționarea faptului că postul a fost desființat coroborată cu dispozițiile legale în temeiul cărora a fost luată această măsură fiind suficientă pentru a realiza motivarea în fapt a acestui act administrativ. Instanța fondului a apreciat ca neîntemeiată și invocarea dispozițiilor C. muncii referitoare la instituția concedierii colective, deoarece în cauză încetarea raporturilor de muncă a avut loc în baza unui act administrativ, astfel cum este definit la art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, ca urmare a desființării postului ocupat de reclamant și nu printr-o decizie de concediere, cum în mod eronat o denumește reclamantul. A mai arătat Curtea că în speță nu se pune problema aplicabilității Deciziei nr. 1257 din 7 octombrie 2009 a Curții Constituționale care a constatat neconstituționalitatea O.U.G. nr. 37/2009 și nici a Deciziei nr. 1629 din 3 decembrie 2009 a aceleiași Curți Constituționale, publicată în M.Of.28/14.01.2010 care a constatat neconstituționalitatea O.U.G. nr. 100/2009 deoarece în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor, ori ordinul M.T.S. contestat, emis în baza O.U.G. nr. 105/2009 este anterior emiterii deciziei Curții Constituționale respectiv, din 22 octombrie 2009. Curtea a respins critica referitoare la emiterea ordinului "în termenul de preaviz", constatând că ordinul a fost emis la 22 octombrie 2010 și a fost înregistrat în aceeași zi la D.S.T. Bihor, iar concediile medicale invocate de către reclamant acoperă perioada cuprinsă între 9 noiembrie 2009 - 6 decembrie 2009, și, în consecință, deși perioada de preaviz coincide cu o parte din primul concediu medical, măsura concedierii prin emiterea ordinului contestat nu a fost dispusă pe durata incapacității temporare de muncă a reclamantului. 3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul C.A.M., solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii acțiunii sale, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurentul a susținut, în esență, că instanța de fond trebuia să dea efect, în speță, dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004 și să anuleze actul emis în baza unei ordonanțe de guvern declarate neconstituționale, că la data emiterii actului contestat nu mai era angajatul instituției, că desființarea postului său nu a fost reală și efectivă și că în cauză erau aplicabile dispozițiile C. muncii privind concedierile colective. 4. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând motivele invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru considerentele ce urmează. Recurentul-reclamant a ocupat funcția de Director al D.J.T. Bihor, fiind numit în baza Ordinului nr. 647/2005 al Președintelui Autorității Naționale pentru Tineret. Prin Ordinul nr. 562 din 24 aprilie 2009 emis de către Ministerul Tineretului și Sportului, în temeiul dispozițiilor art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009, funcția publică de conducere de director al D.T. a județului Bihor a fost desființată, reclamantului urmând a-i înceta raportul de muncă la data expirării termenului de preaviz, respectiv data de 23 mai 2009. Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a dispus, prin Sentința civilă nr. 169/CA/2009 - PI pronunțată în Dosarul nr. 906/35/CA/2009 - PI, suspendarea executării Ordinului nr. 562 din 24 aprilie 2009 până la soluționarea, pe fond, a acțiunii având ca obiect anularea acestui act administrativ. În aplicarea acestei sentințe, M.T.S. a emis Ordinul nr. 1880 din 21 octombrie 2009, prin care a suspendat, începând cu data de 21 octombrie 2009, aplicabilitatea Ordinului nr. 562 din 24 aprilie 2009 până la soluționarea Dosarului nr. 906/35/CA/2009 - PI a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. În data de 22 octombrie 2009, M.T.S. a emis actul administrativ contestat în prezenta cauză, Ordinul nr. 1894 din 22 octombrie 2009, prin care a dispus desființarea funcției de director al D.T. Bihor și încetarea raportului de muncă al recurentului-reclamant în temeiul art. 65 alin. (1) din Legea nr. 53/2003, ordinul fiind întemeiat pe prevederile O.U.G. nr. 105/2009 și pe prevederile art. 65 alin. (1) din Legea nr. 53/2003. Prin Sentința civilă nr. 157/CA/2010 din 21 aprilie 2010, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a dispus anularea Ordinului nr. 562 din 24 aprilie 2009, emis de către M.T.S. și l-a obligat pe acesta la reangajarea reclamantului C.A.M. în funcția de director al D.T. a județului Bihor, precum și la plata către reclamant a salariilor indexate și reactualizate și a celorlalte drepturi aferente acestei funcții, de la data încetării raportului de muncă al reclamantului în baza ordinului în litigiu și până la reangajarea efectivă pe funcția de director avută anterior. Această soluție a fost menținută de către Înalta Curte de Casație, secția de contencios administrativ și fiscal prin Decizia nr. 288 din 20 ianuarie 2011. În aceste condiții, Înalta Curte constată că pretențiile recurentului-reclamant, ce fac obiectul prezentei cauze, criticile recurentului privind menținerea unei situații nelegale și prejudiciabile rămânând fără suport faptic. Pentru aceste motive, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.