ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 288/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 288/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 157/CA/2010 din 21

aprilie 2010 Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul C.M.A., în

contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și

Sportului și, în consecință, a dispus anularea Ordinului nr. 562 din 24 aprilie

2009, emis de pârât și obligarea acestuia la reangajarea reclamantului în

funcția de director al Direcției pentru Tineret a județului Bihor; a obligat pârâtul

la plata către reclamant a salariilor indexate și reactualizate și a celorlalte

drepturi aferente acestei funcții, de la data încetării raportului de muncă al

reclamantului în baza ordinului în litigiu și până la reangajarea efectivă pe

funcția de director avută anterior; a obligat pârâtul la plata către reclamant

a sumei de 43,6 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție

instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

P

rin Ordinul nr. 562 din 24 aprilie 2009

al Ministrului Tineretului și Sportului, în baza prevederilor art. III alin.

(1) din O.U.G. nr. 37/2009, funcția publică de conducere de director al

Direcției pentru Tineret a Județului Bihor se desființează, urmând ca raportul

de serviciu al reclamantului să înceteze prin eliberare din funcția publică de

conducere începând cu data de 23 mai 2009, după expirarea termenului de preaviz

de 30 de zile.

Prin sentința nr. 169/CA/2009,

pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. 906/35/2009, s-a admis

cererea de suspendare formulată de petentul C.M.A., în contradictoriu cu

intimatul Ministerul Tineretului și Sportului și s-a dispus suspendarea

executării Ordinului nr. 562 din 24 aprilie 2009 emis de intimat, până la

soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii în anularea acestuia.

Prin Decizia nr. 1257 din 07

octombrie 2009 a Curții Constituționale s-a constatat că Legea pentru aprobarea

O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității

administrației publice este neconstituțională, reținându-se existența unui

viciu de neconstituționalitate extrinsecă constând în emiterea de către Guvern

a unei ordonanțe de urgență într-un domeniu care, potrivit art. 115 alin. (6)

din Constituție, este sustras competenței sale.

Față de aceste dispoziții legale,

instanța a apreciat că decizia Curții Constituționale de constatare a

neconstituționalității Legii de aprobare a O.U.G. nr. 37/2009 produce efecte cu

privire la fondul litigiului din speță, în care se solicită anularea actului

administrativ emis în temeiul unei ordonanțe de urgență declarate

neconstituționale și, drept urmare, actul administrativ atacat este nelegal, dispunându-se

anularea acestuia, cu consecința reangajării reclamantului pe funcția de

director al Direcției pentru Tineret a județului Bihor

S-a mai reținut în considerentele

hotărârii atacate că, deoarece urmare a emiterii acestor acte administrative

reclamantul a fost prejudiciat, fiind lipsit de drepturile salariale aferente

funcției publice de conducere, în vederea reparării pagubei suferite de reclamant

prin emiterea și executarea acestui act administrativ nelegal, în baza art. 18

alin. (3) din Legea contenciosului administrativ va fi obligat pârâtul

Ministerul Tineretului și Sportului la plata către reclamant a drepturilor

salariale aferente funcției de conducere deținute de reclamant anterior datei

de 23 mai 2009, indexate și reactualizate și a celorlalte drepturi aferente

acestei funcții, de la data încetării raportului de muncă al reclamantului, în

baza actului administrativ în litigiu și până la reangajarea efectivă pe

această funcție.

În baza art. 274 C. proc. civ. instanța

a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 43,6 lei cheltuieli de

judecată.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs pârâta Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin motivele de recurs formulate se

arată că potrivit art. 147 alin. (4) din Constituția României: "Deciziile

Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data

publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor."

Recurenta arată că din textul citat

reiese fără echivoc faptul că deciziile Curții Constituționale produc efecte

doar pentru viitor, nu și pentru trecut, iar, raportat la speța de față,

ordinul contestat de reclamant este emis înaintea publicării Deciziei Curții

Constituționale în Monitorul Oficial.

Recurenta arată astfel că

legiuitorul a prevăzut în Legea Fundamentală o dispoziție care să protejeze

într-un fel raporturile juridice născute în baza unui act normativ declarat

neconstituțional, care a produs deja efecte juridice.

Se mai arată că Ordinul nr. 562 din 24

aprilie 2009 a fost emis de Ministerul Tineretului și Sportului în baza

dispozițiilor art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009, astfel încât ordinul

contestat prin acțiunea introductivă are ca temei un act normativ emis de

Guvernul României și care era constituțional la data emiterii sale.

Recurenta-pârâtă susține că,

raportat la prevederile art. 147 alin. (4) din Constituția României, soluția

instanței de fond este netemeinică și nelegală.

Examinând sentința atacată, în

raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale

incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ.,

Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se

vor arăta în continuare.

Instanța de control judiciar

constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304 sau art. 304

1

C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanță a reținut

corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză

și a realizat o încadrare juridică adecvată.

Astfel, prin Ordinul nr. 562 din 24

aprilie 2009 emis de Ministerul Tineretului și Sportului, intimatul-reclamant,

după un preaviz de 30 zile lucrătoare, a fost eliberat din funcția publică de

conducere de director al Direcției Județene de Tineret Bihor.

Temeiul juridic al acestei măsuri

administrative l-a constituit art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009 privind

unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice locale.

Înalta Curte apreciază că pentru

argumentarea soluției adoptate în legătură cu problema de drept dedusă

judecății se impune prezentarea unor scurte considerații cu privire la excepția

de neconstituționalitate și efectele acesteia.

Controlul de

constituționalitate exercitat pe calea excepției de neconstituționalitate este

un control de conformitate și conformare a legii sau ordonanțelor

guvernamentale cu dispozițiile Constituției, în cadrul căruia prevalează

garantarea drepturilor și libertăților cetățenești.

Potrivit art. 147 alin.

(1) din Constituție, dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum

și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează

efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții

Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu

pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției; pe

durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt

suspendate de drept.

Conform alin. (4) din

articolul aflat în discuție, deciziile Curții Constituționale se publică în

Monitorul Oficial al României; de la data publicării, deciziile sunt general

obligatorii și au putere numai pentru viitor.

Ca atare, deciziile

Curții Constituționale privind admiterea unei excepții de neconstituționalitate

sunt de imediată aplicare, cu consecința înlăturării normei declarate

neconstituționale din sistemul normativ.

Cu alte cuvinte, în

situația în care soluția Curții Constituționale nu ar avea aplicare directă și

imediată, întreaga procedură de control a constituționalității legilor și

ordonanțelor ar fi lipsită de finalitate.

Pe acest aspect, poate

fi amintită și decizia Curții Constituționale nr. 186/1999 în care s-a statuat

că instanțele judecătorești trebuie să facă aplicarea directă a dispozițiilor

constituționale relevante, în sensul de a înlătura prevederile neconstituționale,

dacă legiuitorul nu a procedat la modificarea sau abrogarea acestora.

De asemenea, este de necontestat

faptul că prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009, Curtea Constituțională,

ca urmare a unei sesizări formulate conform art. 146 lit. a) din Constituție, a

constatat că Legea pentru aprobarea O.U.G. nr. 37/2009 este neconstituțională,

ca urmare a faptului că această ordonanță de urgență este lovită de un viciu de

neconstituționalitate, întrucât a fost adoptată de Guvern cu încălcarea

dispozițiilor art. 115 alin. (6) din Constituție, potrivit cărora „Ordonanțele

de urgență (…) nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului

(…)”.

Totodată, este de necontestat faptul

că O.U.G. nr. 37/2009 a fost abrogată prin art. XIV din O.U.G. nr. 105/2009,

publicată în M.Of. nr. 668 din 6 octombrie 2009 care, la rândul său, prin

Decizia nr. 1629/2009, a fost declarată neconstituțională în privința

dispozițiilor art. I pct. 1-5 și 26, art. II, art. IV, art. V, art. VIII și

anexa 1, cu motivarea că acestea conțin aceleași reglementări și aceleași

soluții legislative ca și cele ce au constituit obiectul O.U.G. nr. 37/2009, în

privința neconstituționalității căreia Curtea Constituțională s-a pronunțat

prin Decizia nr. 1257/2009.

În plus, Curtea Constituțională a

reținut și faptul că Guvernul, prin adoptarea O.U.G. nr. 105/2009, a încălcat

și dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituție, potrivit cărora deciziile

sale sunt general obligatorii.

Totodată, instanța

constituțională a precizat că, prin adoptarea O.U.G. nr. 37/2009, au fost

încălcate prevederile art. 15 din Constituție, statutul juridic al funcției

publice de conducere, reglementat prin Legea nr. 188/1999, întrucât Guvernul a

intervenit într-un domeniu pentru care nu avea competență materială.

Potrivit art. 9 alin.

(1) și (5) din Legea nr. 554/2004, modificată, persoana vătămată într-un drept

al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe

poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, acțiune care poate

avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin aceste

ordonanțe, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și,

după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ

sau la realizarea unei operațiuni administrative.

Același text de lege

reglementează, în alin. (4), situația acțiunilor formulate de o persoană

vătămată, în cazul în care s-a declarat neconstituțională ordonanța prin

admiterea unei excepții într-o altă cauză.

Din analiza acestor

dispoziții legale, Înalta Curte constată că legiuitorul a prevăzut faptul că,

în ipoteza admiterii excepției de neconstituționalitate a ordonanței într-o

altă cauză, efectele se produc, de la data admiterii excepției, și în cauze

similare, care au ca temei juridic aceleași prevederi declarate

neconstituționale.

În speța de față,

intimatul-reclamant a solicitat anularea ordinului de eliberare din funcție.

După cum s-a relevat

anterior, această măsură a avut la bază aplicarea prevederilor O.U.G. nr.

37/2009 care a fost declarată neconstituțională, prin decizia nr. 1257 din 7

octombrie 2009.

Ca atare, în temeiul

art. 9 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ, efectele acestei

decizii a instanței constituționale se extind și asupra celorlalte cauze având

ca obiect anularea actelor administrative emise în temeiul O.U.G. nr. 37/2009.

În altă ordine de idei,

Înalta Curte reține că eliberarea intimatului-reclamant din funcția publică pe

care o deținea, în alte situații decât cele reglementate de Legea nr. 188/1999,

reprezintă un act nelegal, de natură a afecta în mod evident securitatea

raporturilor de funcție, care se circumscrie noțiunii de securitate socială,

protejată prin Convenția Europeană a Drepturilor Omului și actele comunitare,

precum și prin alte tratate internaționale la care România este parte și a

căror îndeplinire este obligată să o asigure, potrivit art. 11 și art. 20 din

Constituția României.

Nici critica recurentei

referitoare la ultraactivitatea O.U.G. nr. 37/2009 nu este fondată.

Pe acest aspect, Înalta

Curte reține că legea de aprobare a acestei ordonanțe a fost constatată ca

neconstituțională prin decizia nr. 1257/2009, iar analiza de

neconstituționalitate a avut în vedere atât legea de aprobare cât și însăși

ordonanța de urgență, întrucât Parlamentul nu a adoptat legea, ci a aprobat

ordonanța de urgență, corpul legii fiind reprezentat de înseși dispozițiile

ordonanței.

În mod corect instanța de fond a

motivat că actul administrativ atacat este nelegal, fiind emis în temeiul unei

Ordonanțe de urgență în privința căreia Curtea Constituțională a statuat că

este afectată de un viciu de neconstituționalitate.

De cealaltă parte, autoritatea

publică recurentă, emitenta actului administrativ anulat de instanța de fond, a

susținut că decizia Curții Constituționale nu poate fi avută în vedere,

întrucât a fost pronunțată ulterior emiterii actului administrativ contestat și

are putere numai pentru viitor.

Nu poate fi primită susținerea

recurentei-pârâte, întrucât viciul de constituționalitate constatat cu privire la O.U.G. nr. 37/2009 afectează în egală măsură actele administrative emise în baza și pentru

executarea unor dispoziții neconstituționale, întrucât asemenea acte devin

lipsite de temei legal și nu poate fi calificat drept legal un act juridic emis

sau încheiat în baza unei dispoziții neconstituționale.

Înalta Curte reține că

actele și măsurile adoptate în baza acestor ordonanțe sunt afectate de viciul

de neconstituționalitate al ordonanțelor și, în consecință, corect au fost

anulate de instanța de fond.

Mai mult, acceptarea

tezei susținute de recurenta-pârâtă ar lipsi de finalitate controlul de

constituționalitate, care nu se limitează la asanarea sistemului legislativ

prin eliminarea prevederilor legale contrare Constituției, ci include protecția

efectivă a drepturilor și libertăților fundamentale ale destinatarilor normelor

declarate neconstituționale.

În consecință, în mod

corect instanța de fond a dispus anularea Ordinului nr. 562 din 24 aprilie 2009

emis de recurenta-pârâtă.

În altă ordine,

desființarea funcției publice de conducere de director executiv a avut loc în

baza O.U.G. nr. 37/2009 și a fost menținută prin O.U.G. nr. 105/2009, adică

prin două acte normative adoptate cu nesocotirea normelor Constituționale.

Astfel, desființarea

postului deținut de reclamant, consecutiv, prin cele 2 ordonanțe, este lipsită

de efecte juridice din moment ce ambele ordonanțe au fost declarate neconstituționale.

Prin urmare, măsura de

reintegrare în funcția deținută anterior este corectă, fiind susținută și de

considerentele Deciziilor nr. 413 și nr. 414/2010 ale Curții Constituționale,

care, exercitând controlul de constituționalitate asupra legii de modificare și

completare a Legii nr. 188/1999, anterior promulgării, a reținut că

reglementarea în vigoare cu privire la conducătorii serviciilor publice

deconcentrate este cea anterioară modificărilor aduse prin O.U.G. nr. 37/2009,

acesta fiind un efect specific al pierderii legitimității constituționale a

O.U.G. nr. 37/2009.

Pentru toate aceste considerente, în

baza dispozițiilor art. 312 alin. (1), teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu

art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte urmează a respinge recursul

formulat de Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret împotriva

sentinței nr. 157/CA/2010 din 21 aprilie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2011.