ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4757/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul P.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.N.S.V.S.A., anularea în totalitate a ordinului din 23 aprilie 2009 al A.N.S.V.S.A, reintegrarea sa în funcția deținută anterior datei de 23 aprilie 2009 sau în funcția corespunzătoare acesteia, cu toate consecințele care decurg din aceasta, inclusiv a achitării pe seama acestuia de către intimată a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcționarul public, precum și obligarea intimatei la plata pe seama reclamantului de daune morale și cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin ordinul din 23 aprilie 2009 al A.N.S.V.S.A. s-a dispus încetarea raportului de serviciu al reclamantului începând cu data de 23 aprilie 2009, prin eliberarea sa din funcția publică de conducere de director executiv adjunct economic al D.S.V.S.A. Bihor, în temeiul art. III din O.U.G. nr. 37/2009. Reclamantul a criticat actul administrativ contestat ca fiind emis cu încălcarea dispozițiilor art. 97 lit. c) și art. 99 și art. 104 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici și a invocat și neconstituționalitatea dispozițiilor art. III din O.U.G. nr. 37/2009. 2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 327/CA/2010-PI din 13 decembrie 2010, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte cererea reclamantului P.I., și, în consecință, a anulat ordinul din 23 aprilie 2009 al A.N.S.V.S.A.

și a obligat pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale aferente funcției de conducere, indexate, majorate și recalculate (inclusiv a indemnizației de conducere, a stimulentelor etc.) de la data lipsirii reclamantului de funcția publică de conducere deținută (23.04.2009) și până la pensionare, plata sumei de 5.000 euro la cursul Băncii Naționale a României din ziua plății efective, cu titlu de daune morale, precum și a sumei de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale în favoarea reclamantului, respingând celelalte capete de cerere ca neîntemeiate. În motivarea acestei soluții, instanța de fond, evocând Decizia nr. 1257/2009 a Curții Constituționale prin care s-a constatat neconstituționalitatea O.U.G.

nr. 37/2009, a apreciat, prin prisma dispozițiilor art. 9 alin. (4) și alin. (5) din Legea nr. 554/2004, că decizia Curții produce efecte cu privire la fondul litigiului din speță, și că, drept urmare, actul administrativ atacat, ordinul A.N.S.V.S.A. din 23 aprilie 2009 este nelegal ca urmare a constatării neconstituționalității actului normativ în temeiul căruia a fost emis. Curtea a mai apreciat că prin probele administrate în cauză, respectiv actele medicale și declarația martorei B.C., reclamantul a dovedit atât prejudiciul moral suferit ca urmare a atingerii aduse imaginii sale publice și private prin eliberarea din funcția publică de conducere cât și prejudiciul moral cauzat de conduita abuzivă a autorității pârâte care a adus reclamantului o stare de șoc și stres, ceea ce a dus la agravarea stării sale de sănătate și pensionarea acestuia din motive medicale pentru pierdea capacității de muncă.

Capetele de cerere referitoare la reintegrarea în funcția de conducere deținută anterior datei de 23 aprilie 2009 sau a funcției corespunzătoare acesteia au fost respinse ca neîntemeiate pe considerentul că reintegrarea nu este posibilă, având în vedere pierderea totală a capacității de muncă a reclamantului confirmată de decizia asupra capacității de muncă din 9 septembrie 2010 emisă de C.N.P.D.A.S., Oficiul de Expertiză Medicală și Recuperarea Capacității de Muncă a Județului Bihor. 3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta A.N.S.V.S.A., solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii cererii reclamantului în întregime, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Autoritatea recurentă a susținut, în esență, că ordinul contestat a fost legal și valabil emis în temeiul dispozițiilor O.U.G. nr. 37/2009, în vigoare la data emiterii actului administrativ, iar deciziile Curții Constituționale nu pot avea efect retroactiv. A mai criticat dispoziția instanței de fond privind daunele morale, învederând că nu poate fi reținută culpa sa, în condițiile în care a acționat exclusiv în sensul în care era obligată în vederea punerii în executare a unei legi. 4. Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea depusă, intimatul P.I. a solicitat respingerea recursului ca nefondat. A susținut că daunele morale acordate de către instanța de fond reprezintă o sumă redusă în raport de prejudiciul moral suferit ca urmare a eliberării din funcția de conducere și refuzul autorității pârâte de a-l încadra într-un post vacant de execuție, deși asemenea posturi existau, iar intimatul înregistrase solicitări repetate în acest sens.

A mai arătat că circumstanțele menționate au determinat pierderea capacității sale de muncă și la necesitatea unui însoțitor permanent. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile recurentei și legislația incidentă în speță, Înalta Curte constată că recursul este fondat și va fi admis, în limitele și pentru considerentele ce urmează. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Intimatul-reclamant a supus controlului instanței de contencios administrativ ordinul din 23 aprilie 2009 emis de către pârâta A.N.S.V.S.A., prin care în temeiul dispozițiilor art. III din O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice reclamantului îi încetează raportul de serviciu prin eliberare din funcția publică, cu acordarea unui termen de preaviz de 30 de zile calendaristice.

Așa cum a constatat și instanța de fond, actul contestat, emis, în esență, în baza O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, a fost lipsit de orice fundament legal ca urmare a deciziei nr. 1257/2009, prin care, în cadrul controlului a priori realizat pe calea obiecției de neconstituționalitate a legii de aprobare a acestei ordonanțe de urgență, Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea O.U.G. nr. 37/2009. Viciul de constituționalitate constatat cu privire la O.U.G. nr. 37/2009 afectează în egală măsură actele administrative emise în baza și pentru executarea unor dispoziții neconstituționale, întrucât asemenea acte devin lipsite de temei legal și nu poate fi calificat drept legal un act juridic emis sau încheiat în baza unei dispoziții neconstituționale.

Orice act administrativ adoptat în baza acestei ordonanțe este afectat de viciul de neconstituționalitate al acestui act normativ și, în consecință, corect a fost anulat de către instanța de fond. Menținerea actelor administrative emise în baza acestui act normativ ar lipsi de finalitate controlul de constituționalitate, care nu se limitează la asanarea sistemului legislativ prin eliminarea prevederilor legale contrare Constituției, ci include protecția efectivă a drepturilor și libertăților fundamentale ale destinatarilor normelor declarate neconstituționale. Pe de altă parte, sentința de fond este criticabilă în ceea ce privește acordarea, intimatului-reclamant, de daune morale în cuantum de 5.000 de euro.

Din examinarea înscrisurilor depuse la dosarul de fond, Înalta Curte constată că reclamantul-intimat s-a aflat în concediu medical din data de 20 mai 2009 și până la 30 septembrie 2009, fiind pensionat pe motiv de invaliditate în data de 26 octombrie 2009. Așa cum reiese atât din înscrisurile medicale, cât și din declarația martorului audiat de către instanța de fond, intimatul suferea de o serie de afecțiuni anterior emiterii ordinului contestat, afecțiuni în baza cărora a fost, de fapt, emisă decizia privind capacitatea de muncă a intimatului din 29 septembrie 2009. Nici aspectul solicitărilor repetate de încadrare într-o funcție de execuție vacantă, de natură a evidenția reaua-credință a instituției pârâte, nu a fost probat, fiind formulată, în esență, o singură asemenea cerere.

Astfel, deși Înalta Curte nu contestă efectul psihologic al eliberării intimatului din funcție în baza actului administrativ contestat, apreciază că acordarea drepturilor salariale aferente funcției de conducere, indexate, majorate și recalculate (inclusiv a indemnizației de conducere, a stimulentelor etc.) de la data lipsirii reclamantului de funcția publică de conducere deținută (23 aprilie 2009) și până la pensionare reprezintă o compensație suficientă în speță. 2. Soluția instanței de recurs Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și va modifica în parte sentința atacată în sensul că va respinge ca neîntemeiată cererea de acordare a daunelor morale, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

Nefiind, astfel, aplicabile dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., va respinge și cererea intimatului privind acordarea cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul formulat de către A.N.S.V.S.A. împotriva sentinței civile nr. 327/CA/2010-PI din 13 decembrie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția comercială de contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința recurată, în sensul că respinge ca neîntemeiată cererea de acordare a daunelor morale. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 octombrie 2011.