ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3159/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3159/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor de

față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 247/CA/2009

din 7 decembrie 2009, Curtea de Apel Oradea, secția comercială

și de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea

formulată de reclamantul F.I.M., în contradictoriu cu pârâții: A.N.A.F.,

M.F.P. și D.G.F.P. Bihor - Oradea și, pe cale de

consecință, a anulat preavizul cu nr. 800946 din 27 martie 2009, emis

de pârâta A.N.A.F., a anulat Ordinul nr. 762/2009, emis de pârâta A.N.A.F.

și a dispus reintegrarea reclamantului în funcția deținută

anterior; a obligat pârâții, în solidar, la plata despăgubirilor

bănești reprezentând salariile indexate, majorate, recalculate,

precum și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul în

funcția avută anterior, începând cu data de 27 aprilie 2009 și

până la data reintegrării efective în această funcție,

actualizate în raport cu indicele de inflație la data plății,

precum și la plata sumei de 2.190 lei, cheltuieli judiciare în favoarea

reclamantului.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut, în esență,

următoarele:

Reclamantul F.I.M. a deținut

funcția de director executiv adjunct - Activitatea de metodologie și

administrarea veniturilor statului, în cadrul D.G.F.P.J. Bihor, începând cu

data de 13 iulie 2005, în urma promovării concursului organizat de A.N.A.F.,

iar prin notificarea nr. 800946 din 27 martie 2009 a A.N.A.F., i s-a acordat acestuia un preaviz de 30 de zile calendaristice, având în vedere

că, funcția publică de conducere în care era numit a fost

supusă reorganizării, potrivit noii structuri organizatorice a

direcțiilor generale ale finanțelor publice județene, aparat

propriu și unități subordonate, aprobată prin ordinul nr. 375/2009

al președintelui A.N.A.F.

Ulterior, prin Ordinul nr. 762/2009

al A.N.A.F. s-a dispus, începând cu data de 27 aprilie 2009, eliberarea

reclamantului din funcția publică de conducere de director executiv

adjunct, conform dispozițiilor art. 97 lit. c) coroborate cu cele ale art.

99 alin. (1) lit. b), alin. (2), (3) și (5), art. 103 și art. 106 din

Legea nr. 188/1999, ca urmare a reorganizării D.G.F.P.J. Bihor.

Instanța de fond a reținut

că eliberarea din funcție a reclamantului s-a făcut înainte de

expirarea termenului de preaviz, că în perioada preavizului reclamantul a

intrat în incapacitate temporară de muncă, respectiv concediu

medical, pe o perioadă de 32 de zile, în aceste condiții fiind

evident că în cauză au fost încălcate atât dispozițiile art.

36 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, precum

și cele ale art. 99 alin. (3), raportat la art. 94 alin. (1) lit. h) din

aceeași lege.

S-a mai reținut faptul că

pârâta A.N.A.F. a emis ulterior un

alt

ordin, cu nr. 1243 din 16 iunie 2009, privind suspendarea raportului de

serviciu pe perioada concediului medical și încetarea raportului de

serviciu la 18 mai 2009, în baza prevederilor art. 73 alin. (3) C. muncii, care

însă nu a fost depus la dosarul cauzei în copie de către reclamant,

iar pârâta emitentă nu a făcut nicio referire la acesta, astfel

că nu se poate verifica dacă agenția emitentă a revocat,

prin acest nou ordin, ordinul a cărui anulare se solicită.

În aceste condiții,

instanța de fond a reținut că și în situația în care

susținerile reclamantului sunt reale, ordinul la care s-a făcut

referire și a cărui nulitate se invocă este lipsit de efecte

juridice, deoarece a fost emis la o dată la care raporturile de serviciu

cu reclamantul încetaseră prin emiterea ordinului a cărui anulare se

solicită.

În ceea ce privește preavizul nr.

800946 din 27 martie 2009, emis de pârâta A.N.A.F., instanța de fond a

reținut că, într-adevăr, nu au fost întrunite cerințele

prevăzute de art. 97 lit. e) raportat la art. 99 alin. (1) din Legea nr. 188/1999,

motivul invocat, respectiv reorganizarea funcției publice de conducere,

neîncadrându-se în cazurile de încetare a raporturilor de serviciu în

modalitatea eliberării din funcția publică, după cum sunt

acestea prevăzute de art. 97 lit. e) coroborat cu art. 99 alin. (1) din

Legea nr. 188/1999.

Astfel, motivul invocat nu se

referă la reorganizarea activității instituției publice, ci

la reorganizarea funcției publice, nu antrenează o reducere

efectivă de personal, iar postul ocupat de reclamant nu a fost redus, ci

păstrat în noua structură organizatorică, aprobată prin

Ordinul nr. 375/2009 al președintelui A.N.A.F.

Cu privire la ordinul nr. 764 din 24

aprilie 2009, emis de pârâta A.N.A.F., instanța de fond a reținut

că acesta a fost emis cu încălcarea dispozițiilor art. 36 din

Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, precum și

cele ale art. 99 alin. (3), raportat la art. 94 alin. (1)

lit.

h) din aceeași lege, așa cum

s-a arătat mai sus, dar și cu încălcarea celor ale art. 100 alin.

(5) din Legea nr. 188/1999, art. 97 lit. c), raportat la art. 99 alin. (1)

lit.

b) din Legea nr. 188/1999, precum

și ale art. 100 alin. (1) lit. a) și art. 100 alin. (4) și (5)

din aceeași lege, întrucât în speță nu suntem în prezența unei

reorganizări a activității instituției publici, ci a

funcției publice, nu a avut loc o reducere efectivă de personal, iar

postul ocupat de reclamant nu a fost redus, ci păstrat în noua

structură organizatorică.

Mai mult, s-a subliniat faptul

că funcția publică de conducere din care a fost eliberat

reclamantul se regăsește în noua organigramă, iar

atribuțiile acestei funcții sunt similare cu cele ale funcției

ocupate de către reclamant, condiții în care acesta ar fi fost, în

condițiile art. 100 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/1999,

îndreptățit la numirea în noua funcție de conducere.

Împotriva acestei hotărâri,

recurenții - pârâți D.G.F.P. Bihor, M.F.P. și A.N.A.F. au

declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

susținând motivele de casare sau modificare a sentinței prevăzute

de art. 304 pct. 4 și 9 C. proc. civ., „instanța a depășit

atribuțiile puterii judecătorești”, respectiv „hotărârea

pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu

încălcarea sau aplicarea greșită a legii”.

Recurenții - pârâți

susțin, în esență, prin motivele de recurs formulate

următoarele:

- în mod greșit, instanța

de fond a anulat preavizul nr. 800946 din 27 martie 2009 și Ordinul nr. 762/2009

prin care reclamantul - intimat a fost eliberat din funcția publică

de conducere, instanța de fond subrogându-se puterii legislative întrucât

funcția respectivă a fost desființată prin efectul legii,

respectiv O.U.G. nr. 37/2009;

- postul ocupat de intimatul - reclamant

de director executiv adjunct la Activitatea de metodologie și

administrarea veniturilor statului din cadrul D.G.F.P. Bihor a fost restructurat,

iar acesta nu a optat pentru ocuparea vrunei funcții publice de conducere

corespunzătoare din cadrul direcției generale în temeiul legal,

conform noii structuri organizatorice;

- incapacitatea temporară de

muncă a intimatului - reclamant intervenită în perioada preavizului a

avut drept consecință suspendarea de drept a curgerii termenului de

preaviz de 30 de zile calendaristice acordat și deci și executarea

Ordinului nr. 762/2009 al președintelui A.N.A.F.;

- emiterea și comunicarea

actului administrativ atacat s-a realizat în concordanță și cu

aplicarea O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de

îmbunătățire a activității administrației

publice, potrivit acestei Ordonanțe funcțiile publice de conducere,

printre care și cea de director executiv adjunct fiind desființate;

- în realitate a avut loc

reorganizarea D.G.F.P.J. Bihor, prin aprobarea noii structuri organizatorice

având ca temei H.G. nr. 109/2009 privind organizarea și funcționarea

A.N.A.F., scopul vizat fiind creșterea eficienței și

eficacității activității aparatului propriu teritorial în

colectarea obligațiilor fiscale la bugetul general consolidat;

- în mod nelegal au fost

obligați la plata cheltuielilor de judecată, deoarece chiar dacă

au pierdut procesul nu se află în culpă procesuală, nefiind

dovedită nici reaua credință, comportarea neglijentă sau

exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale.

Recursurile sunt nefondate și

urmează a fi respinse în baza art. 312 C. proc. civ., pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

Cele două acte administrative,

preavizul nr. 800946 din 27 martie 2009 și Ordinul nr. 762/2009, ambele

emise de A.N.A.F., au fost emise cu nerespectarea dispozițiilor legale,

astfel cum în mod corect a stabilit și instanța de fond.

Eliberarea intimatului - reclamant F.I.M.

din funcția publică de conducere de director-executiv adjunct la A.M.A.V.S.

în cadrul D.G.F.P.J. Bihor s-a făcut așadar fără a se

ține seama de dispozițiile legale ce reglementează această

instituție și anume cele prevăzute de Legea nr. 188/1999 privind

Statutul funcționarilor publici.

Potrivit preavizului nr. 800946 din

27 martie 2009 emis de pârâta A.N.A.F. s-a reținut că funcția

publică de conducere în care a fost numit intimatul - reclamant a fost

supusă reorganizării, fiind practic desființată,

recurentele-pârâte precizând că această măsură a fost

luată în conformitate și cu prevederile O.U.G. nr. 37/2009 privind

unele măsuri de îmbunătățire a activității

administrației publice.

O.U.G. nr. 37/2009 nu prevede

însă o reorganizare a serviciilor deconcentrate, astfel că se pune

problema dacă legiuitorul avea competența de a desființa și

înființa prin același act normativ o anumită funcție

fără o motivare rezonabilă, știut fiind că pentru a

desființa și a înființa un alt post în locul acestuia trebuia

să existe un temei serios și temeinic.

Or, prin Ordonanța

respectivă, în lipsa vreunei intenții de reorganizare a serviciilor

publice de concentrate, se constată că desființarea posturilor

de director executiv și director executiv adjunct, cum este cel al

intimatului - reclamant nu se justifică.

Practic prin desființarea

funcției de director executiv adjunct și înființarea unor noi

posturi de conducere, având altă denumire aceea de director coordonator nu

s-a schimbat decât terminologia folosită în denumirea acestor funcții

de conducere, ele continuând să existe în noua organigramă, astfel

cum este și cazul în speță, postul ocupat de intimatul - reclamant

fiind păstrat în noua structură organizatorică, aprobată

prin Ordinul nr. 375/2009 al Președintelui A.N.A.F.

De altfel, prin Decizia Curții

Constituționale nr. 1257 din 7 octombrie 2009 (M. Of. nr. 758/6.11.2009),

pronunțată într-un control a priori de constituționalitate,

prevederile legii de aprobare a O.U.G. nr. 37/2009, deci și ale

ordonanței de urgență, au fost declarate neconstituționale.

Dar, după cum s-a constatat,

instanța de fond nu a analizat legalitatea celor două acte

administrative contestate decât prin prisma dispozițiilor Legii nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, lege ale cărei modificări

aduse prin O.U.G. nr. 37/2009 și O.U.G. nr. 105/1999 au fost declarate

neconstituționale prin Decizia nr. 1414/2010, din data de 28 februarie

2010 legea revenind la conținutul său normativ de dinainte de acele

modificări neconstituționale.

Pe de altă parte, astfel cum în

mod corect reține și instanța de fond, chiar admițându-se

ideea că a avut loc o reorganizare a funcției publice de conducere

deținute de intimatul - reclamant, acest motiv nu se încadrează în

cazurile de încetare a raporturilor de serviciu în modalitatea eliberării

din funcția publică, astfel cum sunt prevăzute de art. 97

coroborat cu art. 99 alin. (1) din Legea nr. 188/1999. Art. 99 alin. (1) lit. b)

vorbește de o „reorganizare a activității” și reducerea

postului ocupat de funcționarul public, și nu de o reorganizare a

funcției publice de conducere cum este cazul în speță.

Ordinul nr. 764/2009 emis de pârâta

A.N.A.F., prin care intimatul - reclamant a fost eliberat din funcția

publică de conducere de director executiv adjunct a fost emis și cu

nerespectarea dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 188/1999 privind

Statutul funcționarilor publici, intimatul - reclamant fiind în concediu

medical la acel moment, dar și cu încălcarea art. 100 alin. (1) lit. e)

din aceeași lege, funcția publică de conducere din care a fost

eliberat intimatul - reclamant regăsindu-se în noua organigramă iar

atribuțiile acestei funcții sunt similare cu cele ale funcției

ocupate de reclamant, situație în care acesta era îndreptățit la

numirea în noua funcție de conducere.

Susținerilor recurentelor - pârâte

în sensul că ulterior ordinului a cărei anulare se solicită, ar

fi emis un alt Ordin cu nr. 1243/2009 prin care s-a dispus suspendarea

raportului de serviciu al intimatului - reclamant pe perioada concediului

medical, Ordinul nr. 762/2009 urmând a-și produce efecte la terminarea

perioadei de concediu medical, nu au fost probate, dar și în situația

în care ar fi existat aceste dovezi, astfel cum corect reține și

instanța de fond, ordinul respectiv nu ar fi mai produs efecte juridice,

raporturile de serviciu ale reclamantului fiind încetate deja prin emiterea

ordinului a cărui anulare se solicită.

Cât privește critica

referitoare la obligarea în mod nelegal a recurenților la plata

cheltuielilor de judecată în sumă de 2190 lei, se constată

că și aceasta este neîntemeiată.

Potrivit art. 274 C. proc. civ.,

„partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să

plătească cheltuielile de judecată”.

Faptul că acțiunea

intimatului-reclamant a fost admisă, iar actele administrative atacate au fost

anulate, recurenții – pârâți fiind obligați în solidar și

la plata despăgubirilor bănești, actualizate în raport cu

indicele de inflație la data plății, face dovada

incontestabilă că recurenții pârâți „au căzut în

pretenții”, astfel încât în mod corect, la cererea intimatului - reclamant

au fost obligați a achita acestuia cheltuielile de judecată.

Condiția textului de lege, art. 274 C. proc. civ., este îndeplinită,

astfel încât nu se impune a fi analizate aspecte precum culpa procesuală

sau reaua credință a recurentelor, astfel cum pretind aceștia.

Pentru toate aceste considerente,

constatând că judecătorul fondului a apreciat corect asupra

nelegalității celor două acte administrative supuse cenzurii pe

calea contenciosului administrativ și a pronunțat o soluție

legală și temeinică, ce urmează a fi menținută,

recursurile declarate de pârâtele D.G.F.P. Bihor și A.N.A.F.

București se privesc ca nefondate și urmează a fi respinse în

baza art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de D.G.F.P.

Bihor, M.F.P. și A.N.A.F., împotriva sentinței civile nr. 247/CA/2009

din 7 decembrie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția comercială

și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 16 iunie 2010.