ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3159/2010

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 247/CA/2009 din 7 decembrie 2009, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul F.I.M., în contradictoriu cu pârâții: A.N.A.F., M.F.P. și D.G.F.P. Bihor - Oradea și, pe cale de consecință, a anulat preavizul cu nr. 800946 din 27 martie 2009, emis de pârâta A.N.A.F., a anulat Ordinul nr. 762/2009, emis de pârâta A.N.A.F.

și a dispus reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior; a obligat pârâții, în solidar, la plata despăgubirilor bănești reprezentând salariile indexate, majorate, recalculate, precum și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul în funcția avută anterior, începând cu data de 27 aprilie 2009 și până la data reintegrării efective în această funcție, actualizate în raport cu indicele de inflație la data plății, precum și la plata sumei de 2.190 lei, cheltuieli judiciare în favoarea reclamantului. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: Reclamantul F.I.M. a deținut funcția de director executiv adjunct - Activitatea de metodologie și administrarea veniturilor statului, în cadrul D.G.F.P.J.

Bihor, începând cu data de 13 iulie 2005, în urma promovării concursului organizat de A.N.A.F., iar prin notificarea nr. 800946 din 27 martie 2009 a A.N.A.F., i s-a acordat acestuia un preaviz de 30 de zile calendaristice, având în vedere că, funcția publică de conducere în care era numit a fost supusă reorganizării, potrivit noii structuri organizatorice a direcțiilor generale ale finanțelor publice județene, aparat propriu și unități subordonate, aprobată prin ordinul nr. 375/2009 al președintelui A.N.A.F. Ulterior, prin Ordinul nr. 762/2009 al A.N.A.F. s-a dispus, începând cu data de 27 aprilie 2009, eliberarea reclamantului din funcția publică de conducere de director executiv adjunct, conform dispozițiilor art. 97 lit. c) coroborate cu cele ale art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (2), (3) și (5), art. 103 și art. 106 din Legea nr. 188/1999, ca urmare a reorganizării D.G.F.P.J.

Bihor. Instanța de fond a reținut că eliberarea din funcție a reclamantului s-a făcut înainte de expirarea termenului de preaviz, că în perioada preavizului reclamantul a intrat în incapacitate temporară de muncă, respectiv concediu medical, pe o perioadă de 32 de zile, în aceste condiții fiind evident că în cauză au fost încălcate atât dispozițiile art. 36 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, precum și cele ale art. 99 alin. (3), raportat la art. 94 alin. (1) lit. h) din aceeași lege. S-a mai reținut faptul că pârâta A.N.A.F.

a emis ulterior un alt ordin, cu nr. 1243 din 16 iunie 2009, privind suspendarea raportului de serviciu pe perioada concediului medical și încetarea raportului de serviciu la 18 mai 2009, în baza prevederilor art. 73 alin. (3) C. muncii, care însă nu a fost depus la dosarul cauzei în copie de către reclamant, iar pârâta emitentă nu a făcut nicio referire la acesta, astfel că nu se poate verifica dacă agenția emitentă a revocat, prin acest nou ordin, ordinul a cărui anulare se solicită. În aceste condiții, instanța de fond a reținut că și în situația în care susținerile reclamantului sunt reale, ordinul la care s-a făcut referire și a cărui nulitate se invocă este lipsit de efecte juridice, deoarece a fost emis la o dată la care raporturile de serviciu cu reclamantul încetaseră prin emiterea ordinului a cărui anulare se solicită.

În ceea ce privește preavizul nr. 800946 din 27 martie 2009, emis de pârâta A.N.A.F., instanța de fond a reținut că, într-adevăr, nu au fost întrunite cerințele prevăzute de art. 97 lit. e) raportat la art. 99 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, motivul invocat, respectiv reorganizarea funcției publice de conducere, neîncadrându-se în cazurile de încetare a raporturilor de serviciu în modalitatea eliberării din funcția publică, după cum sunt acestea prevăzute de art. 97 lit. e) coroborat cu art. 99 alin. (1) din Legea nr. 188/1999. Astfel, motivul invocat nu se referă la reorganizarea activității instituției publice, ci la reorganizarea funcției publice, nu antrenează o reducere efectivă de personal, iar postul ocupat de reclamant nu a fost redus, ci păstrat în noua structură organizatorică, aprobată prin Ordinul nr. 375/2009 al președintelui A.N.A.F.

Cu privire la ordinul nr. 764 din 24 aprilie 2009, emis de pârâta A.N.A.F., instanța de fond a reținut că acesta a fost emis cu încălcarea dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, precum și cele ale art. 99 alin. (3), raportat la art. 94 alin. (1) lit. h) din aceeași lege, așa cum s-a arătat mai sus, dar și cu încălcarea celor ale art. 100 alin. (5) din Legea nr. 188/1999, art. 97 lit. c), raportat la art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, precum și ale art. 100 alin. (1) lit. a) și art. 100 alin. (4) și (5) din aceeași lege, întrucât în speță nu suntem în prezența unei reorganizări a activității instituției publici, ci a funcției publice, nu a avut loc o reducere efectivă de personal, iar postul ocupat de reclamant nu a fost redus, ci păstrat în noua structură organizatorică.

Mai mult, s-a subliniat faptul că funcția publică de conducere din care a fost eliberat reclamantul se regăsește în noua organigramă, iar atribuțiile acestei funcții sunt similare cu cele ale funcției ocupate de către reclamant, condiții în care acesta ar fi fost, în condițiile art. 100 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/1999, îndreptățit la numirea în noua funcție de conducere. Împotriva acestei hotărâri, recurenții - pârâți D.G.F.P. Bihor, M.F.P. și A.N.A.F. au declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând motivele de casare sau modificare a sentinței prevăzute de art. 304 pct. 4 și 9 C. proc. civ., „instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești”, respectiv „hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii”.

Recurenții - pârâți susțin, în esență, prin motivele de recurs formulate următoarele: - în mod greșit, instanța de fond a anulat preavizul nr. 800946 din 27 martie 2009 și Ordinul nr. 762/2009 prin care reclamantul - intimat a fost eliberat din funcția publică de conducere, instanța de fond subrogându-se puterii legislative întrucât funcția respectivă a fost desființată prin efectul legii, respectiv O.U.G. nr. 37/2009; - postul ocupat de intimatul - reclamant de director executiv adjunct la Activitatea de metodologie și administrarea veniturilor statului din cadrul D.G.F.P.

Bihor a fost restructurat, iar acesta nu a optat pentru ocuparea vrunei funcții publice de conducere corespunzătoare din cadrul direcției generale în temeiul legal, conform noii structuri organizatorice; - incapacitatea temporară de muncă a intimatului - reclamant intervenită în perioada preavizului a avut drept consecință suspendarea de drept a curgerii termenului de preaviz de 30 de zile calendaristice acordat și deci și executarea Ordinului nr. 762/2009 al președintelui A.N.A.F.; - emiterea și comunicarea actului administrativ atacat s-a realizat în concordanță și cu aplicarea O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, potrivit acestei Ordonanțe funcțiile publice de conducere, printre care și cea de director executiv adjunct fiind desființate; - în realitate a avut loc reorganizarea D.G.F.P.J.

Bihor, prin aprobarea noii structuri organizatorice având ca temei H.G. nr. 109/2009 privind organizarea și funcționarea A.N.A.F., scopul vizat fiind creșterea eficienței și eficacității activității aparatului propriu teritorial în colectarea obligațiilor fiscale la bugetul general consolidat; - în mod nelegal au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată, deoarece chiar dacă au pierdut procesul nu se află în culpă procesuală, nefiind dovedită nici reaua credință, comportarea neglijentă sau exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale. Recursurile sunt nefondate și urmează a fi respinse în baza art. 312 C. proc. civ., pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Cele două acte administrative, preavizul nr. 800946 din 27 martie 2009 și Ordinul nr. 762/2009, ambele emise de A.N.A.F., au fost emise cu nerespectarea dispozițiilor legale, astfel cum în mod corect a stabilit și instanța de fond.

Eliberarea intimatului - reclamant F.I.M. din funcția publică de conducere de director-executiv adjunct la A.M.A.V.S. în cadrul D.G.F.P.J. Bihor s-a făcut așadar fără a se ține seama de dispozițiile legale ce reglementează această instituție și anume cele prevăzute de Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici. Potrivit preavizului nr. 800946 din 27 martie 2009 emis de pârâta A.N.A.F. s-a reținut că funcția publică de conducere în care a fost numit intimatul - reclamant a fost supusă reorganizării, fiind practic desființată, recurentele-pârâte precizând că această măsură a fost luată în conformitate și cu prevederile O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice.

O.U.G. nr. 37/2009 nu prevede însă o reorganizare a serviciilor deconcentrate, astfel că se pune problema dacă legiuitorul avea competența de a desființa și înființa prin același act normativ o anumită funcție fără o motivare rezonabilă, știut fiind că pentru a desființa și a înființa un alt post în locul acestuia trebuia să existe un temei serios și temeinic. Or, prin Ordonanța respectivă, în lipsa vreunei intenții de reorganizare a serviciilor publice de concentrate, se constată că desființarea posturilor de director executiv și director executiv adjunct, cum este cel al intimatului - reclamant nu se justifică.

Practic prin desființarea funcției de director executiv adjunct și înființarea unor noi posturi de conducere, având altă denumire aceea de director coordonator nu s-a schimbat decât terminologia folosită în denumirea acestor funcții de conducere, ele continuând să existe în noua organigramă, astfel cum este și cazul în speță, postul ocupat de intimatul - reclamant fiind păstrat în noua structură organizatorică, aprobată prin Ordinul nr. 375/2009 al Președintelui A.N.A.F. De altfel, prin Decizia Curții Constituționale nr. 1257 din 7 octombrie 2009 (M. Of. nr. 758/6.11.2009), pronunțată într-un control a priori de constituționalitate, prevederile legii de aprobare a O.U.G. nr. 37/2009, deci și ale ordonanței de urgență, au fost declarate neconstituționale.

Dar, după cum s-a constatat, instanța de fond nu a analizat legalitatea celor două acte administrative contestate decât prin prisma dispozițiilor Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, lege ale cărei modificări aduse prin O.U.G. nr. 37/2009 și O.U.G. nr. 105/1999 au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 1414/2010, din data de 28 februarie 2010 legea revenind la conținutul său normativ de dinainte de acele modificări neconstituționale. Pe de altă parte, astfel cum în mod corect reține și instanța de fond, chiar admițându-se ideea că a avut loc o reorganizare a funcției publice de conducere deținute de intimatul - reclamant, acest motiv nu se încadrează în cazurile de încetare a raporturilor de serviciu în modalitatea eliberării din funcția publică, astfel cum sunt prevăzute de art. 97 coroborat cu art. 99 alin. (1) din Legea nr. 188/1999.

Art. 99 alin. (1) lit. b) vorbește de o „reorganizare a activității” și reducerea postului ocupat de funcționarul public, și nu de o reorganizare a funcției publice de conducere cum este cazul în speță. Ordinul nr. 764/2009 emis de pârâta A.N.A.F., prin care intimatul - reclamant a fost eliberat din funcția publică de conducere de director executiv adjunct a fost emis și cu nerespectarea dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, intimatul - reclamant fiind în concediu medical la acel moment, dar și cu încălcarea art. 100 alin. (1) lit. e) din aceeași lege, funcția publică de conducere din care a fost eliberat intimatul - reclamant regăsindu-se în noua organigramă iar atribuțiile acestei funcții sunt similare cu cele ale funcției ocupate de reclamant, situație în care acesta era îndreptățit la numirea în noua funcție de conducere.

Susținerilor recurentelor - pârâte în sensul că ulterior ordinului a cărei anulare se solicită, ar fi emis un alt Ordin cu nr. 1243/2009 prin care s-a dispus suspendarea raportului de serviciu al intimatului - reclamant pe perioada concediului medical, Ordinul nr. 762/2009 urmând a-și produce efecte la terminarea perioadei de concediu medical, nu au fost probate, dar și în situația în care ar fi existat aceste dovezi, astfel cum corect reține și instanța de fond, ordinul respectiv nu ar fi mai produs efecte juridice, raporturile de serviciu ale reclamantului fiind încetate deja prin emiterea ordinului a cărui anulare se solicită. Cât privește critica referitoare la obligarea în mod nelegal a recurenților la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2190 lei, se constată că și aceasta este neîntemeiată.

Potrivit art. 274 C. proc. civ., „partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată”. Faptul că acțiunea intimatului-reclamant a fost admisă, iar actele administrative atacate au fost anulate, recurenții – pârâți fiind obligați în solidar și la plata despăgubirilor bănești, actualizate în raport cu indicele de inflație la data plății, face dovada incontestabilă că recurenții pârâți „au căzut în pretenții”, astfel încât în mod corect, la cererea intimatului - reclamant au fost obligați a achita acestuia cheltuielile de judecată. Condiția textului de lege, art. 274 C. proc. civ., este îndeplinită, astfel încât nu se impune a fi analizate aspecte precum culpa procesuală sau reaua credință a recurentelor, astfel cum pretind aceștia.

Pentru toate aceste considerente, constatând că judecătorul fondului a apreciat corect asupra nelegalității celor două acte administrative supuse cenzurii pe calea contenciosului administrativ și a pronunțat o soluție legală și temeinică, ce urmează a fi menținută, recursurile declarate de pârâtele D.G.F.P. Bihor și A.N.A.F. București se privesc ca nefondate și urmează a fi respinse în baza art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de D.G.F.P. Bihor, M.F.P. și A.N.A.F., împotriva sentinței civile nr. 247/CA/2009 din 7 decembrie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 iunie 2010.