ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2705/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1.Sesizarea instanței de fond. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea la data de 20 iulie 2009, reclamantul P.I., în contradictoriu cu pârâta A.N.S.V.S.A. București, a solicitat suspendarea executării Ordinului nr. 69509 din 23 aprilie 2009 până la soluționarea definitivă irevocabilă a acțiunii în anularea acestui ordin. Reclamantul a motivat acțiunea arătând că prin Ordinul nr. 60509 din 23 aprilie 2009 al A.N.S.V.S.A. a fost eliberat din funcția publică de conducere de director executiv adjunct economic al D.S.V.S.A. Bihor precum și faptul că în speță sunt îndeplinite în mod cumulativ cele două condiții prevăzute expres de art. 14 din Legea nr. 554/2004 și anume, existența unui caz bine justificat și necesitatea prevenirii unei pagube iminente.

De asemenea, reclamantul a considerat că ordinul a cărui suspendare o solicită, a fost emis cu încălcarea dispozițiilor capitolului IX, s ecțiunea a III-a din Legea nr. 188/1999, cu nesocotirea dispozițiilor art. 99 alin. (5) și (7) din Legea nr. 188/1999 și cu încălcarea dispozițiilor art. 104 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, precizând că dispozițiile art. III din O.U.G. nr. 37/2009, în baza cărora s-a emis ordinul contestat, sunt neconstituționale, aspect ce face obiectul unei excepții de neconstituționalitate, invocată în dosarul Curții de Apel Oradea, având ca obiect acțiunea în anularea Ordinului nr. 69509/2009 al A.N.S.V.S.A.

î n privința necesității prevenirii unei pagube iminente, petentul a arătat că eventuala executare a ordinului este de natură să-i provoace un prejudiciu material viitor și previzibil deoarece, începând cu data de 23 aprilie 2009, data eliberării din funcția publică, toate drepturile sale bănești încetează a-i mai fi plătite, fiind total lipsit de resursele financiare necesare întreținerii sale și a familiei, câtă vreme, în condițiile Legii nr. 188/1999 i s-a interzis desfășurarea oricărei alte activități iar bolile de care suferea de mult timp, respectiv diabet și tensiune arterială s-au agravat, condiții în care i s-a prescris un tratament medicamentos ce trebuie urmat zilnic, ale cărui costuri sunt ridicate, respectiv 370 lei/lună.

Pârâta A.N.S.V.S.A. a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de suspendare a executării Ordinului nr. 69509/2009, arătând că temeiul juridic al luării acestei măsuri au fost dispozițiile art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice. 2.Soluția instanței de fond. Prin sentința nr. 158 din 5 octombrie 2010, Curtea de Apel Oradea a admis cererea de suspendare formulată de petentul P.I., a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 69509/2009 emis de intimata A.N.S.V.S.A., până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii în anularea Ordinului nr. 69509/2009 și a obligat intimata la plata sumei de 1.000 lei, cheltuieli de judecată în favoarea petentului.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: Suspendarea executării unui act administrativ se poate dispune în temeiul art. 15 alin. (1) raportat la art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, numai dacă sunt îndeplinite cumulativ două condiții: un caz bine justificat, în sensul existenței unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ, de natură a înfrânge principiul potrivit căruia actul administrativ este executoriu din oficiu [(art. 2 lit. t) din aceeași lege)] și prevenirea unei pagube iminente, a unui prejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidență, sau a unei perturbări previzibile grave a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public [(art. 2 lit. ș) din aceeași lege)].

Instanța de fond a apreciat că prin art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, legiuitorul a dorit să-l protejeze pe cel vătămat într-un drept al său sau într-un interes legitim, împotriva unei pagube care cu greu ar putea fi acoperită, chiar și în condițiile în care actul administrativ ar fi anulat. De asemenea, arată prima instanță că, în speță, este îndeplinită atât condiția cazului bine justificat cât și condiția care vizează prevenirea producerii unei pagube iminente, deoarece contestarea unei hotărâri, act administrativ pentru nelegalitate, reprezintă un caz bine justificat pentru a se solicita suspendarea executării sale iar prin punerea în executare a ordinului contestat, toate drepturile bănești ale reclamantului ar fi încetat a-i mai fi plătite și, mai mult de atât, așa cum rezultă din actele medicale depuse la dosar, într-adevăr, în urma agravării bolilor de care suferea, petentului i-a fost prescris un tratament medical destul de costisitor.

3. Calea de atac exercitată î mpotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâta invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivele de recurs se arată că din analiza textului art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 rezultă că pentru a fi îndeplinită condiția cazului bine justificat trebuie să existe un argument juridic valabil referitor la legalitatea actului administrativ, or, introducerea unei contestații la instanța de contencios administrativ prin care se solicită anularea unui act administrativ cu caracter individual nu poate fi calificat astfel și, de aceea, se consideră că nu este îndeplinită această condiție în speță.

În legătură cu condiția pagubei iminente, se arată că simpla menționare a unei eventuale creanțe nu duce, de facto, la constatarea că există o pagubă iminentă pentru că în cazul admiterii acțiunii în anulare a ordinului contestat, instanța va putea obliga la plata drepturilor salariale. A mai fost invocat și faptul că O.U.G. nr. 37/2009 a fost abrogată prin O.U.G. nr. 105/2009, în funcția care a fost deținută de reclamant a fost și rămâne desființată, cu caracter de continuitate și nu se poate admite, într-un stat de drept european, o cerere prin care ar fi obligată instituția publică să-l repună pe reclamant într-o funcție publică inexistentă ce nu mai are temei legal pentru a fi creată. S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii cererii de suspendare.

Reclamantul-intimat a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat. 4. Soluția instanței de recurs După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul declarat dar pentru următoarele considerente: Actul administrativ unilateral cu caracter individual se bucură de prezumția de legalitate, fiind el însuși titlu executoriu. Suspendarea actelor administrative reprezintă operațiunea juridică de întrerupere vremelnică a efectelor acestora și ea este o situație de excepție care se poate dispune numai în condițiile legii. La instanța de fond s-a solicitat suspendarea Ordinului nr. 69509/2009 al A.N.S.V.S.A.

în condițiile art. 15 din Legea nt.554/2004, iar suspendarea nu se poate dispune decât dacă sunt îndeplinite cele două condiții prevăzute de lege în art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă, condiții care trebuie îndeplinite cumulativ. Legea contenciosului administrativ a definit „cazul bine justificat” [(în art. 2 alin. (1) lit. t)] „ca fiind împrejurările legate de starea de fapt sau sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ”. Referitor la această condiție instanța de fond a apreciat că este îndeplinită deoarece contestarea unui act administrativ pentru nelegalitate reprezintă un caz bine justificat pentru a se solicita suspendarea executării sale.

Însă, aceasta nu este suficientă pentru a considera îndeplinită această condiție pentru că trebuiau indicate împrejurările care să determine îndoiala asupra legalității actului administrativ a cărui suspendare se cere. Chiar dacă s-ar aprecia că este îndeplinită această condiție având în vedere că ordinul a fost emis în baza O.U.G. nr. 37/2009, act normativ declarat neconstituțional, în speță nu este îndeplinită condiția „pagubei iminente”. Tot în legea contenciosului administrativ a fost definită „pagubă iminentă” [(în art. 2 alin. (1) lit. ș)], ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice or a unui serviciu public.

Pentru a se considera îndeplinită această condiție nu se poate aprecia că măsura eliberării din funcția publică de conducere, prin ea însăși, duce la producerea unei pagube iminente. La dosarul cauzei a fost depusă dovada opțiunii reclamantului de a ocupa o funcție publică de execuție vacantă în cadrul aceleiași autorități, respectiv cea de consilier I, superior I. Mai mult, la dosarul cauzei a fost depusă Decizia nr. 312103 din 26 octombrie 2009 privind acordarea pensiei de invaliditate cu indemnizația de însoțitor care îl vizează pe reclamant. Din acest act rezultă că reclamantul a pierdut total capacitatea de muncă și necesită însoțitor permanent, având gradul I de invaliditate, termenul de revizuire fiind 29 septembrie 2010. De aceea, chiar dacă ar fi deținut funcția de conducere, datorită apariției stării de boală, nu ar fi fost posibilă menținerea sa în funcție.

Reclamantul face referire la diferența dintre veniturile realizate anterior și cele obținute din pensia de invaliditate, dar, în cazul în care acțiunea în anulare a actului va fi admisă, această problemă va putea fi analizată în cadrul acelui litigiu. Pentru că nu s-a făcut dovada îndeplinirii cumulativ a celor două condiții prevăzute de art. 14 – art. 15 din Legea nr. 554/2004, hotărârea instanței de fond a fost dată cu interpretarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 0 C. proc. civ. În baza art. 312 alin. (3) C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2003, va fi admis recursul, va fi modificată sentința atacată în sensul respingerii cererii de suspendare, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de A.N.S.V.S.A. împotriva sentinței civile nr. 158 din 5 octombrie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, modifică sentința atacată în sensul că respinge cererea de suspendare ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 mai 2010.