ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2705/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

1.Sesizarea instanței de fond.

Prin cererea înregistrată pe

rolul Curții de Apel Oradea la data de 20 iulie 2009, reclamantul P.I., în

contradictoriu cu pârâta

A.N.S.V.S.A. București, a solicitat

suspendarea executării Ordinului nr. 69509 din 23 aprilie 2009 până

la soluționarea definitivă irevocabilă a acțiunii în

anularea acestui ordin.

Reclamantul a motivat acțiunea

arătând că prin Ordinul nr. 60509 din 23 aprilie 2009 al A.N.S.V.S.A.

a fost eliberat din funcția publică de conducere de director executiv

adjunct economic al D.S.V.S.A. Bihor precum și faptul că în

speță sunt îndeplinite în mod cumulativ cele două condiții

prevăzute expres de art. 14 din Legea nr. 554/2004 și anume,

existența unui caz bine justificat și necesitatea prevenirii unei pagube

iminente.

De asemenea, reclamantul a

considerat că ordinul a cărui suspendare o solicită, a fost emis

cu încălcarea dispozițiilor capitolului IX,

s

ecțiunea a III-a din Legea nr. 188/1999, cu nesocotirea

dispozițiilor art. 99 alin. (5) și (7) din Legea nr. 188/1999 și

cu încălcarea dispozițiilor art. 104 alin. (2) din Legea nr. 188/1999,

precizând că dispozițiile art. III din O.U.G. nr. 37/2009, în baza

cărora s-a emis ordinul contestat, sunt neconstituționale, aspect ce

face obiectul unei excepții de neconstituționalitate, invocată

în dosarul Curții de Apel Oradea, având ca obiect acțiunea în

anularea Ordinului nr. 69509/2009 al A.N.S.V.S.A.

î

n privința

necesității prevenirii unei pagube iminente, petentul a arătat

că eventuala executare a ordinului este de natură să-i provoace

un prejudiciu material viitor și previzibil deoarece, începând cu data de

23 aprilie 2009, data eliberării din funcția publică, toate

drepturile sale bănești încetează a-i mai fi plătite, fiind

total lipsit de resursele financiare necesare întreținerii sale și a

familiei, câtă vreme, în condițiile Legii nr. 188/1999 i s-a interzis

desfășurarea oricărei alte activități iar bolile de

care suferea de mult timp, respectiv diabet și tensiune arterială

s-au agravat, condiții în care i s-a prescris un tratament medicamentos ce

trebuie urmat zilnic, ale cărui costuri sunt ridicate, respectiv 370

lei/lună.

Pârâta A.N.S.V.S.A. a solicitat

respingerea ca neîntemeiată a cererii de suspendare a executării

Ordinului nr. 69509/2009, arătând că temeiul juridic al luării

acestei măsuri au fost dispozițiile art. III alin. (1) din O.U.G. nr.

37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității

administrației publice.

2.Soluția instanței de

fond.

Prin sentința nr. 158 din 5

octombrie 2010, Curtea de Apel Oradea a admis cererea de suspendare

formulată de petentul P.I., a dispus suspendarea executării Ordinului

nr. 69509/2009 emis de intimata A.N.S.V.S.A., până la soluționarea

definitivă și irevocabilă a acțiunii în anularea Ordinului nr.

69509/2009 și a obligat intimata la plata sumei de 1.000 lei, cheltuieli

de judecată în favoarea petentului.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut, în esență,

următoarele:

Suspendarea executării unui act

administrativ se poate dispune în temeiul art. 15 alin. (1) raportat la art. 14

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, numai dacă sunt îndeplinite cumulativ

două condiții: un caz bine justificat, în sensul existenței unei

îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură

un act administrativ, de natură a înfrânge principiul potrivit căruia

actul administrativ este executoriu din oficiu [(art. 2 lit. t) din aceeași

lege)] și prevenirea unei pagube iminente, a unui prejudiciu material

viitor, dar previzibil cu evidență, sau a unei perturbări

previzibile grave a funcționării unei autorități publice

ori a unui serviciu public [(art. 2 lit. ș) din aceeași lege)].

Instanța de fond a apreciat

că prin art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, legiuitorul a dorit

să-l protejeze pe cel vătămat într-un drept al său sau

într-un interes legitim, împotriva unei pagube care cu greu ar putea fi

acoperită, chiar și în condițiile în care actul administrativ ar

fi anulat.

De asemenea, arată prima

instanță că, în speță, este îndeplinită atât

condiția cazului bine justificat cât și condiția care

vizează prevenirea producerii unei pagube iminente, deoarece contestarea

unei hotărâri, act administrativ pentru nelegalitate, reprezintă un

caz bine justificat pentru a se solicita suspendarea executării sale iar prin

punerea în executare a ordinului contestat, toate drepturile bănești

ale reclamantului ar fi încetat a-i mai fi plătite și, mai mult de

atât, așa cum rezultă din actele medicale depuse la dosar,

într-adevăr, în urma agravării bolilor de care suferea, petentului

i-a fost prescris un tratament medical destul de costisitor.

î

mpotriva acestei sentințe,

considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâta

invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivele de recurs se arată

că din analiza textului art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004

rezultă că pentru a fi îndeplinită condiția cazului bine

justificat trebuie să existe un argument juridic valabil referitor la

legalitatea actului administrativ, or, introducerea unei contestații la

instanța de contencios administrativ prin care se solicită anularea

unui act administrativ cu caracter individual nu poate fi calificat astfel

și, de aceea, se consideră că nu este îndeplinită

această condiție în speță.

În legătură cu

condiția pagubei iminente, se arată că simpla menționare a

unei eventuale creanțe nu duce, de facto, la constatarea că

există o pagubă iminentă pentru că în cazul admiterii

acțiunii în anulare a ordinului contestat, instanța va putea obliga

la plata drepturilor salariale.

A mai fost invocat și faptul

că O.U.G. nr. 37/2009 a fost abrogată prin O.U.G. nr. 105/2009, în

funcția care a fost deținută de reclamant a fost și

rămâne desființată, cu caracter de continuitate și nu se

poate admite, într-un stat de drept european, o cerere prin care ar fi

obligată instituția publică să-l repună pe reclamant

într-o funcție publică inexistentă ce nu mai are temei legal

pentru a fi creată.

S-a solicitat admiterea recursului,

modificarea sentinței în sensul respingerii cererii de suspendare.

Reclamantul-intimat a formulat întâmpinare

și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

recurs

După examinarea motivelor de

recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de

Casație și Justiție va admite recursul declarat dar pentru

următoarele considerente:

Actul administrativ unilateral cu

caracter individual se bucură de prezumția de legalitate, fiind el însuși

titlu executoriu.

Suspendarea actelor administrative

reprezintă operațiunea juridică de întrerupere vremelnică a

efectelor acestora și ea este o situație de excepție care se

poate dispune numai în condițiile legii.

La instanța de fond s-a

solicitat suspendarea Ordinului nr. 69509/2009 al A.N.S.V.S.A. în

condițiile art. 15 din Legea nt.554/2004, iar suspendarea nu se poate

dispune decât dacă sunt îndeplinite cele două condiții

prevăzute de lege în art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, respectiv

cazul bine justificat și paguba iminentă, condiții care trebuie îndeplinite

cumulativ.

Legea contenciosului administrativ a

definit „cazul bine justificat” [(în art. 2 alin. (1) lit. t)] „ca fiind

împrejurările legate de starea de fapt sau sunt de natură să

creeze o îndoială serioasă în privința legalității

actului administrativ”.

Referitor la această

condiție instanța de fond a apreciat că este îndeplinită

deoarece contestarea unui act administrativ pentru nelegalitate reprezintă

un caz bine justificat pentru a se solicita suspendarea executării sale.

Însă, aceasta nu este

suficientă pentru a considera îndeplinită această condiție

pentru că trebuiau indicate împrejurările care să determine

îndoiala asupra legalității actului administrativ a cărui

suspendare se cere.

Chiar dacă s-ar aprecia că

este îndeplinită această condiție având în vedere că

ordinul a fost emis în baza O.U.G. nr. 37/2009, act normativ declarat

neconstituțional, în speță nu este îndeplinită

condiția „pagubei iminente”.

Tot în legea contenciosului

administrativ a fost definită „pagubă iminentă” [(în art. 2 alin.

(1) lit. ș)], ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau,

după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării

unei autorități publice or a unui serviciu public.

Pentru a se considera

îndeplinită această condiție nu se poate aprecia că

măsura eliberării din funcția publică de conducere, prin ea

însăși, duce la producerea unei pagube iminente.

La dosarul cauzei a fost depusă

dovada opțiunii reclamantului de a ocupa o funcție publică de

execuție vacantă în cadrul aceleiași autorități, respectiv

cea de consilier I, superior I.

Mai mult, la dosarul cauzei a fost

depusă Decizia nr. 312103 din 26 octombrie 2009 privind acordarea pensiei

de invaliditate cu indemnizația de însoțitor care îl vizează pe

reclamant.

Din acest act rezultă că

reclamantul a pierdut total capacitatea de muncă și necesită

însoțitor permanent, având gradul I de invaliditate, termenul de revizuire

fiind 29 septembrie 2010.

De aceea, chiar dacă ar fi

deținut funcția de conducere, datorită apariției

stării de boală, nu ar fi fost posibilă menținerea sa în

funcție.

Reclamantul face referire la

diferența dintre veniturile realizate anterior și cele obținute

din pensia de invaliditate, dar, în cazul în care acțiunea în anulare a

actului va fi admisă, această problemă va putea fi

analizată în cadrul acelui litigiu.

Pentru că nu s-a făcut

dovada îndeplinirii cumulativ a celor două condiții prevăzute de

art. 14 – art. 15 din Legea nr. 554/2004, hotărârea instanței de fond

a fost dată cu interpretarea greșită a legii, motiv de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 0 C. proc. civ.

În baza art. 312 alin. (3) C. proc.

civ., raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2003, va fi admis

recursul, va fi modificată sentința atacată în sensul

respingerii cererii de suspendare, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A.N.S.V.S.A.

împotriva sentinței civile nr. 158 din 5 octombrie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, contencios administrativ și

fiscal, modifică sentința atacată în sensul că respinge

cererea de suspendare ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 21 mai 2010.