ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3436/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 8 din 13 ianuarie 2006, pronunțată în dosarul nr. 1418/A/2005, a admis acțiunea formulată de reclamanta C.M., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Mehedinți și, în consecință, a anulat decizia nr. 8 din 4 octombrie 2005, emisă de intimată și procesul-verbal al inspecției de audit nr. 5083 din 4 aprilie 2003. Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele: Salariul de bază pentru personalul cu funcții de conducere este cel corespunzător funcției de execuție, gradului sau treptei profesionale, la care se adaugă o indemnizație de conducere, diferențiată în raport cu complexitatea și răspunderea ce revine funcției de conducere potrivit prevederilor art. 8 din Legea nr. 154/1998.

Funcțiile publice de conducere din cadrul autorităților și instituțiilor publice sunt prevăzute în anexa la Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici. Potrivit poziției IV lit. A) pct. 2 din anexa la această lege, funcția deținută de reclamantă - secretar al comunei, este funcție de conducere. Față de starea de fapt rezultată din probele administrate în cauză și necontestate de pârâtă, rezultă că în perioada controlată, reclamanta a îndeplinit funcția de secretar la Primăria comunei Ilovița, așa încât în temeiul prevederilor legale arătate este îndreptățită la acordarea indemnizației de conducere, situație în care decizia emisă de pârâtă, cât și procesul-verbal întocmit de Inspecția de audit sunt nelegale.

S-a constatat, de asemenea, că în raport cu data înregistrării dosarului în care s-a pronunțat decizia nr. 3805 din 14 iunie 2005, de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a dispus trimiterea cauzei la Direcția Generală a Finanțelor Publice Mehedinți, pentru soluționarea pe fond a plângerii formulată de C.M. împotriva procesului-verbal de audit, respectiv 5 octombrie 2005, emiterea deciziei la 24 octombrie 2005 s-a făcut în termenul legal de 30 de zile prevăzut de O.G. nr. 119/1999.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, Direcția Generală a Finanțelor Publice Mehedinți, solicitând casarea ei și, pe fondul cauzei, respingerea acțiunii reclamantei, cu consecința menținerii deciziei nr. 8 din 4 octombrie 2005 și a procesului-verbal de inspecție nr. 5083 din 4 aprilie 2003. În motivarea recursului s-a susținut că instanța de fond nu a interpretat corect prevederile art. 8 din Legea nr. 154/1998, beneficiarii indemnizației de conducere putând fi, conform acestui text, numai persoanele care au ca funcție de bază o funcție de execuție, dar ocupă și funcții de conducere, categorie expres prevăzută în Anexa nr. IX și în care nu se regăsește și funcția de secretar.

De asemenea, întrucât la nivelul localității Ilovița în perioada controlată nu s-au derulat programe/proiecte prevăzute în programul de activitate al instituției respective, reclamantei nu îi sunt aplicabile nici dispozițiile alin. (4) al aceluiași text de lege, iar adresa emisă de Agenția Națională a Funcționarilor Publici este irelevantă, câtă vreme nu are puterea unui act normativ care să modifice Legea nr. 154/1998. Recursul nu este fondat. Analizând actele dosarului, susținerile recurentei, prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9, căruia îi pot fi circumscrise și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că hotărârea atacată este dată cu aplicarea corectă a legii, nefiind dat nici un motiv care să impună modificarea sau casarea, ei, pentru considerațiunile arătate în continuare Direcția Generală a Finanțelor Publice Mehedinți, prin organele de inspecție de audit, a verificat legalitatea acordării indemnizației de conducere pentru secretarul Primăriei Ilovița pe perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2002, iar prin procesul-verbal nr. 5083 din 4 aprilie 2003 a reținut că reclamantei i s-a plătit nelegal indemnizația de 45% din salariu, impunându-se recuperarea sumelor acordate în plus.

Soluționând pe fond contestația reclamantei împotriva acestui proces-verbal, în conformitate cu dispozițiile deciziei nr. 3805 din 16 iunie 2005, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. 1004/2005, Direcția Generală a Finanțelor Publice Mehedinți a reținut legalitatea constatărilor organului de inspecție, întrucât funcția de secretar nu este prevăzută în Anexa nr. IX a Legii nr. 154/1998, pentru a putea beneficia de indemnizația de conducere de până la 45%. S-a apreciat că motivațiile formulate în contestație referitoare la Nota nr. 9127 din 4 septembrie 2001 a Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, sunt neîntemeiate, pentru considerentele reiterate în cererea de recurs și, prin urmare, prin decizia nr. 8 din 4 octombrie 2005 s-a adoptat soluția respingerii contestației.

Potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 154/1998, salariul de bază pentru personalul cu funcții de conducere este cel corespunzător funcției de execuție, gradului sau treptei profesionale, la care se adaugă o indemnizație de conducere, diferențiată în raport cu complexitatea și răspunderea ce revin funcției de conducere. Deși Legea nr. 154/1998 nu a prevăzut expresiss verbis dreptul secretarilor unităților administrativ - teritoriale la o indemnizație de conducere, coroborând prevederile textului mai sus indicat cu cele ale Legii nr. 188/1999, în forma în vigoare pe perioada controlului, privind Statutul funcționarilor publici, potrivit cărora secretarul comunei, funcție deținută de reclamantă, este funcție publică de conducere, prima instanță a reținut în mod corect nelegalitatea actelor atacate, soluția de admitere a acțiunii fiind întru-totul justificată.

O altă interpretare nu ar fi conformă cu spiritul legii, întrucât ar consacra o situație incorectă în sensul că unui funcționar de rang inferior i s-ar conferi drepturi mai mari decât unui funcționar cu rang superior, acești funcționari publici de conducere coordonând activitatea altor funcționari publici cărora legea le recunoaște acest drept. Calitatea de funcționar public, de conducere a secretarului comunei, este prevăzută și de art. 83 din Legea nr. 215/2001 și art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea 188/1999, în forma republicată, iar Anexa nr. IX a Legii nr. 154/1998 a fost abrogată expres prin art. 15 din O.U.G. nr. 24/2000. Prin urmare, în temeiul art. 312 pct. 1 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Mehedinți împotriva sentinței nr. 8 din 13 ianuarie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2006.