ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3436/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Craiova,

secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 8 din 13

ianuarie 2006, pronunțată în dosarul nr. 1418/A/2005, a admis acțiunea

formulată de reclamanta C.M., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a

Finanțelor Publice Mehedinți și, în consecință, a anulat decizia nr. 8 din 4

octombrie 2005, emisă de intimată și procesul-verbal al inspecției de audit nr.

5083 din 4 aprilie 2003.

Pentru a dispune astfel,

prima instanță a reținut următoarele:

Salariul de bază pentru

personalul cu funcții de conducere este cel corespunzător funcției de execuție,

gradului sau treptei profesionale, la care se adaugă o indemnizație de

conducere, diferențiată în raport cu complexitatea și răspunderea ce revine

funcției de conducere potrivit prevederilor art. 8 din Legea nr. 154/1998.

Funcțiile publice de

conducere din cadrul autorităților și instituțiilor publice sunt prevăzute în

anexa la Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici.

Potrivit poziției IV lit. A)

pct. 2 din anexa la această lege, funcția deținută de reclamantă - secretar al

comunei, este funcție de conducere.

Față de starea de fapt

rezultată din probele administrate în cauză și necontestate de pârâtă, rezultă

că în perioada controlată, reclamanta a îndeplinit funcția de secretar la

Primăria comunei Ilovița, așa încât în temeiul prevederilor legale arătate este

îndreptățită la acordarea indemnizației de conducere, situație în care decizia

emisă de pârâtă, cât și procesul-verbal întocmit de Inspecția de audit sunt

nelegale. S-a constatat, de asemenea, că în raport cu data înregistrării

dosarului în care s-a pronunțat decizia nr. 3805 din 14 iunie 2005, de către

Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a dispus trimiterea cauzei la

Direcția Generală a Finanțelor Publice Mehedinți, pentru soluționarea pe fond a

plângerii formulată de C.M. împotriva procesului-verbal de audit, respectiv 5

octombrie 2005, emiterea deciziei la 24 octombrie 2005 s-a făcut în termenul

legal de 30 de zile prevăzut de O.G. nr. 119/1999.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, în termenul legal, Direcția Generală a Finanțelor Publice

Mehedinți, solicitând casarea ei și, pe fondul cauzei, respingerea acțiunii

reclamantei, cu consecința menținerii deciziei nr. 8 din 4 octombrie 2005 și a

procesului-verbal de inspecție nr. 5083 din 4 aprilie 2003.

În motivarea recursului s-a

susținut că instanța de fond nu a interpretat corect prevederile art. 8 din

Legea nr. 154/1998, beneficiarii indemnizației de conducere putând fi, conform

acestui text, numai persoanele care au ca funcție de bază o funcție de

execuție, dar ocupă și funcții de conducere, categorie expres prevăzută în

Anexa nr. IX și în care nu se regăsește și funcția de secretar.

De asemenea, întrucât la

nivelul localității Ilovița în perioada controlată nu s-au derulat

programe/proiecte prevăzute în programul de activitate al instituției

respective, reclamantei nu îi sunt aplicabile nici dispozițiile alin. (4) al

aceluiași text de lege, iar adresa emisă de Agenția Națională a Funcționarilor

Publici este irelevantă, câtă vreme nu are puterea unui act normativ care să

modifice Legea nr. 154/1998.

Recursul nu este fondat.

Analizând actele dosarului,

susținerile recurentei, prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 304

pct. 9, căruia îi pot fi circumscrise și examinând cauza sub toate aspectele,

conform art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că hotărârea

atacată este dată cu aplicarea corectă a legii, nefiind dat nici un motiv care

să impună modificarea sau casarea, ei, pentru considerațiunile arătate în

continuare

Direcția Generală a

Finanțelor Publice Mehedinți, prin organele de inspecție de audit, a verificat

legalitatea acordării indemnizației de conducere pentru secretarul Primăriei

Ilovița pe perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2002, iar prin procesul-verbal

nr. 5083 din 4 aprilie 2003 a reținut că reclamantei i s-a plătit nelegal

indemnizația de 45% din salariu, impunându-se recuperarea sumelor acordate în

plus.

Soluționând pe fond

contestația reclamantei împotriva acestui proces-verbal, în conformitate cu

dispozițiile deciziei nr. 3805 din 16 iunie 2005, pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, în dosarul nr. 1004/2005, Direcția Generală a Finanțelor

Publice Mehedinți a reținut legalitatea constatărilor organului de inspecție,

întrucât funcția de secretar nu este prevăzută în Anexa nr. IX a Legii nr.

154/1998, pentru a putea beneficia de indemnizația de conducere de până la 45%.

S-a apreciat că motivațiile

formulate în contestație referitoare la Nota nr. 9127 din 4 septembrie 2001 a

Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, sunt neîntemeiate, pentru

considerentele reiterate în cererea de recurs și, prin urmare, prin decizia nr.

8 din 4 octombrie 2005 s-a adoptat soluția respingerii contestației.

Potrivit art. 8 alin. (1)

din Legea nr. 154/1998, salariul de bază pentru personalul cu funcții de

conducere este cel corespunzător funcției de execuție, gradului sau treptei

profesionale, la care se adaugă o indemnizație de conducere, diferențiată în

raport cu complexitatea și răspunderea ce revin funcției de conducere.

Deși Legea nr. 154/1998 nu a

prevăzut

expresiss verbis

dreptul secretarilor unităților administrativ

- teritoriale la o indemnizație de conducere, coroborând prevederile textului

mai sus indicat cu cele ale Legii nr. 188/1999, în forma în vigoare pe perioada

controlului, privind Statutul funcționarilor publici, potrivit cărora

secretarul comunei, funcție deținută de reclamantă, este funcție publică de

conducere, prima instanță a reținut în mod corect nelegalitatea actelor

atacate, soluția de admitere a acțiunii fiind întru-totul justificată.

O altă interpretare nu ar fi

conformă cu spiritul legii, întrucât ar consacra o situație incorectă în sensul

că unui funcționar de rang inferior i s-ar conferi drepturi mai mari decât unui

funcționar cu rang superior, acești funcționari publici de conducere coordonând

activitatea altor funcționari publici cărora legea le recunoaște acest drept.

Calitatea de funcționar

public, de conducere a secretarului comunei, este prevăzută și de art. 83 din

Legea nr. 215/2001 și art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea 188/1999, în forma

republicată, iar Anexa nr. IX a Legii nr. 154/1998 a fost abrogată expres prin

art. 15 din O.U.G. nr. 24/2000.

Prin urmare, în temeiul art.

312 pct. 1 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Mehedinți împotriva

sentinței nr. 8 din 13 ianuarie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 octombrie 2006.