ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7799/2004
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7799/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe calea
contenciosului administrativ la Curtea de Apel Craiova, reclamantul C.I. a
chemat în judecată Direcția Generală a Finanțelor Publice Mehedinți, solicitând
anularea deciziei nr. 10 din 20 mai 2003, emisă de Direcția Generală a
Finanțelor Publice Mehedinți, prin care i s-a respins contestația formulată
împotriva măsurilor dispuse prin procesul verbal al inspecției de audit, nr. 973
din 3 aprilie 2003.
În motivarea acțiunii, reclamantul a
arătat că prin procesul-verbal s-a constatat că a fost acordată în plus, o
majorare de 8,29%, primarului, la salariul acestuia, dispunându-se să se emită
decizie pentru reținerea sumelor acordate în plus.
Curtea de Apel Craiova, secția de
contencios administrativ, prin sentința nr. 729 din 18 septembrie 2003, a admis
acțiunea formulată de C.I.
A anulat în parte decizia nr. 10 din
20 mai 2003 și procesul-verbal nr. 973 din 3 aprilie 2003, cu referire la
indexarea indemnizației în procent de 8,29%, pentru perioada aprilie 2001 – septembrie
2002, referitoare la primarul comunei.
A menținut celelalte dispoziții.
Împotriva acestei hotărâri a
declarat recurs, Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Mehedinți,
criticând sentința, pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurentul a susținut, în esență, că
dispozițiile H.G. nr. 403/2001 au fost suspendate prin Legea bugetului nr. 216/2001,
în sensul că primarii și viceprimarii nu puteau beneficia de majorarea cu 8,29%,
având în vedere că acest fapt este în contradicție cu o lege organică.
Recursul a fost admis în principiu
prin încheierea de ședință din 16 martie 2004, considerându-se că sunt
îndeplinite prevederile art. 302
1
C. proc. civ., modificată și
completată de O.U.G. nr. 58/2003.
Procedând la soluționarea în fond a
recursului, Curtea a constatat că pricina a fost soluționată de curtea de apel,
prin încălcarea normelor de competență în materie.
Astfel, reclamantul C.I. a chemat în
judecată Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Mehedinți,
solicitând anularea deciziei nr. 10 din 20 mai 2003, emisă de această
autoritate, precum și procesul-verbal nr. 973 din 3 aprilie 2003.
Așadar, reclamantul a solicitat
anularea unui act administrativ jurisdicțional emis de o autoritate de interes
local.
Față de această împrejurare și având
în vedere dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c), raportat la dispozițiile art. 3
alin. (1) C. proc. civ., instanța constată competentă a soluționa pricina, este
Tribunalul Mehedinți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Direcția
Generală a Finanțelor Publice Mehedinți împotriva sentinței civile nr. 729 din
18 septembrie 2003 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios
administrativ.
Casează sentința atacată și trimite
cauza, spre competentă soluționare, Tribunalului Mehedinți, secția de
contencios administrativ.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 26 octombrie 2004.