ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3351/2006
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3351/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1273
din 31 mai 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios
administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei procedurii administrative
prealabile, ca neîntemeiată. A admis acțiunea reclamantului L.V., în
contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională a Vămilor.
Anulează Ordinul nr. 78 din
18 ianuarie 2006, emis de pârâtă.
Pentru a pronunța această
soluție, instanța de fond a reținut, pe aspectul procedurii prealabile, că
Legea nr. 188/1999, republicată, prevede că funcționarul nemulțumit de
sancțiunea aplicată, se poate adresa direct instanței de contencios
administrativ.
Pe fond, s-a reținut că
ordinul atacat este nelegal, întrucât, în ceea ce privește absența de la
serviciu din ziua de 29 iunie 2005, sancțiunea s-a aplicat peste termenul de
prescripție de 6 luni prevăzut de art. 65 alin. (5) din Legea nr. 188/1999, iar
în ceea ce privește fapta de folosire în mod abuziv a sistemului informațional
Lotus și a logisticii instituției, în scopul promovării intereselor personale,
instanța a conchis că reclamantul, fie în calitate de angajat, fie în calitate
de lider sindical, avea acces la sistemul informatic, iar pârâta nu a dovedit
existența vreunei interdicții de utilizare.
Împotriva acestei sentințe a
declarat recurs în termen legal, pârâta Autoritatea Națională a Vămilor,
formulând critici pe care le-a încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 și 304
1
C. proc. civ.
În esență, recurenta susține
următoarele:
Excepția
inadmisibilității acțiunii, motivată pe neîndeplinirea procedurii prealabile
prevăzută de art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004 a fost greșit
soluționată de instanța de fond.
A
fost ignorat faptul că la data de
25 iulie 2005, fiind în concediu de odihnă, intimatul-reclamant a intrat în
instituție și a folosit în interesul sindicatului pe care-l conducea, logistica
instituției, mai precis sistemul intranet Lotus, pentru promovarea intereselor
Sindicatului N.P.V.
S-au interpretat greșit
prevederile art. 30 alin (2) din Legea nr. 54/2003, a sindicatelor, întrucât
reclamantului nu i s-a interzis să comunice cu membrii de sindicat, ci doar să
folosească logistica serviciului juridic în interesul acestora, în perioada în
care se afla în concediu de odihnă.
În recurs, intimatul-reclamant
nu a formulat întâmpinare.
Examinând sentința, prin
prisma motivelor de recurs expuse, Înalta Curte constată:
Potrivit art. 68 din
Legea nr. 188/1999, republicată, „funcționarul public nemulțumit de sancțiunea
aplicată se poate adresa instanței de contencios administrativ, solicitând
anularea sau modificarea, după caz a ordinului sau dispoziției de sancționare”.
Este legală, prin urmare,
soluția instanței de fond, de respingere a excepției inadmisibilității
acțiunii, cu motivarea dedusă din textul citat, în sensul că legea specială nu
prevede parcurgerea unei proceduri administrative prealabile și nici nu face
trimitere la legea generală a contenciosului administrativ, indicând doar, în
ceea ce privește competența soluționării contestației, instanța de contencios
administrativ.
Necontestat, la data de
25 iulie 2005, intimatul-reclamant avea un raport de funcție cu recurenta.
Împrejurarea că în acea zi era în concediu de odihnă, nu conduce la concluzia
că nu avea acces în instituție, cum sugerează recurenta, fără a indica vreun
temei legal care să îi fundamenteze susținerea. Faptul că intimatul-reclamant a
folosit sistemul informațional Lotus - intranet și logistica instituției, în
scopul promovării intereselor sindicatului pe care îl conduce, nu poate fi
calificat ca „folosire abuzivă, cu repercusiuni negative asupra instituției” și
nu constituie abaterea prevăzută de art. 65 alin. (2) lit. g): „manifestări
care aduc atingere prestigiului autorității sau instituției publice în care își
desfășoară activitatea”, aspect corect reținut de instanța de fond și nici
abaterea prevăzută la lit. j) a aceluiași articol, întrucât nu s-a probat că
funcționarul public a încălcat prevederi legale referitoare la îndatoriri,
incompatibilități, conflicte de interes și interdicții stabilite prin lege.
Instanța de fond a
interpretat corect prevederile art. 30 alin. (2) din Legea nr. 54/2003, atunci
când a reținut că angajatorii sunt obligați să ofere organizațiilor sindicale
reprezentative, informațiile necesare pentru negocierea contractelor colective
de muncă sau, după caz, pentru încheierea acordurilor privind raporturile de
serviciu, iar folosirea programului de intranet Lotus nu presupune o cheltuială
din partea autorității, el fiind destinat tocmai comunicării între angajații
Autorității Naționale a Vămilor.
Pentru considerentele
expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul de
față, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de Autoritatea Națională a Vămilor împotriva sentinței civile nr. 1273 din 31
mai 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios
administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 11 octombrie 2006.