ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3351/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1273 din 31 mai 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei procedurii administrative prealabile, ca neîntemeiată. A admis acțiunea reclamantului L.V., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională a Vămilor. Anulează Ordinul nr. 78 din 18 ianuarie 2006, emis de pârâtă. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, pe aspectul procedurii prealabile, că Legea nr. 188/1999, republicată, prevede că funcționarul nemulțumit de sancțiunea aplicată, se poate adresa direct instanței de contencios administrativ.

Pe fond, s-a reținut că ordinul atacat este nelegal, întrucât, în ceea ce privește absența de la serviciu din ziua de 29 iunie 2005, sancțiunea s-a aplicat peste termenul de prescripție de 6 luni prevăzut de art. 65 alin. (5) din Legea nr. 188/1999, iar în ceea ce privește fapta de folosire în mod abuziv a sistemului informațional Lotus și a logisticii instituției, în scopul promovării intereselor personale, instanța a conchis că reclamantul, fie în calitate de angajat, fie în calitate de lider sindical, avea acces la sistemul informatic, iar pârâta nu a dovedit existența vreunei interdicții de utilizare. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal, pârâta Autoritatea Națională a Vămilor, formulând critici pe care le-a încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 și 304 1 C. proc.

civ. În esență, recurenta susține următoarele: 1. Excepția inadmisibilității acțiunii, motivată pe neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004 a fost greșit soluționată de instanța de fond. 2. A fost ignorat faptul că la data de 25 iulie 2005, fiind în concediu de odihnă, intimatul-reclamant a intrat în instituție și a folosit în interesul sindicatului pe care-l conducea, logistica instituției, mai precis sistemul intranet Lotus, pentru promovarea intereselor Sindicatului N.P.V. 3. S-au interpretat greșit prevederile art. 30 alin (2) din Legea nr. 54/2003, a sindicatelor, întrucât reclamantului nu i s-a interzis să comunice cu membrii de sindicat, ci doar să folosească logistica serviciului juridic în interesul acestora, în perioada în care se afla în concediu de odihnă.

În recurs, intimatul-reclamant nu a formulat întâmpinare. Examinând sentința, prin prisma motivelor de recurs expuse, Înalta Curte constată: 1. Potrivit art. 68 din Legea nr. 188/1999, republicată, „funcționarul public nemulțumit de sancțiunea aplicată se poate adresa instanței de contencios administrativ, solicitând anularea sau modificarea, după caz a ordinului sau dispoziției de sancționare”. Este legală, prin urmare, soluția instanței de fond, de respingere a excepției inadmisibilității acțiunii, cu motivarea dedusă din textul citat, în sensul că legea specială nu prevede parcurgerea unei proceduri administrative prealabile și nici nu face trimitere la legea generală a contenciosului administrativ, indicând doar, în ceea ce privește competența soluționării contestației, instanța de contencios administrativ.

2. Necontestat, la data de 25 iulie 2005, intimatul-reclamant avea un raport de funcție cu recurenta. Împrejurarea că în acea zi era în concediu de odihnă, nu conduce la concluzia că nu avea acces în instituție, cum sugerează recurenta, fără a indica vreun temei legal care să îi fundamenteze susținerea.

Faptul că intimatul-reclamant a folosit sistemul informațional Lotus - intranet și logistica instituției, în scopul promovării intereselor sindicatului pe care îl conduce, nu poate fi calificat ca „folosire abuzivă, cu repercusiuni negative asupra instituției” și nu constituie abaterea prevăzută de art. 65 alin. (2) lit. g): „manifestări care aduc atingere prestigiului autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea”, aspect corect reținut de instanța de fond și nici abaterea prevăzută la lit. j) a aceluiași articol, întrucât nu s-a probat că funcționarul public a încălcat prevederi legale referitoare la îndatoriri, incompatibilități, conflicte de interes și interdicții stabilite prin lege.

3. Instanța de fond a interpretat corect prevederile art. 30 alin. (2) din Legea nr. 54/2003, atunci când a reținut că angajatorii sunt obligați să ofere organizațiilor sindicale reprezentative, informațiile necesare pentru negocierea contractelor colective de muncă sau, după caz, pentru încheierea acordurilor privind raporturile de serviciu, iar folosirea programului de intranet Lotus nu presupune o cheltuială din partea autorității, el fiind destinat tocmai comunicării între angajații Autorității Naționale a Vămilor. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul de față, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Autoritatea Națională a Vămilor împotriva sentinței civile nr. 1273 din 31 mai 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 octombrie 2006.