ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4585/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

17 august 2006, la Curtea de Apel București, Autoritatea Națională a Vămilor a

declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 1567 din 27 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, precum și a

încheierii de ședință prin care a fost respinsă excepția de inadmisibilitate a

acțiunii din data de 27 iunie 2006.

S-a susținut că hotărârea

instanței de fond cuprinde motive străine de natura pricinii (art. 304 pct. 7

din C. proc. civ.).

Sub acest aspect s-a

precizat că în mod greșit s-a respins excepția de inadmisibilitate a acțiunii

pentru lipsa procedurii prealabile, în temeiul art. 7 din Legea nr. 554/2004,

considerându-se că neprevenirea expresă în cazul funcționarilor publici ce

contestă ordinele de sancționare a obligativității procedurii prealabile, nu

înseamnă că acestea nu se aplică.

S-a mai susținut că

hotărârea pronunțată de instanța de fond este lipsită de temei legal și a fost

dată cu aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.). Astfel, se precizează că în mod nelegal, instanța de fond a reținut susținerea

reclamantului privind nelegalitatea comisiei de disciplină care a efectuat

cercetarea administrativă, prealabilă a faptei, deși la data de 11 aprilie

2006, data emiterii ordinului, sentința civilă nr. 1582 din 24 octombrie 2005

nu devenise irevocabilă și nu era executorie (executarea acesteia fiind

suspendată prin efectul recursului declarat conform art. 20 din Legea nr. 554/2004).

Din actele cauzei, Înalta

Curte de Casație și Justiție reține că prin sentința civilă nr. 1567 din 27

iunie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, s-a admis cererea formulată de reclamantul C.E.

împotriva Autorității Naționale a Vămilor. S-a anulat Ordinul nr. 5687 din 11

aprilie 2006, emis de pârâtă.

Prin cererea de chemare în

judecată, reclamantul solicitase constatarea nulității absolute a Ordinului nr.

5687 din 11 aprilie 2006, emis de vicepreședintele Autorității Naționale a

Vămilor.

Instanța de fond a reținut

că „nemenționarea formală a motivelor pentru care au fost înlăturate apărările

funcționarilor publici în actul de sancționare, nu poate duce la nulitatea

acestuia, dacă în cuprinsul său se face trimitere la un act pe care se

întemeiază”, (cazul în speță). În cauză procesul-verbal nr. 68962 din 27 martie

2006, prin care obiecțiunile petentului au fost respinse, nu cuprind motivele

respingerii susținerilor reclamantului, de către Comisia de disciplină.

Pe de altă parte s-a mai

reținut că ordinul de sancționare este un act subsecvent Ordinului Autorității

Naționale a Vămilor nr. 1684 din 15 iunie 2005, prin care s-a înființat Comisia

de disciplină la nivelul Autorității Naționale a Vămilor și care, prin sentința

civilă nr. 1582 din 4 octombrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. 2864/2005, a

fost anulat la cererea S.N.P.V. P.L., sentința rămânând irevocabilă prin

respingerea recursului prin decizia civilă nr. 1372 din 19 aprilie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Instanța a reținut că

aspectele de nelegalitate, ce vizau înființarea și funcționarea comisiei de

disciplină, se răsfrâng și asupra actelor efectuate de comisia de disciplină ce

au fost întocmite de un organism declarat nelegal, fiind ele însele anulabile.

Recursul declarat în cauză

este neîntemeiat și va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.

În mod corect, instanța de

fond, așa cum a dispus prin practicaua sentinței nr. 1567 din 27 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția

inadmisibilității acțiunii, în sensul că funcționarul public trebuia să

parcurgă anterior acționării în judecată, procedura prealabilă administrativă

conform art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, față de

obiectul cauzei de dispozițiile H.G. nr. 1210/2003 și față de faptul că

autoritatea administrativă nu poate să-și revoce ordinul.

Este de observat, de

asemenea, că cercetarea prealabilă administrativă (deci anterioară emiterii

ordinului) a fost efectuată de o comisie de disciplină, nelegal constituită,

ceea ce determină nulitatea actelor întocmite de această comisie de disciplină.

Susținerea recurentei, că la

data emiterii ordinului de sancționare nu era definitivă încă sentința de

anulare a comisiei de disciplină, ilegal constituită, este o susținere

nerelevantă cauzei, cu atât mai mult, cu cât indiferent de împrejurarea sus

citată, instanța de fond a constatat că ordinul de sancționare nu cuprindea

elementele obligatorii ale ordinului de sancționare impuse de art. 35 alin. (2)

din H.G. nr. 1210/2003 (respectiv obiecțiunile indicate de petent de

sancționare și motivarea respingerii acestora).

Constatându-se că hotărârea

atacată cu recurs, este legală și temeinică, recursul declarat va fi respins

conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Autoritatea Națională a Vămilor împotriva sentinței civile nr. 1567 din 27

iunie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 decembrie 2006.