ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4585/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 17 august 2006, la Curtea de Apel București, Autoritatea Națională a Vămilor a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 1567 din 27 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, precum și a încheierii de ședință prin care a fost respinsă excepția de inadmisibilitate a acțiunii din data de 27 iunie 2006. S-a susținut că hotărârea instanței de fond cuprinde motive străine de natura pricinii (art. 304 pct. 7 din C. proc. civ.). Sub acest aspect s-a precizat că în mod greșit s-a respins excepția de inadmisibilitate a acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile, în temeiul art. 7 din Legea nr. 554/2004, considerându-se că neprevenirea expresă în cazul funcționarilor publici ce contestă ordinele de sancționare a obligativității procedurii prealabile, nu înseamnă că acestea nu se aplică.

S-a mai susținut că hotărârea pronunțată de instanța de fond este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.). Astfel, se precizează că în mod nelegal, instanța de fond a reținut susținerea reclamantului privind nelegalitatea comisiei de disciplină care a efectuat cercetarea administrativă, prealabilă a faptei, deși la data de 11 aprilie 2006, data emiterii ordinului, sentința civilă nr. 1582 din 24 octombrie 2005 nu devenise irevocabilă și nu era executorie (executarea acesteia fiind suspendată prin efectul recursului declarat conform art. 20 din Legea nr. 554/2004). Din actele cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că prin sentința civilă nr. 1567 din 27 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, s-a admis cererea formulată de reclamantul C.E.

împotriva Autorității Naționale a Vămilor. S-a anulat Ordinul nr. 5687 din 11 aprilie 2006, emis de pârâtă. Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul solicitase constatarea nulității absolute a Ordinului nr. 5687 din 11 aprilie 2006, emis de vicepreședintele Autorității Naționale a Vămilor. Instanța de fond a reținut că „nemenționarea formală a motivelor pentru care au fost înlăturate apărările funcționarilor publici în actul de sancționare, nu poate duce la nulitatea acestuia, dacă în cuprinsul său se face trimitere la un act pe care se întemeiază”, (cazul în speță). În cauză procesul-verbal nr. 68962 din 27 martie 2006, prin care obiecțiunile petentului au fost respinse, nu cuprind motivele respingerii susținerilor reclamantului, de către Comisia de disciplină.

Pe de altă parte s-a mai reținut că ordinul de sancționare este un act subsecvent Ordinului Autorității Naționale a Vămilor nr. 1684 din 15 iunie 2005, prin care s-a înființat Comisia de disciplină la nivelul Autorității Naționale a Vămilor și care, prin sentința civilă nr. 1582 din 4 octombrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. 2864/2005, a fost anulat la cererea S.N.P.V. P.L., sentința rămânând irevocabilă prin respingerea recursului prin decizia civilă nr. 1372 din 19 aprilie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. Instanța a reținut că aspectele de nelegalitate, ce vizau înființarea și funcționarea comisiei de disciplină, se răsfrâng și asupra actelor efectuate de comisia de disciplină ce au fost întocmite de un organism declarat nelegal, fiind ele însele anulabile.

Recursul declarat în cauză este neîntemeiat și va fi respins conform art. 312 C. proc. civ. În mod corect, instanța de fond, așa cum a dispus prin practicaua sentinței nr. 1567 din 27 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității acțiunii, în sensul că funcționarul public trebuia să parcurgă anterior acționării în judecată, procedura prealabilă administrativă conform art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, față de obiectul cauzei de dispozițiile H.G. nr. 1210/2003 și față de faptul că autoritatea administrativă nu poate să-și revoce ordinul. Este de observat, de asemenea, că cercetarea prealabilă administrativă (deci anterioară emiterii ordinului) a fost efectuată de o comisie de disciplină, nelegal constituită, ceea ce determină nulitatea actelor întocmite de această comisie de disciplină.

Susținerea recurentei, că la data emiterii ordinului de sancționare nu era definitivă încă sentința de anulare a comisiei de disciplină, ilegal constituită, este o susținere nerelevantă cauzei, cu atât mai mult, cu cât indiferent de împrejurarea sus citată, instanța de fond a constatat că ordinul de sancționare nu cuprindea elementele obligatorii ale ordinului de sancționare impuse de art. 35 alin. (2) din H.G. nr. 1210/2003 (respectiv obiecțiunile indicate de petent de sancționare și motivarea respingerii acestora). Constatându-se că hotărârea atacată cu recurs, este legală și temeinică, recursul declarat va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Autoritatea Națională a Vămilor împotriva sentinței civile nr. 1567 din 27 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 decembrie 2006.