ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 19.04.2006

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1372/2006

HOTĂRÂRE
19.04.2006
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1372/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București, la 2 decembrie 2005, Autoritatea Națională a Vămilor a formulat

recurs împotriva sentinței nr. 1582 din 4 octombrie 2005, a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ, solicitând modificarea

sentinței civile recurate, în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiată și

menținerea, ca legal și temeinic, a actului administrativ atacat.

În motivarea recursului, recurenta a

precizat că un prim motiv de recurs este acela că „instanța a acordat, ceea ce

nu s-a cerut”.

Astfel, în cauză, s-a solicitat

anularea Ordinului nr. 1684 din 15 iunie 2005, emis de Autoritatea Națională a

Vămilor, iar prin dispozitivul hotărârii recurate se anulează Ordinul nr. 1689 din

15 mai 2005.

Printr-un al II-lea motiv de recurs,

prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se susține că hotărârea instanței de

fond nu cuprinde motivele pe care se sprijină.

Sub acest aspect, recurenta a

precizat că la baza convingerii instanței a stat faptul că drepturile

funcționarilor publici, membrii ai sindicatului reclamant, au fost vătămate

prin includerea în componența comisiei de disciplină, a doi reprezentanți ai

Sindicatului U.

Recurenta a precizat că instanța nu

motivează în nici un fel cum a ajuns la această concluzie și nu stabilește în

ce mod membrii sindicatului reclamant au fost vătămați prin actul administrativ

dedus judecății.

S-a mai susținut că hotărârea

pronunțată este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greșită a legii.

Sub acest aspect s-a precizat că, întrucât toți membrii comisiei de disciplină,

constituită la nivelul Autorității Naționale a Vămilor, în conformitate cu

prevederile H.G. nr. 1210/2003, privind organizarea și funcționarea comisiilor

de disciplină și a comisiilor paritare din cadrul autorităților și

instituțiilor publice, au formulat cerere de renunțare la această calitate. S-a

emis de Autoritatea Națională a Vămilor, un nou ordin, de constituire a

comisiei de disciplină.

În aceste condiții, prin Ordinul nr.

1684 din 15 iunie 2005 s-a constituit comisia de disciplină ce are în

componență și membrii ai Sindicatului Național Vamal U.

Recurenta a precizat că s-a

considerat că Sindicatul Național Vamal U. are reprezentativitate la nivelul

Autorității Naționale a Vămilor, având în vedere dispozitivul sentinței civile nr.

2168 din 10 martie 2005, a Judecătoriei sectorului 1 București, prin care s-a

constatat reprezentativitatea Sindicatului Național Vamal U., la nivelul

Autorității Naționale a Vămilor, astfel încât ordinul este legal.

Din actele cauzei, Înalta Curte de

Casație și Justiție reține că prin sentința civilă nr. 1582 din 4 octombrie

2005, Curtea de Apel București a admis acțiunea formulată de reclamantul

Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor și s-a anulat Ordinul nr. 1684

din 15 iunie 2005, emis de pârâtă.

Instanța a reținut că prin Ordinul nr.

1684 din 15 iunie 2005 a fost constituită Comisia de disciplină din cadrul

Autorității Naționale a Vămilor, având în componența sa membrii ai Sindicatului

Național Vamal U.

Potrivit art. 67 alin. (2) din Legea

nr. 188/1999, în alcătuirea comisiei de disciplină trebuie să intre un număr

egal de reprezentanți desemnați de conducătorul autorității sau instituției publice

și de sindicatul reprezentativ al funcționarilor publici.

În cazul în care sindicatul nu este

reprezentativ sau funcționarii publici nu sunt organizați în sindicat,

reprezentanții vor fi desemnați prin votul majorității funcționarilor publici

din respectiva autoritate sau instituție publică, această prevedere

regăsindu-se și în art. 5 alin. (3) din H.G. nr. 1210/2003 privind organizarea

și funcționarea comisiilor de disciplină și comisiilor paritare din cadrul

autorităților și instituțiilor publice.

Prin sentința civilă nr. 2168 din 10

martie 2005, Judecătoria sectorului 1 București a constatat reprezentativitatea

Sindicatului Național Vamal U. la nivelul de unitate al Autorității Naționale a

Vămilor, în temeiul art. 17 alin. (1) lit. c) și art. 18 alin. (3) din Legea nr.

130/1996, privind contractul colectiv de muncă.

Instanța de fond a mai reținut că

„aceste prevederi legale reglementează, însă, numai condițiile de

reprezentativitate necesare pentru încheierea contractului colectiv de muncă și

nu pot fi extinse în domeniul funcției publice, reglementată diferit prin Legea

nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici (dreptul comun în

materie) și alte acte normative speciale”.

Așa fiind, instanța reținând că din

înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că Sindicatul Vamal U. este reprezentativ,

pentru funcționarii publici din cadrul Autorității Naționale a Vămilor,

instanța de fond a constatat că Ordinul nr. 1684 din 15 iunie 2005 a fost emis cu încălcarea art. 67 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 188/1999, conform căruia

în acest caz reprezentanții în comisia de disciplină ar fi trebuit desemnați

prin votul majorității funcționarilor publici din respectiva autoritate.

Înalta Curte de Casație și Justiție

constată că sentința instanței de fond este legală și temeinică, astfel încât

recursul declarat împotriva acesteia va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.

Actul administrativ atacat este

abuziv, de natură a produce o vătămare a drepturilor funcționarilor publici

membrii ai Sindicatului Național al Polițiștilor și Vameșilor P.L.

Este de observat că nu se poate

primi teza reclamantei că alcătuirea Comisiei de disciplină din cadrul

Autorității Naționale a Vămilor este legală. Reprezentativitatea invocată de

recurentă privind Sindicatul Național Vamal U., la nivelul de unitate, Autoritatea

Națională a Vămilor privește contractul colectiv de muncă (condițiile de

reprezentativitate fiind în legătură cu încheierea contractului colectiv de

muncă).

Această reprezentativitate nu poate

fi extinsă în domeniul funcției publice, întrucât, potrivit art. 67 alin. (2)

din Legea nr. 188/1999, în alcătuirea comisiei de disciplină trebuie să intre

un număr egal de reprezentanți desemnați de conducătorul autorității sau

instituției publice și de sindicatul reprezentativ al funcționarilor publici.

În cauză, sindicatul nefiind

reprezentativ pentru funcționarii publici în cauză, reprezentanții trebuie

desemnați prin votul majorității funcționarilor publici, așa cum indică art. 5 alin.

(3) din H.G. nr. 1210/2003, privind organizarea și funcționarea comisiilor de

disciplină și comisiilor paritare din cadrul autorităților și instituțiilor

publice.

Cât privește primul motiv de recurs

invocat, în sensul că „instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut”, în sensul că

s-a solicitat anularea Ordinului nr. 1684 din 15 iunie 2005, emis de

Autoritatea Națională a Vămilor, iar prin dispozitivul hotărârii recurate s-a

anulat Ordinul nr. 1689 din 15 mai 2005, recursul este neîntemeiat.

Așa cum rezultă din hotărârea Curții

de Apel București, ceea ce s-a anulat de instanța de fond, a fost Ordinul nr. 1684

din 15 iunie 2005, privind constituirea comisiei de disciplină din cadrul

Autorității Naționale a Vămilor, deci susținerea recurentei că s-a acordat ceea

ce nu s-a cerut, este neîntemeiată.

Cel de-al II-lea motiv de recurs,

prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., invocat de recurentă, în sensul că

hotărârea instanței de fond nu cuprinde motivele pe care se sprijină, este, de

asemenea, neîntemeiat, hotărârea atacată precizând atât motivele de fapt, cât

și de drept pe care și-a întemeiat sentința.

Așa fiind, hotărârea instanței de

fond fiind legală și temeinică, recursul declarat va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.

Respinge recursul declarat de

Autoritatea Națională a Vămilor împotriva sentinței civile nr. 1582 din 4

octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 19 aprilie 2006.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2006-12-13
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4585/2006
. 20 din Legea nr. 554/2004). Din actele cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că prin sentința civilă nr. 1567 din 27 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, s-a admis cere
ÎCCJ 2007-01-25
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 477/2007
15 iunie 2005, act ce a fost anulat prin sentința civilă nr. 1582 din 14 octombrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, irevocabilă prin decizia nr. 1372 din 19 aprilie 2006, pronunțată
ÎCCJ 2007-03-14
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1557/2007
atacat. Pe de altă parte, reținându-se nelegala constituire a Comisiei de disciplină s-a constatat că și cercetarea desfășurată de aceasta este nulă. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs A.N.V., criticând-o pentru nelegalitate și ne
ÎCCJ 2007-02-01
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 635/2007
referatul din 30 noiembrie 2005, care au fost întocmite de Comisia de disciplină organizată la nivelul A.N.V., înființată prin Ordinul nr. 1684 din 15 iunie 2005 emis de aceeași autoritate publică. În privința Ordinului nr. 1684 din 15 iuni
ÎCCJ 2006-03-28
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1042/2006
milor; că Agenția Națională a Funcționarilor Publici nu are calitate procesuală pasivă, întrucât nu a emis nici un act din cele contestate în acțiune. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen, reclamantul. În motivarea recursu
Sursă