ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1042/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 12 ianuarie 2005, la Tribunalul Timiș, reclamantul D.C. a solicitat anularea adresei nr. 56507 din 18 octombrie 2004, a Autorității Naționale a Vămilor, prin care i s-a refuzat promovarea într-un post superior, ca urmare a absolvirii unei instituții de învățământ superior - Facultatea de Psihologie și Asistență Socială, obligarea Autorității Naționale a Vămilor și a Direcției Regionale Vamale Timișoara să-l promoveze într-un post superior, sub sancțiunea unei amenzi cominatorii pe zi de întârziere. Ulterior, reclamantul a precizat că solicită și anularea adresei nr. 3453 din 4 februarie 2005 a Direcției Regionale a Vămilor Timișoara și a chemat în judecată și Agenția Națională a Funcționarilor Publici.

Prin sentința civilă nr. 136/2005, a Tribunalului Timiș, s-a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, care, prin sentința civilă nr. 345 din 22 noiembrie 2005, a respins acțiunea. Instanța a reținut că reclamantul nu a absolvit studii superioare în specialitatea în care își desfășoară activitatea (domeniul vamal), astfel cum impun dispozițiile art. 28 alin. (4) din O.U.G. nr. 123/2003; că adresa nr. 3453 din 4 februarie 2005 nu este producătoare de efecte juridice, întrucât reclamantul a fost doar încunoștiințat că a fost reîncadrat în baza O.U.G. nr. 92/2004, prin Ordinul nr. 79/2005, al Autorității Naționale a Vămilor; că Agenția Națională a Funcționarilor Publici nu are calitate procesuală pasivă, întrucât nu a emis nici un act din cele contestate în acțiune.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen, reclamantul. În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că instanța s-a pronunțat la data de 22 noiembrie 2005, deși dispusese amânarea pronunțării la data de 29 noiembrie 2005, pentru ca reclamantul să depună concluzii scrise; că la data de 29 noiembrie 2005 în condică era menționată soluția: „admite cererea”, însă, când a solicitat copie de pe minuta din dosar, a constatat că soluția era de respingere a acțiunii, pronunțarea fiind făcută la 22 noiembrie 2005, iar în condica de ședință era făcută corectarea în acest sens, cu semnătura judecătorului. De asemenea, recurentul a arătat că înțelege să critice sentința, sub toate aspectele, urmând să depună motive de recurs în acest sens, după comunicarea sentinței, lucru pe care recurentul nu l-a îndeplinit.

Verificând cauza, în funcție de motivarea recursului, Curtea constată că recursul nu este fondat. Susținerile recurentului, în sensul că instanța, în data de 22 noiembrie 2005, a amânat pronunțarea la data de 29 noiembrie 2005, însă s-a pronunțat, în realitate, la 22 noiembrie 2005, prin încălcarea dreptului la apărare al reclamantului, nu sunt probate. Recurentul nu a depus la dosar nici o dovadă în acest sens și nu a formulat cerere în temeiul dispozițiilor art. 281 C. proc. civ. Ca atare, motivul de recurs nu poate fi primit și va fi respins ca atare. Întrucât după comunicarea sentinței la data de 9 ianuarie 2006, recurentul nu a formulat alte motive de recurs, Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc.

civ., constată că nu există nici un temei care să poată fi analizat din oficiu, în vederea casării sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.C. împotriva sentinței civile nr. 345 din 22 noiembrie 2005 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 martie 2006.