ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3442/2006

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3442/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Timișoara,

secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 89

din 20 martie 2006, pronunțată în dosarul nr. 2879/CA/2005, a admis acțiunea

formulată de reclamantul L.V. împotriva pârâtelor Autoritatea Națională a

Vămilor București și Direcția Regională Vamală Arad și în consecință:

A anulat Ordinul nr. 70 din

26 ianuarie 2005, adresa nr. 8455 din 21 februarie 2005, emisă de pârâta I,

adresa nr. 2644 din 8 februarie 2005, emisă de pârâta II și a obligat pârâta I

să-l reîncadreze pe reclamant pe funcția publică de consilier superior, cu

acordarea drepturilor salariale cuvenite funcției publice și gradului

profesional, precum și la restituirea diferenței dintre salariul cuvenit și cel

acordat conform ordinului anulat.

A obligat pârâta I să

efectueze cuvenitele mențiuni în cartea de muncă a reclamantului și a respins

cererea față de pârâta Agenția Națională a Funcționarilor Publici, pentru

neîndeplinirea procedurii prealabile.

Pentru a dispune astfel,

prima instanță a reținut următoarele:

În justificarea cererilor

formulate, reclamantul a arătat că pârâta Agenția Națională a Vămilor a avut

obligația de a efectua reîncadrarea și de a stabili salarizarea funcționarilor

publici până la 23 decembrie 2004 sau cel mai târziu 1 ianuarie 2005, dată la

care ar fi trebuit ca funcționarii publici din cadrul autorității vamale să

beneficieze de salariile prevăzute în O.U.G. nr. 92/2004.

Cum Ordinul nr. 70 din 26

ianuarie 2005 dispune cu începere de la 1 ianuarie 2005, încalcă principiul

neretroactivității care se aplică și actelor administrative, astfel că este

nelegal și aplicarea lui duce la situația în care în același interval de timp

și, anume, 1 - 26 ianuarie 2005, a avut grade profesionale diferite.

Mai susține reclamantul că

O.U.G. nr. 92/2004 tratează problema reîncadrării și salarizării funcționarilor

publici și, cu toate că prin Legea nr. 161/2003 s-a trecut la un sistem unitar

de funcții pentru funcționarii publici, prevede reîncadrarea acestora,

stabilind alte criterii decât cele prevăzute în Ordinul nr. 218 din 2003, emis

de Președintele Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.

O.U.G. nr. 92/2004 nu

stabilește alte funcții publice decât cele prevăzute de Legea nr. 161/2003, iar

aplicarea prevederilor art. 6, și funcționarilor publici din cadrul

instituțiilor sau autorităților publice ce au efectuat reîncadrarea potrivit

Legii nr. 161/2003, ar fi nelegală, reclamantul apreciind că urmare a

interpretării greșite a acestui act normativ a fost retrogradat în funcția de

inspector principal, ceea ce reprezintă o sancțiune administrativă.

Pârâta Agenția Națională a

Funcționarilor Publici a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată,

întrucât prin ordinul atacat a fost pusă în aplicare O.U.G. nr. 92/2004 care dispune

o nouă reintegrare pentru toți funcționarii publici salarizați conform O.U.G.

nr. 82/2004, abrogând, totodată, conform art. 45 lit. c), orice alte dispoziții

contrare, deci și reîncadrarea funcționarilor publici efectuată în baza Legii

nr. 161/2003 și a Ordinului nr. 218/2003, al Președintelui Agenției Naționale a

Funcționarilor Publici, respectiv reîncadrările dispuse prin Ordinul nr. 1361

din 3 noiembrie 2004.

În anul 2004, reclamantul nu

a deținut funcția de consilier superior, pentru care era necesară susținerea

unui concurs și prin urmare, nici în grilele de salarizare nu a beneficiat de

salariu corespunzător, aspecte ce se pot observa din carnetul de muncă.

S-a mai susținut că în cazul

în care, prin absurd, s-ar dispune anularea ordinului atacat, hotărârea nu ar

putea fi pusă în executare, deoarece ar trebui abrogată Legea nr. 188/1999 și

O.U.G. nr. 92/2004, acte normative în baza cărora reclamantul este reîncadrat

și salarizat.

Soluția de admitere a

acțiunii a avut la bază argumentele ce urmează.

Prin Ordinul nr. 70 din 26

ianuarie 2005, emis în baza O.U.G. nr. 92/2004 și a avizului nr. 744/2005 al

pârâtei Agenția Națională a Funcționarilor Publici, pârâta Autoritatea

Națională a Vămilor a dispus reîncadrarea reclamantului în funcția publică de inspector,

gradul profesional principal, treapta 1, cu un salariu de bază de 10.475.000

lei, de la 1 ianuarie 2005 și de 11.482.800 lei, începând cu data de 1

octombrie 2005.

Ordinul a fost emis la data

de 26 ianuarie 2005 și a dispus măsuri privind reîncadrarea reclamantului

începând cu data 1 ianuarie 2005.

Cum actul administrativ

atacat este un act de autoritate, adică este emis în baza și în vederea

executării legii, acesta trebuie să îndeplinească cerințele de legalitate,

între care și cea de neretroactivitate, adică să producă efecte numai pentru

viitor, condiție de valabilitate izvorâtă din principiul constituțional al

neretroactivității, consacrat prin constituție.

Întrucât ordinul încalcă

acest principiu, este nul, astfel că cererea de anulare a acestuia se admite,

dispunându-se și anularea adreselor nr. 8455/2005, ce conține răspunsul la

contestația reclamantului și nr. 2624/2005, prin care i s-a adus la cunoștință

încadrarea dispusă prin ordin, ca acte eliberate în baza ordinului nelegal.

Din conținutul cărții de

muncă a reclamantului, pozițiile 101-102, rezultă că prin aplicarea ordinului

s-a dispus retrogradarea acestuia, având în vedere că potrivit sentinței civile

nr. 4923/2004, pronunțată de Tribunalul București, acesta a fost încadrat

consilier superior, astfel că pârâta Agenția Națională a Vămilor va fi obligată

să-l reîncadreze în funcția deținută anterior, admițându-se și cererile privind

acordarea drepturilor salariale cuvenite.

Instanța a mai reținut că

prin sentința nr. 4 din 17 ianuarie 2005, pronunțată de Curtea de Apel

Timișoara, devenită irevocabilă, s-a dispus reîncadrarea reclamantului în

funcția publică de consilier superior, conform deciziei nr. 1163/2003, emisă de

pârâtă, cu acordarea drepturilor salariale decurgând din această încadrare.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, în termenul legal, Autoritatea Națională a Vămilor București,

prin Direcția Regională Vamală Arad, solicitând modificarea ei, în sensul

respingerii acțiunii formulată de reclamantul L.V., ca fiind neîntemeiată.

Recurenta a invocat motivul

de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a

susținut că prima instanță a apreciat în mod eronat că s-a încălcat principiul

stabilității funcției publice, reîncadrarea reclamantului realizându-se ca

urmare a punerii în aplicare a O.U.G. nr. 92/2004, cu respectarea prevederilor

art. 6, 7 și 37 din acest act normativ, după obținerea avizului Agenției

Naționale a Funcționarilor Publici, conform art. 43 alin. (2).

S-a precizat că demersurile

necesare obținerii avizului au fost înaintate în termenul legal, însă procedura

de emitere s-a prelungit din motive obiective până la 21 ianuarie 2005, astfel

încât ordinul a fost emis la 26 ianuarie 2005, dar cu începere de la 1 ianuarie

2005, dat fiind caracterul imperativ al dispozițiilor ordonanței de urgență

care impuneau aplicarea acestui act normativ începând cu data intrării lui în

vigoare.

Au fost reiterate toate

aspectele invocate în apărare pentru judecata în fond, în fața primei instanțe

prezentându-se cronologic măsurile privind reîncadrarea funcționarilor publici,

inclusiv a reclamantului, luate în baza actelor normative adoptate în materie,

în succesiunea lor în timp, recurenta apreciind că acestea nu au fost analizate

temeinic, sentința atacată fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a

legii.

S-a precizat astfel că

reclamantul a fost încadrat la 14 octombrie 1993 în funcția de referent de

specialitate II, iar în baza Legii nr. 188/1999 a fost reîncadrat în funcția de

specialitate A II. Urmare a aplicării prevederilor Legii nr. 161/2003 și a

Ordinului nr. 218/2003 al Președintelui Agenției Naționale a Funcționarilor

Publici au fost emise deciziile nr. 1155 - 1163 din 15 iulie 2003, reclamantul

fiind reîncadrat la gradul de inspector principal. Aceste decizii au fost

revocate prin decizia nr. 1264 din 14 august 2003, iar prin deciziile nr. 1265

și nr. 1266 din 14 august 2003 s-a realizat o nouă reîncadrare a funcționarilor

publici din cadrul Direcției Regionale Vamale și unităților din subordine,

reclamantul fiind reîncadrat în funcția de inspector asistent corespunzător

categoriei A, clasa II, grad 1.

Funcționarii publici

nemulțumiți, inclusiv reclamantul, au atacat aceste decizii, solicitând

anularea lor și menținerea primelor decizii, ca fiind legal emise.

Prin sentința nr. 4/2005 a

Curții de Apel Timișoara, s-a dispus, într-adevăr, reîncadrarea reclamantului

potrivit deciziei nr. 1163/2003, cu acordarea drepturilor salariale echivalente

pe anul bugetar 2004. Cum pentru anul 2005 se realizase deja o altă

reîncadrare, această hotărâre a fost atacată cu recurs, numai în ceea ce

privește plata drepturilor salariale, dispoziția referitoare la reîncadrarea

privind numai anul 2004, astfel încât recursul ar fi fost apreciat ca fără

obiect sub acest aspect.

În luna noiembrie 2004 a

fost emis Ordinul nr. 1519 care a avut ca temei juridic sentința civilă nr.

4923 din 15 noiembrie 2004 în care s-a menținut reîncadrarea reclamantului

conform deciziei nr. 1163/2003, în funcția de inspector principal, ordin anulat

ulterior de instanța competentă.

S-a susținut, de asemenea,

că prevederile art. 6-8 din O.U.G. nr. 92/2004 se aplică și în cazul

funcționarilor publici ale căror raporturi de muncă au fost suspendate și s-a

învederat faptul că pentru anul 2006, toți funcționarii publici au fost

reîncadrați potrivit gradelor profesionale specifice fiecăruia, reclamantul

fiind reîncadrat în funcția publică de inspector, clasa I, grad profesional

principal, treapta 1 și salarizat corespunzător.

Recursul este fondat.

Analizând și lucrările

dosarului, motivele de recurs invocate, prin prisma dispozițiilor legale

incidente în materie și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că în speță este incident motivul de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., hotărârea atacată fiind dată

cu aplicarea greșită a legii, pentru următoarele considerațiuni.

Prin O.U.G. nr. 92/2004, au

fost reglementate drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor

publici pentru anul 2005, urmărindu-se crearea premiselor pentru aplicarea din

anul 2006 a sistemului unitar de salarizare a funcționarilor publici, crearea

unei ierarhizări pe categorii, clase și grade profesionale și salarizarea în

raport cu activitatea depusă, importanța și complexitatea atribuțiilor din fișa

postului.

Potrivit art. 6 alin. (1) -

(9) din O.U.G. nr. 92/2004, reîncadrarea funcționarilor publici de execuție în

grade profesionale și trepte de salarizare se efectuează în raport cu

salarizarea pe care o aveau conform O.U.G. nr. 82/2004.

Art. 7 din același act

normativ, respectiv O.U.G. nr. 92/2004, a prevăzut salarizarea funcționarilor

publici de conducere, în raport cu salarizarea pe care o aveau potrivit O.U.G.

nr. 82/2004 și cu gradele corespunzătoare funcțiilor de conducere, la care se

adaugă indemnizațiile de conducere.

Cu adresa nr. 2644 din 8

februarie 2005, Direcția Regională Vamală Arad i-a comunicat reclamantului

faptul că, potrivit Ordinului nr. 70 din 26 ianuarie 2005 al Secretarului de

Stat al Autorității Naționale a Vămilor București, emis în baza prevederilor

O.U.G. nr. 92/2004, privind reglementarea drepturilor salariale și a altor

drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005 și a avizului favorabil al

Agenției Naționale a Funcționarilor Publici nr. 744 din 21 ianuarie 2005,

privind reîncadrarea funcționarilor publici din cadrul Autorității Naționale a

Vămilor, a fost reîncadrat în funcția publică de execuție inspector, clasa I,

grad profesional principal, treapta 1, cu un salariu de bază de 10.475.000 lei,

de la 1 ianuarie 2005 și de 11.482.800 lei, de la 1 februarie 2005.

Înalta Curte reține că prin

Ordinul Agenției Naționale a Vămilor nr. 70/2005, aplicabil tuturor

funcționarilor publici din sistemul vamal și contestat în cauză numai de către

reclamant, nu s-au încălcat prevederile legale incidente, acesta fiind emis,

dimpotrivă, cu respectarea și în aplicarea întocmai a prevederilor O.U.G. nr.

92/2004, mai sus indicate.

Ordinul atacat nu aduce

atingere principiului stabilității funcției publice, cum greșit a reținut

instanța de fond, în condițiile în care reîncadrarea s-a dispus și a fost

rezultatul aplicării O.U.G. nr. 92/2004, ale cărei prevederi nu au fost

declarate neconstituționale urmare a sesizării Curții Constituționale pe acest

aspect.

Curtea Constituțională a

indicat în deciziile emise, în ceea ce privește art. 6 din O.U.G. nr. 92/2004,

că atât încadrarea prin lege a diferiților funcționari publici în anumite

categorii, clase și grade profesionale, cât și salarizarea conform acestei

încadrări nu reprezintă drepturi fundamentale, care nu s-ar putea modifica

pentru viitor, tot prin lege, după cum s-a întâmplat în cazul O.U.G. nr.

92/2004, încadrarea în categorii clase și grade profesionale a funcționarilor

publici fiind, de altfel, opțiunea liberă a legiuitorului, fără a reprezenta o

retrogradare.

În fine, în opinia Înaltei

Curți este lipsită de temei și concluzia instanței de fond, în sensul că

ordinul atacat ar retroactiva, indicarea datei de 1 ianuarie 2005 fiind

conformă cu dispozițiile legale, în condițiile în care O.U.G. nr. 92/2004 a

reglementat reîncadrarea și salarizarea funcționarilor publici pentru anul

2005.

În consecință, reținând că

ordinul atacat a fost emis în concordanță cu dispozițiile O.U.G. nr. 92/2006,

pentru considerațiunile mai sus expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 pct.

1 și 3, coroborat cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va admite recursul,

modificând în tot hotărârea atacată, în sensul respingerii acțiunii

reclamantului ca fiind neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Autoritatea Națională a Vămilor, prin Direcția Regională Vamală Arad, împotriva

sentinței civile nr. 89 din 20 martie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția

comercială și de contencios administrativ.

Modifică în tot sentința

atacată și în fond, respinge acțiunea formulată de reclamantul L.V., ca

neîntemeiată.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 octombrie 2006.