ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3442/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 89 din 20 martie 2006, pronunțată în dosarul nr. 2879/CA/2005, a admis acțiunea formulată de reclamantul L.V. împotriva pârâtelor Autoritatea Națională a Vămilor București și Direcția Regională Vamală Arad și în consecință: A anulat Ordinul nr. 70 din 26 ianuarie 2005, adresa nr. 8455 din 21 februarie 2005, emisă de pârâta I, adresa nr. 2644 din 8 februarie 2005, emisă de pârâta II și a obligat pârâta I să-l reîncadreze pe reclamant pe funcția publică de consilier superior, cu acordarea drepturilor salariale cuvenite funcției publice și gradului profesional, precum și la restituirea diferenței dintre salariul cuvenit și cel acordat conform ordinului anulat.

A obligat pârâta I să efectueze cuvenitele mențiuni în cartea de muncă a reclamantului și a respins cererea față de pârâta Agenția Națională a Funcționarilor Publici, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile. Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele: În justificarea cererilor formulate, reclamantul a arătat că pârâta Agenția Națională a Vămilor a avut obligația de a efectua reîncadrarea și de a stabili salarizarea funcționarilor publici până la 23 decembrie 2004 sau cel mai târziu 1 ianuarie 2005, dată la care ar fi trebuit ca funcționarii publici din cadrul autorității vamale să beneficieze de salariile prevăzute în O.U.G. nr. 92/2004.

Cum Ordinul nr. 70 din 26 ianuarie 2005 dispune cu începere de la 1 ianuarie 2005, încalcă principiul neretroactivității care se aplică și actelor administrative, astfel că este nelegal și aplicarea lui duce la situația în care în același interval de timp și, anume, 1 - 26 ianuarie 2005, a avut grade profesionale diferite. Mai susține reclamantul că O.U.G. nr. 92/2004 tratează problema reîncadrării și salarizării funcționarilor publici și, cu toate că prin Legea nr. 161/2003 s-a trecut la un sistem unitar de funcții pentru funcționarii publici, prevede reîncadrarea acestora, stabilind alte criterii decât cele prevăzute în Ordinul nr. 218 din 2003, emis de Președintele Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.

O.U.G. nr. 92/2004 nu stabilește alte funcții publice decât cele prevăzute de Legea nr. 161/2003, iar aplicarea prevederilor art. 6, și funcționarilor publici din cadrul instituțiilor sau autorităților publice ce au efectuat reîncadrarea potrivit Legii nr. 161/2003, ar fi nelegală, reclamantul apreciind că urmare a interpretării greșite a acestui act normativ a fost retrogradat în funcția de inspector principal, ceea ce reprezintă o sancțiune administrativă. Pârâta Agenția Națională a Funcționarilor Publici a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, întrucât prin ordinul atacat a fost pusă în aplicare O.U.G. nr. 92/2004 care dispune o nouă reintegrare pentru toți funcționarii publici salarizați conform O.U.G.

nr. 82/2004, abrogând, totodată, conform art. 45 lit. c), orice alte dispoziții contrare, deci și reîncadrarea funcționarilor publici efectuată în baza Legii nr. 161/2003 și a Ordinului nr. 218/2003, al Președintelui Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, respectiv reîncadrările dispuse prin Ordinul nr. 1361 din 3 noiembrie 2004. În anul 2004, reclamantul nu a deținut funcția de consilier superior, pentru care era necesară susținerea unui concurs și prin urmare, nici în grilele de salarizare nu a beneficiat de salariu corespunzător, aspecte ce se pot observa din carnetul de muncă. S-a mai susținut că în cazul în care, prin absurd, s-ar dispune anularea ordinului atacat, hotărârea nu ar putea fi pusă în executare, deoarece ar trebui abrogată Legea nr. 188/1999 și O.U.G.

nr. 92/2004, acte normative în baza cărora reclamantul este reîncadrat și salarizat. Soluția de admitere a acțiunii a avut la bază argumentele ce urmează. Prin Ordinul nr. 70 din 26 ianuarie 2005, emis în baza O.U.G.

nr. 92/2004 și a avizului nr. 744/2005 al pârâtei Agenția Națională a Funcționarilor Publici, pârâta Autoritatea Națională a Vămilor a dispus reîncadrarea reclamantului în funcția publică de inspector, gradul profesional principal, treapta 1, cu un salariu de bază de 10.475.000 lei, de la 1 ianuarie 2005 și de 11.482.800 lei, începând cu data de 1 octombrie 2005. Ordinul a fost emis la data de 26 ianuarie 2005 și a dispus măsuri privind reîncadrarea reclamantului începând cu data 1 ianuarie 2005. Cum actul administrativ atacat este un act de autoritate, adică este emis în baza și în vederea executării legii, acesta trebuie să îndeplinească cerințele de legalitate, între care și cea de neretroactivitate, adică să producă efecte numai pentru viitor, condiție de valabilitate izvorâtă din principiul constituțional al neretroactivității, consacrat prin constituție.

Întrucât ordinul încalcă acest principiu, este nul, astfel că cererea de anulare a acestuia se admite, dispunându-se și anularea adreselor nr. 8455/2005, ce conține răspunsul la contestația reclamantului și nr. 2624/2005, prin care i s-a adus la cunoștință încadrarea dispusă prin ordin, ca acte eliberate în baza ordinului nelegal. Din conținutul cărții de muncă a reclamantului, pozițiile 101-102, rezultă că prin aplicarea ordinului s-a dispus retrogradarea acestuia, având în vedere că potrivit sentinței civile nr. 4923/2004, pronunțată de Tribunalul București, acesta a fost încadrat consilier superior, astfel că pârâta Agenția Națională a Vămilor va fi obligată să-l reîncadreze în funcția deținută anterior, admițându-se și cererile privind acordarea drepturilor salariale cuvenite.

Instanța a mai reținut că prin sentința nr. 4 din 17 ianuarie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, devenită irevocabilă, s-a dispus reîncadrarea reclamantului în funcția publică de consilier superior, conform deciziei nr. 1163/2003, emisă de pârâtă, cu acordarea drepturilor salariale decurgând din această încadrare. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, Autoritatea Națională a Vămilor București, prin Direcția Regională Vamală Arad, solicitând modificarea ei, în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamantul L.V., ca fiind neîntemeiată. Recurenta a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a susținut că prima instanță a apreciat în mod eronat că s-a încălcat principiul stabilității funcției publice, reîncadrarea reclamantului realizându-se ca urmare a punerii în aplicare a O.U.G.

nr. 92/2004, cu respectarea prevederilor art. 6, 7 și 37 din acest act normativ, după obținerea avizului Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, conform art. 43 alin. (2). S-a precizat că demersurile necesare obținerii avizului au fost înaintate în termenul legal, însă procedura de emitere s-a prelungit din motive obiective până la 21 ianuarie 2005, astfel încât ordinul a fost emis la 26 ianuarie 2005, dar cu începere de la 1 ianuarie 2005, dat fiind caracterul imperativ al dispozițiilor ordonanței de urgență care impuneau aplicarea acestui act normativ începând cu data intrării lui în vigoare.

Au fost reiterate toate aspectele invocate în apărare pentru judecata în fond, în fața primei instanțe prezentându-se cronologic măsurile privind reîncadrarea funcționarilor publici, inclusiv a reclamantului, luate în baza actelor normative adoptate în materie, în succesiunea lor în timp, recurenta apreciind că acestea nu au fost analizate temeinic, sentința atacată fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. S-a precizat astfel că reclamantul a fost încadrat la 14 octombrie 1993 în funcția de referent de specialitate II, iar în baza Legii nr. 188/1999 a fost reîncadrat în funcția de specialitate A II. Urmare a aplicării prevederilor Legii nr. 161/2003 și a Ordinului nr. 218/2003 al Președintelui Agenției Naționale a Funcționarilor Publici au fost emise deciziile nr. 1155 - 1163 din 15 iulie 2003, reclamantul fiind reîncadrat la gradul de inspector principal.

Aceste decizii au fost revocate prin decizia nr. 1264 din 14 august 2003, iar prin deciziile nr. 1265 și nr. 1266 din 14 august 2003 s-a realizat o nouă reîncadrare a funcționarilor publici din cadrul Direcției Regionale Vamale și unităților din subordine, reclamantul fiind reîncadrat în funcția de inspector asistent corespunzător categoriei A, clasa II, grad 1. Funcționarii publici nemulțumiți, inclusiv reclamantul, au atacat aceste decizii, solicitând anularea lor și menținerea primelor decizii, ca fiind legal emise.

Prin sentința nr. 4/2005 a Curții de Apel Timișoara, s-a dispus, într-adevăr, reîncadrarea reclamantului potrivit deciziei nr. 1163/2003, cu acordarea drepturilor salariale echivalente pe anul bugetar 2004. Cum pentru anul 2005 se realizase deja o altă reîncadrare, această hotărâre a fost atacată cu recurs, numai în ceea ce privește plata drepturilor salariale, dispoziția referitoare la reîncadrarea privind numai anul 2004, astfel încât recursul ar fi fost apreciat ca fără obiect sub acest aspect. În luna noiembrie 2004 a fost emis Ordinul nr. 1519 care a avut ca temei juridic sentința civilă nr. 4923 din 15 noiembrie 2004 în care s-a menținut reîncadrarea reclamantului conform deciziei nr. 1163/2003, în funcția de inspector principal, ordin anulat ulterior de instanța competentă.

S-a susținut, de asemenea, că prevederile art. 6-8 din O.U.G. nr. 92/2004 se aplică și în cazul funcționarilor publici ale căror raporturi de muncă au fost suspendate și s-a învederat faptul că pentru anul 2006, toți funcționarii publici au fost reîncadrați potrivit gradelor profesionale specifice fiecăruia, reclamantul fiind reîncadrat în funcția publică de inspector, clasa I, grad profesional principal, treapta 1 și salarizat corespunzător. Recursul este fondat. Analizând și lucrările dosarului, motivele de recurs invocate, prin prisma dispozițiilor legale incidente în materie și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că în speță este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., hotărârea atacată fiind dată cu aplicarea greșită a legii, pentru următoarele considerațiuni. Prin O.U.G. nr. 92/2004, au fost reglementate drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, urmărindu-se crearea premiselor pentru aplicarea din anul 2006 a sistemului unitar de salarizare a funcționarilor publici, crearea unei ierarhizări pe categorii, clase și grade profesionale și salarizarea în raport cu activitatea depusă, importanța și complexitatea atribuțiilor din fișa postului. Potrivit art. 6 alin. (1) - (9) din O.U.G. nr. 92/2004, reîncadrarea funcționarilor publici de execuție în grade profesionale și trepte de salarizare se efectuează în raport cu salarizarea pe care o aveau conform O.U.G.

nr. 82/2004. Art. 7 din același act normativ, respectiv O.U.G. nr. 92/2004, a prevăzut salarizarea funcționarilor publici de conducere, în raport cu salarizarea pe care o aveau potrivit O.U.G. nr. 82/2004 și cu gradele corespunzătoare funcțiilor de conducere, la care se adaugă indemnizațiile de conducere. Cu adresa nr. 2644 din 8 februarie 2005, Direcția Regională Vamală Arad i-a comunicat reclamantului faptul că, potrivit Ordinului nr. 70 din 26 ianuarie 2005 al Secretarului de Stat al Autorității Naționale a Vămilor București, emis în baza prevederilor O.U.G.

nr. 92/2004, privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005 și a avizului favorabil al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici nr. 744 din 21 ianuarie 2005, privind reîncadrarea funcționarilor publici din cadrul Autorității Naționale a Vămilor, a fost reîncadrat în funcția publică de execuție inspector, clasa I, grad profesional principal, treapta 1, cu un salariu de bază de 10.475.000 lei, de la 1 ianuarie 2005 și de 11.482.800 lei, de la 1 februarie 2005. Înalta Curte reține că prin Ordinul Agenției Naționale a Vămilor nr. 70/2005, aplicabil tuturor funcționarilor publici din sistemul vamal și contestat în cauză numai de către reclamant, nu s-au încălcat prevederile legale incidente, acesta fiind emis, dimpotrivă, cu respectarea și în aplicarea întocmai a prevederilor O.U.G.

nr. 92/2004, mai sus indicate. Ordinul atacat nu aduce atingere principiului stabilității funcției publice, cum greșit a reținut instanța de fond, în condițiile în care reîncadrarea s-a dispus și a fost rezultatul aplicării O.U.G. nr. 92/2004, ale cărei prevederi nu au fost declarate neconstituționale urmare a sesizării Curții Constituționale pe acest aspect. Curtea Constituțională a indicat în deciziile emise, în ceea ce privește art. 6 din O.U.G. nr. 92/2004, că atât încadrarea prin lege a diferiților funcționari publici în anumite categorii, clase și grade profesionale, cât și salarizarea conform acestei încadrări nu reprezintă drepturi fundamentale, care nu s-ar putea modifica pentru viitor, tot prin lege, după cum s-a întâmplat în cazul O.U.G.

nr. 92/2004, încadrarea în categorii clase și grade profesionale a funcționarilor publici fiind, de altfel, opțiunea liberă a legiuitorului, fără a reprezenta o retrogradare. În fine, în opinia Înaltei Curți este lipsită de temei și concluzia instanței de fond, în sensul că ordinul atacat ar retroactiva, indicarea datei de 1 ianuarie 2005 fiind conformă cu dispozițiile legale, în condițiile în care O.U.G. nr. 92/2004 a reglementat reîncadrarea și salarizarea funcționarilor publici pentru anul 2005. În consecință, reținând că ordinul atacat a fost emis în concordanță cu dispozițiile O.U.G. nr. 92/2006, pentru considerațiunile mai sus expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 pct. 1 și 3, coroborat cu art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., va admite recursul, modificând în tot hotărârea atacată, în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca fiind neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Autoritatea Națională a Vămilor, prin Direcția Regională Vamală Arad, împotriva sentinței civile nr. 89 din 20 martie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ. Modifică în tot sentința atacată și în fond, respinge acțiunea formulată de reclamantul L.V., ca neîntemeiată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2006.