ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1107/2015

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Obiectul acțiunii Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr. 9476/2/2012 reclamanta SC C.A. SRL, în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F.

- Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, a solicitat instanței să dispună următoarele: - Anularea Deciziei de soluționare a contestației din 16 noiembrie 2012; - Anularea în parte a Deciziei de respingere din 29 august 2012; - Recunoașterea dreptului reclamantei de a beneficia de dobânda în sumă de 2.35.591,69 lei calculată de la data expirării termenului legal de soluționare a decontului suma negativă de TVA aferent lunii iulie 2007, înregistrat din data de 24 august 2007; - Recunoașterea dreptului reclamantei de a beneficia de dobânzi în sumă de 1.746.593,53 lei calculate de la data expirării termenului legal de soluționare a decontului cu suma negativă de TVA aferent lunii martie 2009; - Obligarea D.G.A.M.C.

la achitarea efectivă a sumei de 2.035.591,69 lei, cu titlu de dobândă pentru nerambursarea în termen legal a sumei aprobate la rambursare în cuantum de 29.935.172 lei și a sumei de 1.746.593,53 lei cu titlu de dobândă pentru nerambursarea în termen legal a sumei aprobate la rambursare în cuantum de 10.334.873 lei; - Obligarea D.G.A.M.C. la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea acțiunii reclamanta arată, în esență, că a solicitat rambursarea TVA pentru luna iulie 2007 și martie 2009, rambursare ce nu s-a făcut în termen legal, situație în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 124 C. proc. fisc. și art. 4. Cap noiembrie din Ordinul 1899/2004, deconturile de TVA aferente lunii iulie 2007 și martie 2009 fiind soluționate de organele fiscale cu o întârziere nejustificată de 68 zile și, respectiv 169 zile.

Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 1732 din 29 mai 2013 a Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta SC C.A. SRL în contradictoriu cu A.N.A.F. - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili și în consecință, s-a dispus: - Anularea Deciziei nr. 5 din 16 noiembrie 2012, dată în soluționarea contestației fiscale din 05 octombrie 2012 și în parte a deciziei de respingere a cererii de dobânzi nr. 1027600 din 22 decembrie 2009, respectiv, decizia nr. 1055687 din 29 august 2012, ambele emise de pârâtă. - Pârâta A.N.A.F.

- Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili a fost obligată la plata către reclamant a sumei de 2.035.591,69 lei, cu titlu de dobânzi, calculate de la data expirării termenului legal de soluționare a cererii de decontare cu suma negativă de TVA, aferentă lunii iulie 2007 și a sumei de 1.746.593,53 lei, cu titlu de dobânzi, calculate de la data expirării termenului legal de soluționare a decontului cu suma negativă de TVA aferentă lunii martie 2009, până la data rambursării efective a sumelor reprezentând TVA admis la rambursare prin decizii de impunere fiscală. În motivarea sentinței, instanța de fond a reținut, în esență, că potrivit art. 70 alin. (1) și (2) din O.U.G.

nr. 92/2003, privind Codul de procedură fiscală cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare, în situațiile în care, pentru soluționarea cererii, sunt necesare informații suplimentare relevante pentru luarea deciziei, acest termen se prelungește cu perioada cuprinsă între data solicitării și data primirii informațiilor solicitate.” De asemenea, potrivit dispozițiilor Capitolului 1, Secțiunea B, punctul 6 din Ordinul M.E.F. nr. 967/2005, cât și dispozițiile Capitolului 1, Secțiunea B, punctul 6 din Ordinul M.E.F. nr. 1857/2007 - „solicitările de rambursare se soluționează în termen de 45 de zile calendaristice de la data depunerii decontului cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare.” Totodată, potrivit art. 124 și art. 120 C. proc.

fisc., în vigoare în perioada analizată, „Pentru sumele (...) de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut (...) la art. 70 (...) până la data stingerii prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege” și „Nivelul dobânzii este de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere și poate fi modificat prin legile bugetare anuale.” Potrivit pct. 1 și 2 din Cap. 2 al Ordinului nr. 1899/2004, „pentru sumele (...) nerambursate in termenul prevăzut (...) contribuabilul are dreptul la dobândă conform dispozițiilor art. 119 din aceeași ordonanța” iar, „Dobânda se calculează începând cu ziua imediat următoare expirării termenului prevăzut la pct. 2 sau a celui prevăzut la Cap. I pct. 4 alin. (3), după caz, până în ziua înregistrării, inclusiv, (...) a operațiunii de rambursare (...)”.

Ca urmare instanța de fond a reținut că, în temeiul dispozițiilor legale enunțate, A.N.A.F. - D.G.A.M.C. avea obligația soluționării Deconturilor de TVA, după cum urmează: - în ceea ce privește Decontul lunii iulie 2007, față de formularea solicitării de documente în cuprinsul termenului legal de 45 de zile și față de faptul că SC C. a depus documentele solicitate în data de 14 noiembrie 2007, organele fiscale erau obligate să soluționeze decontul la data de 24 decembrie 2007 prin rambursarea efectivă a sumei aprobate la rambursare; - în ceea ce privește Decontul lunii martie 2009, termenul de soluționare era de 45 de zile de la data înregistrării acestuia la A.N.A.F. - D.G.A.M.C., respectiv, până la data de 8 iunie 2009, data până la care organul fiscal avea obligația să ramburseze suma aprobată la rambursare.

Urmare a soluționării cu întârziere a Decontului TVA aferent lunii iulie 2007, dă dreptul reclamantei la dobânzi în valoare de 2.035.591,69 lei. În cuprinsul Deciziei de soluționare, A.N.A.F. - D.G.A.M.C. menționează că reclamanta ar fi depus pe calea adresei comunicate documentele solicitate de D.G.A.M.C., mai puțin balanța de verificare aferentă lunii iulie 2007, „care a fost transmisă pe fax în data de 17 ianuarie 2008”, astfel încât restituirea sumelor a fost efectuată „în termen legal, respectiv în data de 25 februarie 2008”. Instanța a reținut că decontul aferent lunii iulie 2007 a fost înregistrat la A.N.A.F. - D.G.A.M.C. în data 24 august 2007,iar Societatea a comunicat toate actele solicitate de către organul fiscal, în data de 14 noiembrie 2007, prin Adresa de comunicare și ca urmare, A.N.A.F.

- D.G.A.M.C. avea obligația legală de soluționare a Decontului aferent lunii iulie 2007 până la data de 24 decembrie 2007. A.N.A.F. - D.G.A.M.C. a dispus restituirea efectivă a sumei de 29.935.172 lei aprobate spre rambursare în data de 29 februarie 2008, deci cu 68 de zile întârziere față de data expirării termenului legal prelungit. În aceste condiții, instanța a reținut incidența prevederile art. 120 și 124 C. proc. fisc. și ale Ordinului nr. 1899/2004, potrivit cărora contribuabilii au dreptul la dobândă în valoare de 0,1% cu privire la sumele nerestituite sau nerambursate de la buget în termenul legal. Susținerea pârâtei A.N.A.F. - D.G.A.M.C.

cu privire la faptul că balanța de verificare aferentă lunii iulie 2007 i-ar fi fost comunicată pentru prima, dată prin fax, în data de 28 ianuarie 2008,nu a fost apreciată ca reală de instanță, față de cuprinsul adresei de comunicare, prin care reclamanta a dispus înaintarea acestui document în data de 14 noiembrie 2007, odată cu celelalte documente solicitate de către organele fiscale. Ca atare s-a reținut că, chiar dacă documentul în discuție a fost comunicat A.N.A.F. - D.G.A.M.C. și pe fax, în data de 28 ianuarie 2008, această împrejurare nu înlătură obligația legală a D.G.A.M.C. de soluționare a Decontului aferent lunii iulie 2007 cu luarea în considerare a datei la care balanța de verificare i-a fost comunicată pentru prima dată, astfel încât, contrar afirmațiilor organelor fiscale, A.N.A.F.

- D.G.A.M.C. avea obligația legală de a soluționa Decontul TVA aferent lunii iulie 2007 până în data de 24 decembrie 2007, iar nu până la 29 februarie 2008, cum în mod greșit a procedat organul fiscal. Situația expusă a fost confirmată și de către expertul contabil care, în cuprinsul Raportului de expertiză menționează că „în cazul decontului de TVA aferent lunii iulie 2007, termenul de soluționare era de 45 de zile de la înregistrarea acestuia la A.N.A.F. - D.G.A.M.C. prelungit cu perioada cuprinsă între data solicitării de documente și data primirii informațiilor solicitate de la reclamantă, respectiv până la data de 24 decembrie 2007, expertul conchizând asupra întârzierii în soluționarea decontului, aceasta fiind de 68 de zile.

Expertul concluzionează că A.N.A.F. - D.G.A.M.C. datorează reclamantei dobânzi de întârziere în valoare de 2.035.591,69 lei aferente Decontului lunii iulie 2007, atestând astfel corectitudinea calculului efectuat de Societate. Cu privire la data comunicării balanței de verificare aferentă lunii iulie 2007, expertul a constatat că „potrivit adresei Cargill, înregistrată la A.N.A.F. - D.G.A.M.C. în data de 14 noiembrie 2007, reclamanta a transmis pârâtei în integralitate documentele ce i-au fost solicitate, aferente punctelor 1-7 din Adresa A.N.A.F. - D.G.A.M.C. nr. 85924 din 30 august 2007, atestând realitatea afirmațiilor reclamantei cu privire la faptul comunicării documentului contabil menționat.

În ceea ce privește soluționarea cu întârziere a Decontului TVA aferent lunii martie 2009, s-a reținut de asemenea că dă dreptul reclamantei la dobânzi în valoare de 1.746.593,53 lei. Deși organul fiscal recunoaște că, a dispus soluționarea Decontului TVA aferent lunii martie 2009 în data de 25 noiembrie 2009, iar nu în data de 08 iunie 2009, data expirării termenului legal de 45 de zile, acesta menționează că soluționarea decontului amintit a fost făcută cu respectarea termenului legal, având în vedere că „Societatea nu ar fi contestat durata inspecției fiscale", susținere înlăturată de instanța de fond. Astfel, cu privire la soluționarea decontului aferent lunii martie 2009, dat fiind că acesta a fost înregistrat la A.N.A.F.

- D.G.A.M.C. în data 24 aprilie 2009, iar organul fiscal nu a formulat nicio solicitare de documente de natură să suspende curgerea termenului legal de soluționare, organele fiscale aveau obligația legală de soluționare a decontului până la data de 08 iunie 2009. Cu toate acestea, A.N.A.F. - D.G.A.M.C. a hotărât restituirea efectivă a sumei de 10.334.873 lei aprobate spre rambursare, în data de 25 noiembrie 2009, deci cu o întârziere de 160 de zile față de data expirării termenului legal de soluționare. În aceste condiții, devin incidente prevederile art. 120 și 124 C. proc. fisc. și ale Ordinului nr. 1899/2004, potrivit cărora contribuabilii au dreptul la dobândă în valoare de 0,1% cu privire la sumele nerestituite sau nerambursate de la buget în termenul legal.

Poziția A.N.A.F. - D.G.A.M.C. cu privire la faptul că reclamanta nu ar fi contestat durata inspecției fiscale, s-a reținut, că o astfel de instituție nu există în dreptul pozitiv românesc și, în toate cazurile, necontestarea duratei inspecției fiscale nu influențează termenul legal de soluționare a deconturilor de TVA. Potrivit jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene, durata inspecției fiscale nu influențează calculul dobânzilor, instanța europeană conchizând că dreptul comunitar trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări în sensul că termenul de rambursare a sumelor negative de TVA se prelungește cu perioada cuprinse între data expirării termenului legal de soluționare a cererii de rambursare și data finalizării acțiunii de control, cu consecința calculării dobânzilor numai de la data încheierii acțiunii de control fiscal.

Inclusiv expertul contabil în cuprinsul Raportului de expertiză, arată că „în cazul decontului de TVA aferent lunii martie 2009, termenul de soluționare era de 45 de zile de la înregistrarea acestuia la A.N.A.F. - D.G.A.M.C. respectiv până la data de 08 iunie 2009”. Expertul mai menționează că A.N.A.F. – D.G.A.M.C. datorează reclamantei dobânzi de întârziere în valoare de 1.746.593,53 lei, atestând astfel corectitudinea calcului efectuat de reclamantă.

Au fost apreciate ca neîntemeiat susținerile pârâtei cu privire la prelungirea termenului de soluționare ca urmare a faptului „necontestării duratei inspecției fiscale sau intervenirea unor cazuri de suspendare", expertul constată că „din documentele aflate la dispoziția, în speță nu a existat o cerere de informații suplimentare din partea organului fiscal, transmisă reclamantei". Mai mult, expertul menționează că „inspecția fiscală anticipată a început la data de 10 iunie 2009, după 2 zile de la data expirării termenului legal de soluționare", fiind evident caracterul nelegal și netemeinic al afirmațiilor A.N.A.F. - D.G.A.M.C. cu privire la corectitudinea soluționării Decontului aferent lunii martie 2009. Și prin prisma jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție, a Curții de Justiție a Uniunii Europene și a Curții Europene a Drepturilor Omului, reclamanta este îndreptățită de a beneficia de dobânzi.

Astfel, necesitatea acordării de dobânzi de către un stat membru în cazul rambursării cu întârziere a sumelor TVA solicitate de contribuabil pe calea deconturilor negative de TVA cu opțiune de rambursare reprezintă un principiu fundamental al dreptului comunitar în privința TVA, această împrejurare fiind evidentă atât din perspectiva soluțiilor jurisprudențiale obligatorii pronunțate de instanța supremă, de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, cât și de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, după cum urmează. Instanța supremă a reținut într-o decizie de speță (Decizia nr. 3351 din 29 iunie 2006) că „Termenul de rambursare a excedentului TVA poate fi, în principiu, prelungit în vederea efectuării controlului fiscal, fără ca o astfel de prelungire să trebuiască să fie considerată nerezonabilă, în măsura în care aceasta nu depășește ceea ce este necesar pentru îndeplinirea controlului.

Cu toate acestea, dacă persoană impozabilă nu poate dispune temporar de sume echivalente cu excedentul de TVA, aceasta suportă un dezavantaj economic care poate fi compensat prin plata dobânzilor, garantându-se astfel respectarea principiului neutralității fiscale”. Și într-o altă speță (Decizia nr. 1084 din 29 februarie 2012) instanța supremă a decis că „În virtutea principiului neutralității fiscale, ce transpune în plan fiscal principiul general al nediscriminării, și în acord cu jurisprudența Curții Europene de Justiție, statul datorează dobânzi în cazul rambursării cu întârziere a TVA.

Neacordarea de dobânzi pentru rambursarea cu întârziere a TVA este de natură să poziționeze contribuabilul îndreptățit la respectiva rambursare într-o poziție de discriminare față de un alt contribuabil, competitor de-al său care, fie nu a fost pe poziție de rambursare TVA, ci pe poziție de plată TVA, fie a beneficiat de o rambursare imediată și fără întârziere a TVA.” Instanța europeană a reținut în mod constant că „TVA-ul să fie rambursat într-o perioadă de timp rezonabilă prin plata unor sume de bani sau prin luarea unor măsuri echivalente și că în orice caz, metoda adoptată pentru rambursare nu poate să implice nici un fel de risc pentru contribuabil", urmând ca, „neacordarea de dobânzi asupra acestor sume începând cu data de la care suma respectivă ar fi trebuit achitată contribuabilului ar însemna o încălcare a principiului proporționalității”.

În consecință, A.N.A.F. - D.G.A.M.C. era obligată să soluționeze Deconturile de TVA și să restituie sumele de TVA admise la rambursare înăuntrul termenului legal, imperativ, de 45 de zile, astfel încât, față de nerespectarea acestei obligații legale, reclamanta este pe deplin îndreptățită la plata dobânzilor pentru restituire cu întârziere a sumelor menționate. Instanța europeană a conchis că „statul trebuie să plătească dobânzi în cazul în care restituie cu întârziere sumele pe care le datorează" și că „orice compensație pe care ar primi-o particularul din partea statului ar fi diminuată dacă ar fi să fie plătită fără să se țină cont de circumstanțele care ar putea să-i reducă valoarea, cum ar fi plata ei cu o întârziere nerezonabilă", statuând că „plata dobânzii este intrinsec legată de obligația statului de a compensa diferența dintre suma datorată și suma ce este finalmente primită de către creditor”.

Concluzionând, Curtea Europeană a Drepturilor Omului reține că „prin refuzul autorităților pârâte de a achita dobânzi pentru restituirea cu întârziere a sumelor datorate a dus la ruperea echilibrului dintre interesul general și interesul particular” și, ca atare, „a avut loc încălcarea art. 1 al Protocolului nr. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului ” . Recursul exercitat în cauză de pârâta A.N.A.F. Împotriva Sentinței nr. 1732/2013 a Curții de Apel București, a formulat recurs pârâta A.N.A.F., prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanta SC C.A. SRL. În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și 304 1 C. proc. civ., recurenta arată că obiectul Deciziei de soluționare nr. 5 din 16 martie 2012 emis de Direcția Generala de Administrare a Marilor Contribuabili din cadrul A.N.A.F. l-a constituit anularea in parte a Deciziei nr. 1055687 din 29 august 2012 privind soluționarea cererii de dobânzi formulată de societate prin adresa din 22 decembrie 2009, precum și recunoașterea dreptului la dobânzi pentru deconturile de TVA cu opțiune de rambursare aferente lunilor iulie 2007 si martie 2009. În fapt, SC C.A. SRL a depus la Direcția Generala de Administrare a Marilor Contribuabili, decontul de TVA aferent anului 2007 cu suma negativă cu opțiune de rambursare în suma de 30.845.477 lei.

Pentru decontul aferent lunii iulie 2007, depus în 24 august 2007, reclamanta a fost notificată cu adresa nr. 85924 din 30 august 2007 să prezinte documentele necesare, în vederea efectuării analizei cererii de rambursare.

Documentele solicitate au fost depuse in original la registratura Direcției Generate de Administrare a Marilor Contribuabili, in data de 14 noiembrie 2007, cu adresa nr. 208973, cu excepția balanței de verificare aferenta lunii iulie 2007 care a fost transmisa prin fax în data de 17 ianuarie 2008. Ca urmare, proiectul deciziei de rambursare a TVA a fost aprobat la data de 28 ianuarie 2008, valorificarea acesteia prin restituire efectuându-se în termenul legal, respectiv în data de 25 februarie 2008 prin nota nr. 838. Urmare a depunerii la Direcția Generala de Administrare a Marilor Contribuabili a decontului de TVA aferent lunii martie 2009, cu suma negativa cu opțiune de rambursare in suma de 10.778.802 lei, in data de 24 aprilie 2009, precum si a deconturilor aferente lunilor iulie 2008, octombrie 2008 și februarie 2009. SC C.A.

SRL a fost încadrată în categoria de risc fiscal mare iar deconturile cu suma negativa cu opțiune de rambursare au fost supuse inspecției fiscale anticipate, in urma căreia a fost întocmit raportul de inspecție fiscala, în baza căruia a fost emisa decizia de impunere nr. 244 din 30 octombrie 2009. care reprezintă decizie de rambursare in sensul cap. 2 lit. a) pct. 5.3 din Ordinul M.E.F. nr. 1857/2007. Din sumele aprobate la rambursare au fost compensate obligațiile de plata restante ale societății in suma de 151.960 lei, suma de 86.791.870 lei a fost restituita în data de 06 noiembrie 2009, iar diferența in suma de 26.224.678 lei a fost restituita la data de 24 noiembrie 2009. Reclamanta nu a formulat contestații în privința duratei efectuării inspecției fiscale pentru a se putea stabili daca termenul legal a fost depășit sau daca au existat suspendări ce trebuie incluse in calculul duratei.

Prin cererea înregistrata la Direcția Generala de Administrare a Marilor Contribuabili sub nr. 1027600 din 22 decembrie 2009, SC C.A. SRL a solicitat recunoașterea dreptului de a beneficia de dobânzi pentru nerambursarea in termenul legal a taxei pe valoarea adăugata solicitata a fi restituita prin deconturile de TVA aferente lunilor iulie 2007 și martie 2009. Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, prin adresa nr. 1055687 din 29 august 2012, a soluționat cererea de dobânzi în sensul respingerii acesteia ca neîntemeiată, reținându-se în drept dispozițiile cap. 1, pct. 9 din Ordinul M.F.P.

nr. 1899/2004: „Deconturile cu sume negative de taxa pe valoarea adăugata cu opțiune de rambursare, care, în conformitate cu prevederile art. 149 alin. (5) din Legea nr. 571/2003, reprezintă și cerere de rambursare, se soluționează potrivit metodologiei de soluționare a acestor deconturi, aprobate prin ordin al ministrului finanțelor publice." În conformitate cu dispozițiile pct. 1.1, lit. a), cap. 3 din Ordinul M.E.F. nr. 1857/2007 privind aprobarea Metodologiei de soluționare a deconturilor cu sume negative de taxa pe valoarea adăugata cu opțiune de rambursare: „1.1. Pentru contribuabilii mari si mijlocii, precum si pentru persoanele impozabile care desfășoară activități de export, rambursarea se acorda cu inspecție fiscala ulterioara, cu excepția cazurilor care prezintă risc fiscal mare, când rambursarea se acorda in urma inspecției fiscale anticipate." Potrivit dispozițiilor pct. 6, lit. b), cap. I din Ordinul M.E.F.

nr. 1857/2007 privind aprobarea Metodologiei de soluționare a deconturilor cu sume negative de taxa pe valoarea adăugata cu opțiune de rambursare: „6. Solicitările de rambursare se soluționează, in ordinea cronologica a înregistrării lor la organul fiscal, în termen de maximum 45 de zile calendaristice de la data depunerii decontului cu sume negative de taxa pe valoarea adăugata cu opțiune de rambursare.” Potrivit alin. (1) si (2), art. 70 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata: „Cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal in termen de 45 de zile de la înregistrare. În situațiile in care, pentru soluționarea cererii sunt necesare informații suplimentare relevante pentru luarea deciziei, acest termen se prelungește cu perioada cuprinsa intre data solicitării si data primirii informațiilor solicitate." În conformitate cu prevederile O.G.

nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, art. 104. „(1) Durata efectuării inspecției fiscale este stabilita de organele de inspecție fiscala sau, după caz, de compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale, in funcție de obiectivele inspecției, si nu poate fi mat mare de 3 luni. (2) În cazul marilor contribuabili sau al celor care au sedii secundare, durata inspecției nu poate fi mai mare de 6 luni. (3)Perioadele in care derularea inspecției fiscale este suspendata nu sunt incluse in calculul duratei acesteia, conform prevederilor alin. (1) si (2) ” Ordinul M.F.P.

nr 1899/2004, cap. 2 „Procedura de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal” stipulează: Dobânda se calculează începând cu ziua imediat următoare expirării termenului prevăzut la pct. 1 sau a celui prevăzut la cap. I pct. 4 alin. (3), după caz, pana in ziua înregistrării, inclusiv, a operațiunii de compensare si/sau a operațiunii de restituire ori rambursare a eventualelor diferențe ramase după efectuarea compensării, în conturile bugetare corespunzătoare, cu excepția impozitului pe venit”. În concluzie, se arată că soluționarea deconturilor de TVA cu opțiuni de rambursare aferente lunilor iulie 2007 si martie 2009 s-a făcut cu respectarea termenelor legale.

De asemenea, hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii în ceea ce privește plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 10.294.96. lei, având în vedere că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 274 C. proc. civ., pârâta nefiind în culpă procesuală. În subsidiar, se solicită aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ. potrivit căruia onorariile avocațiale pot fi micșorate în situația în care se constată că sunt nejustificate față de valoarea pricinii și a muncii prestate. Recursul exercitat de SC C.A. SRL Împotriva Sentinței nr. 1732/2014 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs și reclamanta SC C.A.

SRL, solicitând instanței admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii în tot a cererii de chemare în judecată și obligarea intimatei la plata integrală a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariile de avocat în cuantum de 18.294,96 precum și achitarea onorariului de expert în cuantum de 1.000 lei. În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a prezentat pe larg situația de fapt, concluzionând că în mod greșit instanța de fond a diminuat cheltuielile de judecată dovedite, cu atât mai mult cu cât nu se precizează în ce constă suma de 10.294,38 lei acordată cu titlu de cheltuieli de judecată, având în vedere că la dosar sunt anexate dovezile privind achitarea onorariului de avocat în cuantum de 18.294,96 lei și onorariu expert în cuantum de 1.000 lei.

Instanța de fond în mod greșit a dispus diminuarea cheltuielilor de judecată până la suma de 10.294,96 de lei cu încălcarea și aplicarea greșită dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., fapt ce atrage incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurenta - reclamantă SC C.A. SRL a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului declarat de pârâta A.N.A.F., excepție respinsă de Înalta Curte în ședința publică din data de 25 februarie 2015. Pe fondul cauzei, solicită, în esență, respingerea recursului formulat de pârâta A.N.A.F. pentru aceleași argumente expuse pe larg în primul ciclu procesual, în cererea de chemare în judecată și concluziile scrise depuse la data de 22 mai 2013, fila 291 dosar fond.

Astfel, se apreciază că decontul de TVA aferent lunii martie 2009 a fost soluționat în mod nelegal au o întârziere de 169 zile, astfel încât, contrar afirmațiilor A.N.A.F., în mod legal s-a constatat că organele fiscale aveau obligația de a rambursa suma de 10.334.873 până la data de 8 iunie 2009, iar rambursarea a avut loc la 25 noiembrie 2009, astfel că dobânda datorată este în cuantum de 1.736.593,53 lei. De asemenea, pentru luna iulie 2007, organele fiscale aveau obligația de a rambursa suma de 29.935.172 până la data de 24 decembrie 2007 și, față de faptul că TVA a fost rambursată abia la data de 29 februarie 2008, în mod legal a fost obligată pârâta la plata dobânzilor de întârziere de 2.035.591,69 lei.

Și recurenta - pârâtă A.N.A.F. a formulat întâmpinare la recursul declarat de reclamantă,, prin care a solicită, în esență respingerea recursului ca nefondat. Hotărârea instanței de recurs Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate de ambele recurente, dispozițiile legale incidente și probatoriul administrat, se constată că recursurile sunt fondate. Astfel, SC C.A. SRL a depus la data de 24 august 2007, la Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, decontul de TVA aferent lunii iulie 2007 cu suma de 30.845.477 lei. Cu adresa nr. 85924 din 30 august 2007, reclamanta a fost notificată să depună la dosar documentele necesare pentru rambursarea TVA (fila 87 dosar fond).

La data de 14 noiembrie 2007, cu adresa înregistrată la A.N.A.F. - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili sub nr. 208973 SC C.A. SRL a transmis documentele solicitate prin adresa nr. 85924 din 30 august 2007. Recurenta - pârâtă A.N.A.F. a susținut că balanța de verificare aferentă lunii iulie 2007 a fost comunicată prin fax la data de 28 ianuarie 2008, dar la dosarul cauzei nu se afla acest document pentru a se verifica dacă apărările pârâtei sunt reale în sensul că balanța de verificare a fost transmisă sau retransmisă la data de 28 ianuarie 2008. Potrivit art. 129 pct. 5 C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii.

Ca urmare, în virtutea rolului activ, instanța avea obligația de a dispune din oficiu depunerea la dosar a faxului în discuție pentru a se stabili pe deplin situația de fapt în scopul aplicării corecte a dispozițiilor legale incidente. Reținerea instanței în sensul că expertul „a constatat” că reclamanta a transmis” pârâtei în integralitate documentul solicitat prin adresa nr. 85924 din 30 august 2007” nu are un temei legal, aprecierea probelor fiind un atribut exclusiv al instanței, expertul fiind un specialist la care se apelează în condițiile art. 201 C. proc. civ. pentru ca instanța în raport de tot probatoriul administrat să stabilească situația de fapt și de drept în cauză. Pentru decontul de TVA aferent lunii martie 2009 se reține că reclamanta SC C.A.

SRL a solicitat la data de 24 aprilie 2009 rambursarea unui sold negativ de TVA în cuantum de 10.778.802 lei. După finalizarea inspecției fiscale prin întocmirea Raportului de inspecție fiscală nr. 28060 din 30 iunie 2009 și a Deciziei de impunere nr. 244 din 30 octombrie 2009 la data de 25 noiembrie 2009 s-a dispus restituirea efectivă a sumei de 10.334.875 lei aferentă Decontului pentru luna martie 2009. În perioada când s-a formulat cererea de rambursare, era în vigoare Ordinul nr. 1857/2007 privind metodologia de soluționare a deconturilor de TVA cu opțiunea de rambursare. Instanța de fond a omis faptul că potrivit art. 2 din Ordinul nr. 1857/2007, acesta se aplică începând cu deconturile aferente lunii noiembrie 2007. Potrivit Cap. II lit. a) pct. 2 lit. c) din Ordinul nr. 1857/2007 deconturile de TVA cu opțiune de rambursare, în cazul riscului fiscal mare se soluționează cu inspecție fiscală anticipată.

Riscul fiscal se stabilește potrivit metodologiei din Cap. II pct. B1, iar la Cap. III lit. c pct. 6.3 sunt explicate situațiile când o societate se încadrează în risc fiscal mare și cum se realizează stabilirea acestui grad. Dispozițiile legale menționate nu au fost analizate de prima instanță, urmând a se analiza cauza și din perspectiva dispozițiilor art. 70 alin. (2) C. proc. fisc., care reglementează posibilitatea ca termenul de soluționare a cererilor contribuabililor să fie prelungit, dacă sunt necesare informații suplimentare. Potrivit legislației naționale, a Directivei nr. 112/2006 și a jurisprudenței CJUE, contribuabilul care a solicitat restituirea TVA are dreptul să obțină de la organul fiscal dobânzile de întârziere aferente rambursării efectuate cu întârziere.

Potrivit art. 70 alin. (1) C. proc. fisc., cererea depusă de un contribuabil în temeiul acestui cod se soluționează în termen de 45 zile de la înregistrare, dar potrivit alin. (2) al textului menționat, în situația în care, pentru soluționarea cererii, sunt necesare informații suplimentare, acest termen se prelungește cu perioada cuprinsă între datele solicitării informațiilor și data comunicării informațiilor. Instanța de fond a aplicat dispozițiile art. 70 alin. (1) C. proc. fisc. fără a analiza susținerile ambelor părți în raport de probatoriu administrat și a dispozițiilor art. 70 alin. (2) C. proc. fisc. În art. 117 alin. (1) lit. e) C. proc. fisc. se arată că fac parte din categoria sumelor de rambursat - sumele de rambursat de la bugetul de stat, iar în baza alin. (9) din același text, procedura de restituire sau rambursare, modalitatea de acordare a dobânzilor prevăzute de art. 124, se aprobă prin ordin al ministrului economiei și finanțelor.

În perioada când a fost formată, cererea de rambursare a decontului de TVA aferent lunii martie 2009, era în vigoare Ordinul nr. 1857/2007 privind metodologia de soluționare a deconturilor cu suma negativă de TVA cu opțiunea de rambursare, dispoziții legale ce nu au fost analizate de instanță. Pentru decontul de TVA aferent lunii martie 2009, urmează a se verifica dispozițiile art. 2 din Ordinul nr. 1857/2007, care stabilește aplicabilitatea normei începând cu deconturile aferente lunii noiembrie 2007 dar și dispozițiile art. 3 care arată că Ordinul nr. 967/2005 se aplică numai deconturilor lunilor anterioare prevăzute de art. 2, adică pentru decontul până în luna octombrie 2007 inclusiv.

Față de considerentele expuse, se reține că instanța de fond nu a stabilit pe deplin situația de fapt în raport de susținerile părților și dispozițiile legale incidente nu a administrat probele necesare pentru a stabili dacă balanța de verificare a fost depusă la termenul precizat de reclamantă sau de pârâtă, reluând argumentele expertului cu privire la aprecierea probelor, atribut exclusiv al instanței, încălcând astfel dispozițiile art. 129 pct. 5 C. proc. civ., nu a analizat procedura de rambursare și din perspectiva Ordinului emis de ministrul economiei și finanțelor în raport de dispozițiile art. 117 alin. (9) C. proc. fisc., în vigoare la momentul fiecărei cereri formulate de reclamantă și nu a analizat cauza și din perspectiva dispozițiilor art. 70 alin. (2) C. proc.

fisc. La rejudecare, se va avea în vedere și Cauza Enel Maritza pct. 53,56, 61, dar și cauza Mednis C52572011, urmând a se verifica dacă autoritatea fiscală a făcut o analiză specifică pentru a justifica amânarea sau numai calcule matematice. Ca urmare, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004 va admite recursul declarat de A.N.A.F. împotriva Sentinței civile nr. 1732 din 29 mai 2013 a Curții de Apel București, secția VIII-a contencios administrativ și fiscal, iar pentru o judecată unitară va admite și recursul SC C.A. SRL, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de SC C.A. SRL și A.N.A.F. împotriva Sentinței civile nr. 1732 din 29 mai 2013 a Curții de Apel București, secția VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 februarie 2015.