ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1030/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

Tribunalul Suceava la 30 martie 2005, reclamantul V.G. a contestat dispoziția

nr. 40/2005, emisă de Primarul orașului Milișăuți și a solicitat acordarea de

despăgubiri bănești pentru o casă cu anexe și teren în suprafață de 2000 mp,

preluate abuziv de Statul Român în perioada 1963-1964.

Prin sentința civilă nr. 777 din 11

mai 2006 Tribunalul Suceava, secția civilă, a admis contestația formulată de

reclamant, a modificat dispoziția nr. 40/2005 și a constatat că acesta este îndreptățit

la despăgubiri bănești în cuantum de 13.742,8 RON pentru suprafața de 731 mp

teren și, 72.800 RON pentru casa și anexele preluate abuziv în patrimoniul

statului.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut că autorii reclamantului au fost proprietarii unor

construcții, demolate în anii 1963-1964, în vederea construirii șoselei

asfaltate Suceava – Rădăuți. S-a apreciat că terenul de 731 mp a fost preluat

abuziv, fără plata unor despăgubiri echitabile.

Împotriva sentinței menționate a

declarat apel pârâta, susținând că în mod greșit s-a dispus acordarea de

despăgubiri bănești reclamantului, în condițiile în care Legea 10/2001 prevede

că modalitatea concretă de acordare a acestora se face conform art. 40,

instanța de judecată neputându-se pronunța cu privire la procedura despăgubirii

și cuantumul acesteia.

Curtea de Apel Suceava, secția

civilă, prin decizia nr. 209 din 19 septembrie 2006, a respins ca nefondat

apelul declarat de Primăria orașului Milișăuți, reținând că prin sentința apelată,

prima instanță a constatat doar dreptul reclamantului la despăgubiri bănești

pentru terenul și construcțiile preluate abuziv de Statul Român, urmând ca

pentru stabilirea și acordarea în concret a acestora să fie urmată procedura

prevăzută de art. 36-40 din Legea 10/2001 (forma nemodificată).

Împotriva deciziei menționate a

declarat recurs în termen legal pârâta Primăria orașului Milișăuți, prin

primar, criticând-o ca nelegală pentru depășirea atribuțiilor puterii

judecătorești, în condițiile în care s-a acordat reclamantului o măsură

reparatorie neprevăzută de dispozițiile Legii 10/2001.

Recurenta a susținut că prevederile

Legii nr. 247/2005, înlătură complet forma despăgubirilor bănești, art. 33 din titlul

VII abrogând în mod expres art. 30 și art. 34-40 din Legea 10/2001.

S-a învederat că raționamentul

instanței de apel în sensul aplicării prevederilor legale în vigoare la data

notificării (12 februarie 2002) este eronat și conduce la concluzia că

modificările aduse Legii 10/2001 după data de 14 februarie 2002 sunt lipsite de

eficiență, deoarece ar urma să se aplice numai acelor notificări depuse peste

termenul legal, asupra cărora acționează sancțiunea decăderii.

În faza recursului nu s-au

administrat probe noi.

Analizând actele și lucrările

dosarului raportat la critica invocată de pârâtă, Înalta Curte de Casație și

Justiție va constata că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

În principiu, legea nouă, se aplică

imediat situațiilor obiective (legale) adică acelora ale căror efecte și

conținut sunt stabilite imperativ de legiuitor.

În speță, dreptul subiectiv al

reclamantului intimat își are fundamentul direct și imediat în preluarea

abuzivă de către stat a imobilului pentru care se pretind despăgubiri, adică

într-un raport juridic trecut. Efectele viitoare ale acestui raport sunt

imperativ stabilite, în condițiile în care au fost acordate măsuri reparatorii

prin echivalent potrivit legii vechi, prin titlul VII al Legii 247/2005, lege

nouă, de imediată aplicare.

Legea nouă determină imperativ

regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate

abuziv, iar prin capitolul VI pct. 16.1 și următoarele din H.G. nr. 1095/2005

instituie noile proceduri administrative pentru acordarea acestora.

Întrucât, în plenul dreptului

intertemporal, toate aceste dispoziții, de imediată aplicare, sunt imperative,

iar după intensitatea și puterea lor, obligatorii, rezultă că legea veche

rămâne fără aplicare. Ca atare, nu se mai pot acorda reclamantului despăgubiri

bănești în condițiile legii vechi.

Pentru aceste considerente, urmează

ca, în temeiul art. 314 C. proc. civ. să se admită recursul declarat de pârâta

Primăria orașului Milișăuți, prin primar, împotriva deciziei nr. 209 din 19

septembrie 2006 a Curții de Apel Suceava.

În consecință, se va casa decizia

menționată, precum și sentința civilă nr. 777 din 11 mai 2006 a Tribunalului

Suceava și, în fond, se va admite acțiunea reclamantului V.G.

Se va modifica dispoziția nr. 40 din

29 februarie 2005 a Primarului orașului Milișăuți, în sensul că, potrivit

Titlului VII al Legii nr. 247/2005, se va constata că reclamantul este îndreptățit

la acordarea măsurilor reparatorii în condițiile legii privind regimul

stabilirii și plății despăgubirilor, aferente imobilelor preluate în mod

abuziv, pentru imobilele situate în orașul Milișăuți, județul Suceava.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta

Primăria orașului Milișăuți, prin primar împotriva deciziei civile nr. 209 din

19 septembrie 2006 a Curții de Apel Suceava.

Casează decizia menționată, precum

și sentința civilă nr. 777 din 11 mai 2006 a Tribunalului Suceava și, în fond, admite

acțiunea formulată de reclamantul V.G.

Modifică dispoziția nr. 40 din 25

februarie 2005 a Primarului orașului Milișăuți în sensul că, potrivit Titlului

VII din Legea nr. 247/2005, constată că reclamantul este îndreptățit la

acordarea măsurilor reparatorii în condițiile Legii privind regimul stabilirii

și plății despăgubirilor, aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru

imobilele situate în orașul Milișăuți, județul Suceava.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 6 februarie 2007.