ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3332/2006

Deliberând asupra recursurilor civile de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Suceava sub

nr. 3576 din 3 mai 2004, reclamanta H.C. a solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001,

desființarea Dispoziției nr. 1031 din 8 aprilie 2004 emise de Primarul municipiului

Rădăuți și acordarea de despăgubiri bănești de 1 miliard de lei pentru imobilul

compus din teren în suprafață de 500 mp și construcție, vilă cu etaj și anexe,

situat în Rădăuți.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în mod

greșit i s-a respins cererea privind acordarea despăgubirilor bănești pentru

imobilul pe care l-a avut în proprietate pe considerentul că nu s-ar încadra în

dispozițiile art. 2 din Legea nr. 10/2001, întrucât a fost proprietara

construcțiilor pe care le-a edificat împreună cu soțul ei, în anul 1958, pe un

tren primit de la părinți, iar în anul 1963 a fost forțată să accepte demolarea

pentru a se construi un bloc.

Prin sentința civilă nr. 793 din 21 septembrie 2004,

Tribunalul Suceava, secția civilă, a respins ca nefondată acțiunea formulată de

reclamanta H.C. în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și

MUNICIPIUL RĂDĂUȚI PRIN PRIMAR, reținând că imobilul nu a fost preluat abuziv

ci cu titlu valabil întrucât din probatoriul administrat în cauză reiese că soții

H.G. și C. au declarat că sunt de acord cu demolarea casei lor iar materialele

rezultate din demolare au fost cumpărate de familia C. și că reclamanta și

soțul său au primit atât o locuință proprietate de stat, pe care au cumpărat-o

în 1994, cât și un alt teren în schimbul celui din str. B.V., asupra căruia

reclamanta și-a întabulat dreptul de proprietate.

Curtea de Apel Suceava, secția civilă, prin decizia

nr. 172 din 14 februarie 2005, a admis apelul declarat de reclamanta H.C. împotriva

sentinței nr. 793 din 21 septembrie 2004 a Tribunalului Suceava pe care a

schimbat-o în sensul că a admis acțiunea reclamantei, a desființat decizia nr.

1031 din 8 aprilie 2004 a Primarului municipiului Rădăuți și l-a obligat pe

acesta să emită decizia de ofertă a despăgubirilor conform art. 36 alin. (3)

din Legea nr. 10/2001.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că,

în principiu, trecerea la stat în baza unui titlu valabil presupune, conform

art. 6 din Legea nr. 213/1998, un fapt sau act juridic în temeiul căruia statul

să fi dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului, cu respectarea

Constituției din perioada respectivă, a tratatelor internaționale la care

România aderase și a legilor în vigoare la acea dată iar în speță nu s-au

evocat astfel de acte sau fapte juridice, în realitate având loc o preluare în

fapt, fără titlu, prin mijloace de presiune. Instanța de apel a motivat că este

greu de acceptat și de justificat rațional , atitudinea unui proprietar al unei

construcții noi, amplasată într-o zonă centrală, de a-și cere demolarea

propriei case și de a deveni chiriaș, în absența unei presiuni puternice din

partea organelor statului, interesate în construirea unui bloc de locuințe,

nefiind de neglijat nici împrejurarea că un astfel de interes ar fi trebuie să

fie dublat de un act de expropriere, care nu s-a dovedit a fi emis. Instanța de

apel a concluzionat că reclamanta se încadrează în situație prevăzută de art. 2

lit. h) din Legea nr. 10/2001 iar dacă ar fi existat un act de expropriere s-ar

fi putut face aplicarea art. 2 lit. e) din aceeași lege, încât este

îndreptățită să beneficieze de măsuri reparatorii, într-una din modalitățile alternative

prevăzute de art. 1 alin. (2) din lege, pentru cazurile când restituirea în

natură nu mai este posibilă. Reținând că reclamanta a optat pentru despăgubiri

bănești și a notificat prefectura în condițiile art. 21 din Legea nr. 10/2001,

instanța de apel a statuat că trebuie parcursă procedura prevăzută de art.36 și

următoarele din Legea nr. 10/2001, și a dispus în consecință.

Împotriva acestei din urmă decizii au declarat recurs

pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. F. P. SUCEAVA și MUNICIPIUL

RĂDĂUȚI PRIN PRIMAR.

În dezvoltarea motivelor sale de recurs, întemeiate pe

dispozițiile

art.

304 pct. 9 C. proc. civ., pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D.G.F.P.

SUCEAVA a criticat decizia pronunțată de instanța de apel, susținând că în mod

greșit s-a constatat că preluarea imobilului s-a făcut în mod abuziv întrucât

nu s-au administrat dovezi în acest sens iar pct. 1.3 din HG nr. 498/2003 prevede

că incidența preluării abuzive nu trebuie prezumată, ci trebuie dovedită. S-a

mai susținut că în condițiile în care instanța a reținut că imobilul „casa” a

fost preluat abuziv, pentru teren nefiind dovedită această împrejurare, în

speță era incident art. 10 alin. (8) din Legea nr. 10/2001 conform căruia în

situațiile prevăzute la alin. (1), alin. (2) și alin. (4) ale aceluiași

articol, măsurile reparatorii în echivalent sunt cele prevăzute, expres și

limitativ, de art. 9 alin. (2) și care constau, la alegerea persoanei

îndreptățite, în

acordarea de titluri de valoare

nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, de acțiuni la societăți

comerciale tranzacționate pe piața de capital ori prin compensarea cu alte

bunuri sau servicii oferite în echivalent de deținător, cu acordul persoanei

îndreptățite. Ca atare, soluția instanței de apel de a obliga Primarul

municipiului Rădăuți să emită decizie de ofertă a despăgubirilor conform art. 36

alin. (3) din Legea nr. 10/2001 nu se justifică, întrucât pentru imobilul în

cauză nu se aplică acest text de lege.

Pârâtul

MUNICIPIUL

RĂDĂUȚI PRIN PRIMAR, prin recursul său, a susținut că reclamanta nu a

solicitat, prin notificare, restituirea în natură a imobilului, acesta fiind

demolat, ci acordarea de despăgubiri bănești și că imobilele demolate intră sub

incidența art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 care prevede că pentru

imobilele demolate măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent și nu în despăgubiri

bănești, cum nelegal a statuat instanța de apel.

Recursurile sunt

nefondate pentru considerentele care succed.

Conform

pct. 1.3 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001,

incidența "preluării abuzive" nu este prezumată, ci,

în funcție de fiecare situație, entitatea obligată prin lege să soluționeze

notificarea, trebuie să aprecieze situația respectivă ca încadrându-se în

prevederile legii, cu referire la cazurile enunțate la art. 2 alin. (1) din

lege. Pentru cazul special prevăzut la art. 11 din lege, situația respectivă se

încadrează atunci când deposedarea s-a făcut prin expropriere, preluarea fiind

considerată a fi aprioric abuzivă.

În speță, imobilul ce a făcut obiectul notificării a

fost expropriat pentru construcția unui bloc de locuințe, fapt necontestat de

pârâți, iar scopul exproprierii a fost realizat, pe terenul reclamantei fiind

edificat un bloc P + 4 etaje (fila 10 dosar nr. 3576/2004 al Tribunalului

Suceava).

Astfel, se constată că instanța de apel, în soluționarea

raportului juridic dedus judecății, a făcut o corectă aplicare a textului de

lege menționat, motiv pentru care critica recurentului-pârât MINISTERUL

FINANȚELOR PUBLICE vizând acest aspect este nefondată, imobilul ce a fost

proprietatea reclamantei intrând în sfera de reglementare a Legii nr. 10/2001

iar reclamanta fiind o persoană îndreptățită la beneficiul acestui act

normativ, cu atât mai mult cu cât punctul 11.1 din norme prevede că prin

utilizarea sintagmei generice „imobilele expropriate” legiuitorul a avut în

vedere includerea sub incidența legii a tuturor exproprierilor făcute în

perioada de referință, indiferent de calificarea titlului în temeiul cărora

acestea au fost expropriate (ca fiind valabil sau nu).

Cu privire la criticile ambilor pârâți referitoare la

faptul că reclamantei nu i s-ar fi cuvenit despăgubiri bănești ci măsuri reparatorii

prin echivalent constând în acordare de acțiuni la societăți comerciale tranzacționate

pe piața de capital sau de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în

procesul de privatizare se constată următoarele:

Potrivit

art.1 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 10/2001 (în forma în vigoare la data

soluționării apelului), i

mobilele preluate în mod

abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane

juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum și cele preluate

de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite se

restituie, de regulă în natură, în condițiile prezentei legi iar în cazurile în

care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii

prin echivalent, ce vor consta în compensare cu alte bunuri ori servicii

oferite în echivalent de deținător, cu acordul persoanei îndreptățite, în

acordare de acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital,

de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau

de despăgubiri bănești.

Art. 11 alin. (4) din lege prevedea

, în forma în vigoare la data soluționării apelului,

că în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus

exproprierea ocupă funcțional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se

stabilesc în echivalent pentru întregul imobil iar conform alin. 8 pentru

situațiile prevăzute la alin. (2), (3) și (4) ale art. 11, măsurile reparatorii

prin echivalent constau în acordarea de titluri de valoare nominală folosite

exclusiv în procesul de privatizare sau în acțiuni la societăți comerciale

tranzacționate pe piața de capital, în funcție de opțiunea persoanei

îndreptățite.

Prin

art. 1 pct. 1 și pct. 30 ale Titlului I al Legii

nr. 247/2005

privind reforma în domeniile

proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente publicată în M.Of.

Partea I nr. 653 din 22 iulie 2005, alin. (1)-(2 ) ale art. 1 și alin. (8) al

art. 11 au fost modificate.

Astfel,

alin. (2) al art. 1 prevede că „m

ăsurile reparatorii

prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în

echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea

notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau despăgubiri acordate în

condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății

despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” iar alin. (8) al

art. 11 statuează că „în situațiile prevăzute la alin. (2), (3) și (4) ale art.

11, măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte

bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit

prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite

sau despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de

stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv”

(respectiv Titlul VII al Legii nr. 247/2005)

Așa fiind, se constată că, deși r

aportat strict la conținutul articolelor enunțate, în forma

în vigoare la data soluționării apelului, reclamantei i se cuveneau nu

despăgubiri bănești, ci măsuri reparatorii prin echivalent constând în

acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de

privatizare sau în acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de

capital, criticile pârâților rămân fără relevanță față de modificările aduse

prin Legea nr. 247/2005 textelor de lege incidente iar admiterea recursurilor

nu se mai impune, hotărârea instanței de apel urmând a fi executată potrivit

acestui act normativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții MINISTERUL

FINANȚELOR PUBLICE prin D.G.F.P. SUCEAVA și MUNICIPIUL RĂDĂUȚI PRIN PRIMAR

împotriva deciziei nr. 172 din 14 februarie 2005 a Curții de Apel Suceava, secția

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 30

martie 2006.