ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5829/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei constată următoarele: Prin sentința nr. 582 din 23 mai 2007, Tribunalul Botoșani, secția civilă, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul O.M.M. în contradictoriu cu comuna Sulița, prin primar, județul Botoșani. A anulat dispoziția nr. 10 din 7 februarie 2006, emisă de pârâta comuna Sulița și a obligat pârâta să restituie în proprietate reclamantului suprafața de teren de 1.772 mp, situată în Sulița, parcelele cadastrale nr. 551 și 553, identificată în schița anexă a raportului de expertiză prin punctele 1, 2, 5, 4, 8, 7, 6. A respins cererea privind restituirea și a suprafeței de 275 mp teren, aflată în proprietatea numitului P.G.

și a obligat comuna Sulița, prin primar să emită o nouă dispoziție prin care să propună acordarea de despăgubiri prin echivalent pentru suprafața de 275 mp teren, identificată în schița anexă prin punctele 2, 3, 4, 5, în favoarea reclamantului. A respins ca nefondată contestația împotriva dispoziției nr. 28 din 21 martie 2006, emisă de pârâtă, prin care a solicitat măsuri compensatorii pentru bunuri mobile. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, prin notificarea nr. 60/2001, înregistrată la Primăria Sulița, reclamantul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru casa de locuit compusă din 4 camere, hol, bucătărie pe temelie de piatră, zid de cărămidă, acoperită cu tablă, un corp de clădire anexă din 3 camere, magazie și grajd acoperite cu tablă, cât și suprafața aferentă de teren, de 2.100 mp.

Prin dispoziția nr. 28 din 21 martie 2006, comuna Sulița, prin primar a respins cererea de restituire în natură a casei de locuit, anexei, magaziei și grajdului, deoarece acestea au fost demolate și s-a propus acordarea de despăgubiri pentru teren. Comuna Sulița, prin primar a mai emis dispoziția nr. 10 din 7 februarie 2006, cu privire la terenul din aceeași notificare, motivat de faptul că acesta este ocupat de alte construcții, propunându-se acordarea de despăgubiri.

Tribunalul a mai reținut că bunurile solicitate de reclamant au fost preluate de Statul Roman după ce reclamantul și familia sa au fost evacuați forțat din locuință în iunie 1941 și mutați la Botoșani, unde au avut domiciliul obligatoriu până la 23 august 1944. Din suprafața de teren ce a aparținut tatălui reclamantului, O.H., suprafața de 275 mp a fost atribuită numitului P.G., conform titlului de proprietate nr. 35214 din 22 mai 1994, iar pe restul terenului există construcții ale pieții agro - alimentare. Cum suprafața de 1772 mp din fosta proprietate este liberă de construcții, tribunalul a anulat dispoziția nr. 10/2006 și a dispus restituirea în natură a acestui teren, urmând ca pentru cei 275 mp teren ce nu se mai află în detenția comunei să se emită dispoziție cu propunere de acordare de despăgubiri.

În ceea ce privește bunurile mobile pentru care s-au solicitat despăgubiri, tribunalul a constatat că acestea nu fac obiectul Legii nr. 10/2001, astfel încât contestația împotriva dispoziției nr. 28/2006 a fost respinsă. Prin decizia nr. 303 din 2 noiembrie 2007, Curtea de Apel Suceava, secția civilă, respins apelul declarat de reclamant împotriva sentinței. Instanța de apel a reținut că, prin notificarea nr. 60/2001, reclamantul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru un imobil, casă de locuit și anexe, edificate pe terenul proprietatea familiei sale, iar prin dispoziția nr. 28/2006, pârâta a procedat la respingerea cererii de restituire în natură a construcțiilor, motivat de faptul că sunt demolate și a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Legii nr. 247/2005.

Ulterior, prin notificarea nr. 17461 din 23 septembrie 2005, reclamantul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 2.100 mp teren, situată în intravilanul comunei Sulița, aferentă unor imobile, iar pârâta, prin dispoziția nr. 10/2006 a respins cererea de restituire în natură a terenului, cu motivarea că este ocupat de alte construcții, propunând acordarea de despăgubiri în condițiile Legii nr. 247/2005. In discuție, a constatat instanța de apel, au rămas măsurile compensatorii pentru bunurile mobile preluate în mod abuziv, pentru care, în mod corect prima instanță a constatat că nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 10/2001. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamantul.

Invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. , recurentul a arătat că în mod greșit i-a fost respinsă contestația împotriva dispoziției nr. 28 din 21 martie 2006, emisă în baza notificării nr. 60/2001, prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru casa de locuit, anexe și toate construcțiile ridicate pe teren. Instanțele au interpretat greșit actul juridic dedus judecății, deoarece notificarea nu viza restituirea bunurilor mobile. Deși, aparent, dispoziția nr. 28/2006 îi este favorabilă, în sensul că prevede acordarea de despăgubiri pentru construcțiile demolate, ea se impune a fi anulată, pentru că este confuză și cuprinde mai multe inadvertențe, deoarece respinge cererea de restituire în natura a construcțiilor, deși nu s-a cerut restituirea lor în natură, reține că terenul este ocupat de construcții, deși terenul făcea obiectul notificării nr. 1746/2005 și propune acordarea de despăgubiri pentru teren.

Criticile formulate permit încadrarea recursului în dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. și sunt fondate, pentru cele ce se vor arăta în continuare. Prin notificarea nr. 60/2001, reclamantul O.M.M. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate „pentru casa de locuit compusă din 4 camere, hol, bucătărie, (...) un corp de clădire anexă din 3 camere, magazie și grajd". Notificarea a fost soluționată prin dispoziția nr. 28 din 21 martie 2006, emisă de Primarul comunei Sulița, în sensul că s-a respins cererea de restituire a casei de locuit, motivat de faptul că construcțiile sunt demolate, iar terenul este ocupat de alte construcții și s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Legii nr. 247/2005, „deoarece la nivel de comună nu există teren disponibil de restituit". Prin notificarea nr. 1746/2005, reclamantul a solicitat restituirea în natură a proprietății din intravilanul comunei Sulița, compusă din 2.100 mp teren și construcțiile aferente.

Această notificare a fost soluționată prin dispoziția nr. 10 din 7 februarie 2006, emisă de primarul comunei Sulița, în sensul că s-a respins cererea de restituire în natură a suprafeței de 2.100 mp teren intravilan aferent construcțiilor și se propune acordarea de despăgubiri în condițiile Legii nr. 247/2005, deoarece la nivel de comună nu există teren disponibil de restituit. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani la data de 31 mai 2006, reclamantul a contestat dispoziția nr. 28/2006, solicitând restituirea în natură a terenului în suprafață de 2.100 mp și măsuri compensatorii nu doar pentru construcții ci și pentru bunurile mobile ce au aparținut familiei sale.

La 3 octombrie 2006, reclamantul a formulat contestație și împotriva dispoziției nr. 10/2006, solicitând restituirea în natură a terenului în suprafață de 2.100 mp. Prima instanță a respins ca nefondată contestația împotriva dispoziției nr. 28/2006, cu motivarea că bunurile mobile nu fac obiectul Legii nr. 10/2001, iar instanța de apel a menținut soluția și motivarea primei instanțe. Se constată, așadar, că prin sentința primei instanțe, păstrată prin decizia atacată, s-a reținut în mod greșit că cererea prin care a fost contestată dispoziția nr. 28/2006 privea doar acordarea de măsuri reparatorii pentru bunuri mobile, deși, așa cum s-a arătat, reclamantul solicitase restituirea în natură a terenului și „măsuri compensatorii nu doar pentru construcții, ci și pentru bunurile mobile care au aparținut familiei sale.

De aceea, în privința dispoziției nr. 28/2006, greșit a fost cercetată contestația numai pentru bunurile mobile. Aceasta cu atât mai mult, cu cât nici din dispoziția nr. 10/2006 și nici din cea cu nr. 28/2006 nu rezultă cu exactitate dacă s-au acordat măsuri reparatorii și pentru construcții, conținutul ambelor dispoziții referindu-se în termeni expliciți doar la teren. Or, și în materia Legii nr. 10/2001, contestația împotriva deciziei sau dispoziției trebuie soluționată sub toate aspectele invocate prin cererea de chemare în judecată. Menținând soluția primei instanțe, care nu a cercetat în fond contestația formulată împotriva dispoziției nr. 28/2006 sub aspectul cererilor privind acordarea de măsuri reparatorii pentru bunurile imobile, instanța de apel a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc.

civ. și a pronunțat o hotărâre susceptibilă de casare. Față de cele arătate, se va admite recursul declarat de reclamant împotriva deciziei, ce va fi casată. Se va admite apelul declarat de reclamant împotriva sentinței Tribunalului Botoșani, care va fi desființată în parte, iar, față de împrejurarea că nici tribunalul, nici curtea de apel nu au soluționat fondul cauzei cu privire la cererea prin care a fost contestată dispoziția nr. 28/2006, cauza va fi trimisă primei instanțe pentru rejudecarea plângerii împotriva dispoziției nr. 28/2006.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul O.M.M. împotriva deciziei nr. 303 din 2 noiembrie 2007 a Curții de Apel Suceava, secția civilă, pe care o casează. Admite apelul declarat de reclamant împotriva sentinței nr. 582 din 23 mai 2007 a Tribunalului Botoșani, secția civilă, pe care o desființează în parte. Trimite cauza la prima instanță pentru rejudecarea plângerii formulată de reclamant împotriva dispoziției nr. 28 din 21 martie 2006 emisă de Primarul comunei Sulița. Păstrează restul dispozițiilor sentinței. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 mai 2009.