ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 252/2021

Ședința publică din data de 8 februarie 2021

Asupra recursurilor de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 9.10.2015 pe rolul Tribunalului Suceava sub nr. x/2015 reclamanții A. ș.a., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. prin lichidator judiciar CABINET DE INSOLVENȚĂ E. și F. în calitate de administrator special, au solicitat constatarea nulității absolute a hotărârii Adunării Generale a Acționarilor din 06.10.2007, a procesului-verbal de ședință și a celorlalte acte subsecvente din aceeași dată, întrucât au fost adoptate de persoane fără calitate de reprezentanți legali ai societății.

Prin sentința civilă nr. 388/civ din 11 octombrie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2015, Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei de interes și a respins excepția lipsei calități procesuale pasive.

A admis în parte acțiunea formulata de reclamanții A., G., H., I., J., K., L., M., N., decedată, prin moștenitori O., P. si Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., decedat, prin moștenitori JJ., KK. si LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., Y. și EEE. în contradictoriu cu pârâta B. S.A., prin lichidator judiciar E. și administrator special F..

A constatat nulitatea Hotararii Adunarii Generale Extraordinare din cadrul paratei B. S.A. din data de 6.10.2007.

A respins restul capetelor de cerere.

A obligat reclamanții la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către administrator special F. și a luat act că reclamanții nu solicită cheltuieli de judecată.

SC B. S.A. prin lichidator judiciar CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ E., F. - în calitate de administrator special AL S.C. B. S.A. BOTOȘANI a declarat apel împotriva sentinței civile nr. 388/11.10.2019 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimații A., G., CCC., EEE., H., L., I., J., DDD., K., M., N., R., S., T., U., V., W., X., Y., AAA., Z., BBB., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., JJ. - moștenitoare a defunctului II., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., H., X. Fostă Havrliuc, GGG., HHH., III., JJJ., KKK. - decedat, LLL. - decedat, HHH., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., KK. - moștenitor al defunctului II., LL. - moștenitoare a defunctului II., RRR., SSS., TTT., O., P. și Q..

UUU. a formulat cerere de intervenție principală, prin care a solicitat admiterea cererii de intervenție și admiterea apelurilor formulate de S.C. B. S.A. și F. împotriva sentinței nr. 388/civ din 11 octombrie 2019 a Tribunalului lași din dosarul nr. x/2015, modificarea în totalitate a sentinței atacate și respingerea cererii de constatare a nulității absolute a hotărârii Adunării Generale a Acționarilor a debitorului S.C. B. S.A. din 06.10.2007 ca inadmisibilă și nefondată, urmând a se constata că nu a fost anulat contractul de cesiune nr. x/2003 printr-un incident juridic în 2013, fără ca părțile din respectivul contract să fi știut că se pune în discuția unei instanțe respectivul contract, fără să fi fost citați în fața Curții de Apel Suceava și fără a se da posibilitatea părților să își formuleze apărări în legătură cu contractul de cesiune, așa cum în mod absurd consideră instanța de fond.

Prin încheierea din data de 9 decembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă în dosarul nr. x/2015 s-a constatat că este inadmisibilă, în principiu, cererea de intervenție principală formulată în cauză de UUU..

Împotriva încheierii din data de 9 decembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă în dosarul nr. x/2015 au declarat recurs B. S.A. prin lichidator judiciar E. și UUU..

Recursul declarat de B. S.A. prin lichidator judiciar E. a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta solicitând admiterea căii de atac și casarea încheierii atacate, urmând a fi admisă cererea de intervenție principală formulată de UUU..

Recurenta susține că, în cauză, este aplicabil C. proc. civ. în forma în vigoare la momentul depunerii cererii de chemare în judecată în dosarul nr. x/2015, respectiv art. 64 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., în forma nemodificată prin art. 1.3 din Legea nr. 310/2018.

În fapt, arată că prin încheierea irevocabilă nr. 159 din data de 20 decembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul x/2010, a fost admisă cererea debitoarei B. de deschidere a procedurii insolvenței, în formă simplificată. Societatea B. se află și în prezent în faliment, fiind în curs procedurile de lichidare. După ce au trecut 5 ani de la deschiderea procedurii insolvenței și 8 ani de la desfășurarea A.G.A. din 06,10.2007 prin care fusese numit pentru o durată de 4 ani administratorul societății, intimații au formulat cerere pentru constatarea nulității absolute a acestei hotărâri A.G.A., cerere întemeiată pe prevederile art. 132 din Legea nr. 31/1990 republicată.

Conform art. 132 alin. (5) din Legea nr. 132/1990:

"Cererea se va soluționa în contradictoriu cu societatea, reprezentată prin consiliul de administrație, respectiv directorat." În cauza de față, societatea B. S.A., fiind în faliment, este reprezentată de către lichidatorul judiciar.

Prin sentința nr. 388/civ din 11 octombrie 2019, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. x/2015, instanța a admis cererea intimaților pentru constatarea nulității absolute a A.G.A. B. din 06.10.2007, cu următoarea motivare:

"Raportat la considerentele expuse reținute prin hotărârile judecătorești sus-menționate instanța reține, urmare a constatării pe cale incidentală a nulității absolute a contractului de cesiune prin care WWW. a dobândit acțiuni la societatea pârâtă, că acesta nu avea calitatea de acționar majoritar, astfel încât la data de 6.10.2007 față de prevederile art. 101 alin. (1), art. 115 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 nu au fost îndeplinite condițiile legale referitoare la prezența acționarilor și majoritatea voturilor necesare pentru valabilitatea hotărârii adoptate ce face obiectul cererii de chemare în judecată. Acest aspect este suficient pentru a atrage constatarea nulității Hotărârii AGEA din data de 6.10.2007, motiv pentru care va fi admisă în parte acțiunea."

Intervenienta UUU. a avut calitatea de "cedentă" în contractul de cesiune pe care instanța de fond l-a considerat ca fiind anulat "pe cale incidentală", având așadar întreaga îndreptățire legală și procedurală pentru a formula cerere de intervenție principală în cauză.

Totuși, instanța de apel a respins cererea de intervenție ca inadmisibilă având în vedere prevederile art. 62 alin. (3) din C. proc. civ., întrucât apelanta F. a arătat la termenul din 09.12.2020 că nu este de acord cu admiterea cererii de intervenție.

Recurenta susține că, prin luarea în considerare a aceastei opoziții din partea apelantei, instanța de apel a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității privind calitatea procesuală a părților și reprezentarea acestora în fața instanței.

Arată că, inclusiv prin cererea de apel, F., singura "parte" care s-a opus la admiterea cererii de intervenție, nu are de fapt legal calitatea de parte în dosarul nr. x/2015. Reclamanții-intimați au formulat cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu "S.C. B. S.A. reprezentată prin administrator special F.."

Prin sentința civilă nr. 1548/5.12.2017 a Tribunalului Brașov, pronunțată în dosarul nr. x/2015, a fost anulată însă adunarea generală a acționarilor prin care a fost aleasă F. în funcția de administrator special al debitoarei în faliment S.C. B. S.A.

Așadar, recurenta consideră că, la momentul judecării prezentei cauze, atât în fața instanței de fond cât și în fața instanței de apel F. nu mai avea nicio calitate pentru a fi parte în dosar. Cu toate acestea, aceasta a fost considerată nelegal reprezentanta societății S.C. B. S.A., în această calitate opunându-se cererii de intervenție, ceea ce a dus mai departe la respingerea ca inadmisibilă a cererii de intervenție formulată de UUU..

Menționează că instanța de fond a arătat cu privire la acest aspect că "s-ar putea ridica problema dreptului de reprezentare și limitele acestuia prin raportare însă la stadiul procedurii insolvenței și efectele sentinței definitive pronunțată în dosarul nr. x/2015, implicând verificări care nu se circumscriu procedurii în anulare cu care a fost învestită instanța de judecată."

Recurenta susține că aceast argument nu este legal, întrucât, conform prevederilor art. 174-179 din C. proc. civ., încălcarea dispozițiilor legale referitoare la reprezentarea procesuală și capacitatea procesuală este sancționată cu nulitatea absolută necondiționată a actelor de procedură efectuate cu încălcarea acestora. Instanța de fond, la fel ca instanța de apel, erau obligate să facă verificările necesare stabilirii calității de reprezentant al S.C. B. S.A. în cazul pârâtei F. și să ia masuri pentru ca reprezentarea societății debitoare să fie făcută conform legii.

Prin recursul declarat, UUU. solicită admiterea căii de atac și casarea încheierii atacate, urmând să se dispună admiterea cererii de intervenție principală formulate.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) punctul 5 din C. proc. civ.

Recurenta susține că sentința nr. 388 din 11.10.2019 2019 a Tribunalului lași, prin care s-a constatat nulitatea Hotărârii Adunării Generale Extraordinare din cadrul S.C. B. S.A. din data de 06.10.2007 este nelegală și netemeinică.

După prezentarea situației de fapt și a argumentelor reținute de instanțe pentru respingerea ca inadmisibilă a cererii de intervenție accesorie în interesul apelantei S.C. B. S.A., formulată de cesionarul XXX., recurenta susține că, pentru a nu fi pusă în situația să restituie cesionarului prețul acțiunilor cedate prin contractul de cesiune nr. x/2003, a formulat cererea de intervenție principală, conform art. 61 alin. (2), art. 62, art. 64 - 66 din C. proc. civ., în forma în vigoare la momentul formulării cererii de chemare în judecată.

Arată că instanța a respins ca inadmisibilă și cererea sa de intervenție, deși este vorba despre o cerere de intervenție principală, încălcând însă prevederile art. 64 alin. (1) și (2) și art. 62 alin. (3) din C. proc. civ., în forma aplicabilă în cauză, întrucât nu a pus cererea de intervenție în discuția părților și nici nu a cerut acordul părților pentru admiterea în principiu a cererii.

De asemenea, susține că instanța de apel nu a comunicat cererea sa de intervenție intimaților GGG., HHH., YYY., JJJ., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., SSS., RRR., TTT., KKK. și LLL. și nici nu a solicitat acordul acestora pentru admiterea în principiu a cererii de intervenție.

În plus, consideră că instanța de apel nu a lămurit problema identitiății administratorului special al B., care a fost chemat în judecată de către reclamanții-intimați, parte în cauză fiind însă în continuare F., deși aceasta nu mai era de 3 ani administrator special. Ca urmare, cererea sa de intervenție nu a fost pusă nici în discuția administratorului special și nici nu s-a cerut acordul acestuia cu privire la această cerere.

În acest fel, recurenta susține că instanța de apel a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, în cauză fiind aplicabile prevederile art. 488 alin. (1) punctul 5 din C. proc. civ.

În continuare, recurenta face precizări cu privire la regimul juridic al acțiunilor S.C. B. S.A. precum și cu privire la persoanele care la data de 18.02.2003, data încheierii contractului de cesiune, dețineau calitatea de acționari la societate.

Conform dispozițiilor legale, arată că scopul asociațiilor constituite/înregistrate în temeiul Legii nr. 77/1994 și O.U.G. nr. 88/1997(cum a fost și asociația reclamantă) a fost unul patrimonial și precis arătat de lege, respectiv de a se dobândi acțiuni (potențial generatoare de dividende) pentru membrii asociației de la societățile comerciale cu capital majoritar de stat aflate în proces de privatizare, obiectul de activitate al acestora fiind limitat scopului arătat.

Recurenta face referiri cu privire la acțiunile cu valoare nominală din capitalul social al S.C. B. S.A. și dispozițiile legale aplicabile, respectiv art. 29 și art. 30 din Legea nr. 58/1991, susținând că, în ceea ce privește acțiunile cumpărate de la FPP și FPS, în Statutul asociației se prevede la obiectul de activitate, în cuprinsul art. 4.1. că unul dintre obiective este să încheie cu Fondul proprietății de Stat și Fondul Proprietății Private, Moldova II Bacău contractele pentru dobândirea acțiunilor societății în numele și pentru membrii acesteia.

De asemenea, susține că membrii ZZZ. au hotărât distribuirea tuturor acțiunilor către cele 203 persoane fizice care apar în calitate de acționari și care au semnat contractul de societate la momentul autorizării societății în anul 1995.

Printre cei 203 acționari se numără și AAAA. cu un număr de 72.738 de acțiuni (poziția 86 din contractul de societate) și recurenta UUU. cu un număr de 62.144 de acțiuni (poziția 86 din contractul de societate), care au cesionat către WWW. un număr de 121.460 acțiuni, conform Contractului de cesiune nr. x din 18.02.2003, 65.500 acțiuni fiind cedate de AAAA., iar 55.960 acțiuni de către UUU..

Susține că ZZZ. B. nu a avut deci niciodată în patrimoniu acțiunile care formează capitalul social al S.C. B. S.A., acestea fiind deținute la momentul înființării societății de cei 203 acționari persoane fizice.

În plus, din punct de vedere al legislației în vigoare, ZZZ. nu avea cum să fie acționar unic al societății la momentul privatizării ei în anul 1995, întrucât, la data semnării contractului de societate și al statutului S.C. B. S.A., Legea nr. 31/1990 prevedea printr-o normă juridică imperativă prevăzută la art. 10 că numărul acționarilor în societatea pe acțiuni nu poate fi mai mic de 5, sancțiunea nulității fiind prevăzută de lege.

De altfel, dacă ar fi contestat contractul de societate, ar fi pusă la îndoială însăși existența societății, având în vedere că acesta este actul prin care aceasta a fost autorizată în anul 1995 în urma privatizării.

Mai arată și faptul că, prin încheierea nr. 515/22.02.2007, pronunțată de judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Botoșani s-a dispus înscrierea mențiunilor cu privire la acționariatul societății B., fiind adăugat asociatul WWW. cu 121.460 acțiuni și retras asociatul PAS B.. Aceste mențiuni au fost înscrise și ca urmare a contractului de cesiune din 18.02.2003, precum și a hotărârii A.G.A. B. din 29.09.2006, așa cum se arată chiar în cuprinsul încheierii.

Împotriva încheierii nr. 515/2007 au formulat recurs un număr de persoane fizice, între care și reclamanții din prezenta cauză.

Curtea de Apel Suceava a respins recursul ca nefondat, prin Decizia nr. 1030/2007, reținând în primul rând că "structura acționariatului a fost stabilită prin sentința civilă nr. 333/23.05.2005 a Tribunalului Botoșani, cesionarele AAAA. și UUU. regăsindu-se în această structură"; a mai reținut instanța că "judecătorul delegat, procedând conform prevederilor Legii nr. 26/1990 a înscris mențiunile privind modificarea acționariatului stabilit prin hotărârea AGA din 26 septembrie 2006". Menționează că această hotărâre AGA din 26.09.2006 a fost atacată de către reclamanți cu o acțiune în anulare în temeiul Legii nr. 31/1990, acțiunea fiind respinsă prin Decizia nr. 4223 din 27.11.2013, pronunțată în dosarul x/2009 de către înalta Curte de Casație și Justiție, irevocabilă.

Curtea de Apel Suceava a mai arătat, în considerentele Deciziei nr. 1030/2007:

"Motivele de critică vizând contractul de cesiune nr. x/18-02.2003 prin care cedentele AAAA. și UUU. au cedat cesionarului CCCC. acțiuni, nu pot fi primite"; "atât cedentele cât și cesionarul au avut calitatea de a ceda și respectiv a beneficia de cesiuni"; "contractul de cesiune a fost încheiat în vederea executării (acoperirii de către cedente a unor obligații patrimoniale asumate prin contractul de împrumut) încheiat cu cesionarul WWW.; "rezultă din considerentele expuse că în mod legal prin încheierea atacată a fost adăugat asociatul WWW. la primul punct al acestei încheieri. La pct. 2 al încheierii atacate corect s-a dispus adăugarea asociatului tip listă ALȚI ACȚIONARI conform sentinței nr. 333/1995 a Tribunalului Botoșani. La pct. 3 al încheierii atacate corect s-a dispus retragerea asociatului persoană juridică "PAS" deoarece prin sentința civilă nr. 5492/2001 a Judecătoriei Botoșani definitivă și irevocabilă actul constitutiv al ZZZ. a fost constatat ca fiind nul."

În concluzie, recurenta arată că, din moment ce Curtea de Apel Suceava a reținut în 2003 că "motivele de critică vizând contractul de cesiune nr. x/18.02.2003 prin care cedentele AAAA. și UUU. au cedat cesionarului CCCC. acțiuni, nu pot fi primite", aceeași Curte de Apel nu putea, în 2013, să constate, "pe cale incidentală", nulitatea aceluiași contract de cesiune.

Intimații nu au depus întâmpinare la recursurile formulate în cauză.

Examinând încheierea recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursurile declarate sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează să fie expuse:

Constatând că în cele două recursuri există critici comune, ce atrag, în opinia instanței, menținerea deciziei pronunțate în apel, Înalta Curte nu le va analiza separat, ci le va răspunde prin considerente comune.

Recurentele B. S.A. prin lichidator judiciar E. și UUU. susțin, în esență, că instanța de apel a aplicat în mod greșit art. 62 alin. (3) C. proc. civ., întrucât a apreciat că dreptul recurentei UUU. de a interveni în proces depinde de voința numitei F. care nu mai avea nicio calitate pentru a fi parte în dosar, fiind considerată nelegal reprezentanta societății S.C. B. S.A.

Potrivit art. 62 alin. (1) C. proc. civ., "cererea de intervenție principală va fi făcută în forma prevăzută pentru cererea de chemare în judecată".

Din analiza acestui text de lege rezultă că intervenția principală reprezintă o cerere principală, prin intermediul căreia un terț formulează pretenții proprii împotriva părților inițiale din proces.

Cu privire la momentul până la care poate fi formulată intervenția principală, art. 62 alin. (2) C. proc. civ. prevede că "cererea poate fi făcută numai în fața primei instanțe, înainte de închiderea dezbaterilor în fond".

Această limitare procesuală este justificată de însăși natura juridică a intervenției principale de veritabilă cerere de chemare în judecată, în privința căreia trebuie respectate toate gradele de jurisdicție.

În mod excepțional, intervenția principală se poate face și direct în apel, însă cu acordul expres al părților, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 62 alin. (3) C. proc. civ.

Lipsa acestui acord atrage inadmisibilitatea intervenției principale formulate direct în apel. Aplicarea acestei sancțiuni nu conduce însă la încălcarea principiului egalității părților și a dreptului la apărare, întrucât titularii intervenției principale pot obține valorificarea drepturilor proprii prin formularea pe cale separată a unei cereri de chemare în judecată.

Pornind de la aceste considerații, instanța supremă constată că recurenta UUU. a formulat cererea de intervenție principală direct în apel.

La termenul din 9 decembrie 2020, instanța de apel a pus în discuție admisibilitatea cererii de intervenție principală formulată de UUU., iar apărătorul apelantei F.- în calitate de administrator special al B. S.A. a precizat că partea pe care o reprezintă nu este de acord cu introducerea cererii de intervenție principală direct în apel.

Neexistând acordul expres al tuturor părților pentru formularea intervenției principale direct în apel, rezultă că nu este întrunită cerința imperativă impusă de art. 62 alin. (3) C. proc. civ.

Critica de nelegalitate formulată de recurenți, potrivit căreia, instanța de apel nu putea lua act de poziția exprimată de apelanta F., întrucât aceasta nu mai avea calitatea de reprezentant legal al S.C. B. S.A. pentru susținerea unui punct de vedere cu privire la cererea de intervenție, este neîntemeiată, întrucât F., în calitate de administrator special al S.C. B. S.A. făcea parte din cadrul procesual al apelului.

Prin urmare, cererea de intervenție principală fiind depusă direct în apel, în mod corect curtea de apel a apreciat că, în lipsa acordului expres al tuturor părților inițiale (apelanți și intimați în apel), cererea este inadmisibilă, prin raportare la art. 478 alin. (3) C. proc. civ., potrivit căruia în apel nu se pot formula pretenții noi, precum și în temeiul art. 478 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia prin apel nu se poate schimba cadrul procesual stabilit în fața primei instanțe.

Față de aceste considerente, este evident că susținerile recurentei UUU. potrivit cărora instanța de apel ar fi încălcat prevederile art. 64 alin. (1) C. proc. civ., întrucât nu a comunicat părților care nu erau prezente cererea de intervenție pentru a-și exprima poziția, este nefondată, având în vedere că refuzul exprimat de partea prezentă prin reprezentantul convențional era suficient pentru respingerea cererii de intervenție, în raport de prevederile art. 62 alin. (3) C. proc. civ., care prevăd acordul tuturor părților pentru acceptarea acestei cereri, în apel.

În aceste condiții, instanța supremă apreciază că este legală soluția instanței de apel de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de intervenție principală formulată de UUU. direct în apel.

Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a din același act normativ, Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile declarate de recurentele S.C. B. S.A. prin lichidator judiciar CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ E. și UUU. împotriva încheierii din 9 decembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția Civilă.

În conformitate cu dispozițiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, Înalta Curte va obliga pe recurente la plata sumei de 1190 RON reprezentând cheltuieli de judecată către intimații A., UU., VV., WW., YY., ZZ., H., X. și XX., conform dovezilor depuse la dosarul de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurentele S.C. B. S.A. prin lichidator judiciar CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ E. și UUU. împotriva încheierii din 9 decembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția Civilă.

Obligă pe recurentele S.C. B. S.A. prin lichidator judiciar CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ E. și UUU. la plata sumei de 1190 RON reprezentând cheltuieli de judecată către intimații A., UU., VV., WW., YY., ZZ., H., X. și XX..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 februarie 2021.