ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 821/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Neamț sub nr. 337 din 10 februarie 2004, reclamantul G.R.C. a

chemat în judecată pe pârâții A.S.A.T. Zănești, județul Neamț și M.A.P.A.M.,

pentru constatarea nulității absolute a contractului de privatizare prin

vânzarea de acțiuni din 12 decembrie 2000, încheiat între pârâte.

Reclamantul a mai solicitat

obligarea pârâtei SC A. SA la reducerea capitalului său social cu suma de

20.288.732 lei, reprezentând valoarea a două imobile construcții care figurează

în lista mijloacelor fixe.

Tribunalul Neamț, secția comercială

și contencios administrativ, prin sentința nr. 1109/ E din 8 iulie 2004 a

respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive ridicate de pârâtele

M.A.P.D.R. și A.D.S.

Acțiunea a fost respinsă ca

nefondată.

În pronunțarea acestei hotărâri s-a

reținut că pârâtele au calitate procesuală pasivă, întrucât răspund de

eventualele erori în stabilirea și evaluarea capitalului social al societății

privatizate SC A. SA.

În ce privește cererea pentru

constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni, s-a reținut

a fi neîntemeiată, încheierea acestuia făcându-se cu respectarea O.U.G. nr. 88/1997

și Legea nr. 99/1999, iar legea ulterioară nr. 1/2000, nu este aplicabilă.

Apelul reclamantului împotriva

acestei hotărâri a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Bacău, secția comercială

și contencios administrativ, prin decizia nr. 29 din 5 aprilie 2005, instanța

reținând că contractul de privatizare s-a încheiat cu bună credință și cu

respectarea dispozițiilor legale în vigoare.

Împotriva acestei ultime hotărâri,

reclamantul a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

invocând o aplicare greșită a dispozițiilor legale și anume:

- greșit a fost înlăturată aplicarea

în speță a Legii nr. 1/2000, intrată în vigoare la 12 ianuarie 2000, pe motiv

că este ulterioară contractului de privatizare.

În realitate, contractul de

vânzare-cumpărare acțiuni s-a încheiat la 8 decembrie 2000, deci după intrarea

în vigoare a Legii nr. 1/2000, care prin art. 31 prevede retrocedarea

construcțiilor aparținând exploatărilor agricole;

- greșit s-a reținut respectarea art.

46 din Legea nr. 10 din 8 februarie 2001, care prevede valabilitatea actelor

juridice în cadrul procesului de privatizare, numai dacă au fost încheiate cu

respectarea legii în vigoare la data înstrăinării, ori, în speță, nu s-a

respectat Legea nr. 1/2000;

- greșit s-a inclus în acțiunile

supuse privatizării, imobilele cu nr. inventar 103, în valoare de 268.117

(clădire de locuit) și nr. 105, în valoare de 20.020.615 lei (dormitor comun)

și, ca urmare, vânzarea acestora fiind nulă, urmează ca, SC A. SA să reducă

corespunzător capitalul social.

Recursul este întemeiat.

Nu se contestă de către intimate, că

în contractul de privatizare, de vânzare-cumpărare de acțiuni din 21 decembrie

2000, încheiat de M.A.A., ca vânzător și A.S.A.T. Zănești, cumpărător, s-au

cuprins și acțiunile reprezentând construcțiile anexe, clădire de locuit cu

număr de inventar 103 și dormitor comun cu număr de inventar 105, din procesul

verbal din 7 martie 1949, comuna Zănești.

Reclamantul a revendicat aceste

imobile conform notificării din 22 iunie 2001 către SC A. SA și anterior către

P.C.Z. din 7 martie 2000.

Reținerile instanțelor de fond și

apel, în sensul că cererea de restituire a intervenit după încheierea

contractului de privatizare, din 21 decembrie 2000 și că înstrăinarea

acțiunilor statului s-a făcut cu respectarea legislației în vigoare la data

încheierii actului, și anume O.U.G. nr. 88/1997 și Legea nr. 99/1999 și că

dreptul reclamantului s-a născut prin Legea ulterioară, nr. 10/2001, sunt

criticabile.

Legea nr. 1/2000, intrată în vigoare

la 12 ianuarie 2000, anterior contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni din

21 decembrie 2000, prevede în art. 31 alin. (1) următoarele: „Construcțiile de

orice fel, aparținând exploatațiilor agricole și care au fost trecute în

proprietatea statului prin efectul decretul nr. 83/1949, pentru completarea

unor dispoziții din Legea nr. 187/1945, se restituie foștilor proprietari sau,

după caz, moștenitorilor acestora”.

Imobilele în litigiu fiind trecute

în proprietatea statului abuziv, în temeiul actelor menționate, cu încălcarea

Constituției din 1948, a Codului civil, a Declarației Universale a Drepturilor

Omului din 10 decembrie 1948, statul nu poate invoca dreptul de proprietate

asupra acestora.

Ca urmare, greșit M.A. a cuprins în

dosarul de privatizare, construcțiile cu nr. 103 din 105 și a făcut mențiunea,

contrar situației reale, că nu au fost revendicate, în loc să le restituie

proprietarilor.

Greșit instanța de fond reține

respectarea legilor în vigoare, la data privatizării Legea nr. 1/2000.

Ca urmare nu-și au aplicare

prevederile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, invocată de instanță, ci art.

46 alin. (4).

Potrivit acestei dispoziții legale

„actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele întocmite în cadrul procesului

de privatizare, având ca obiect imobile preluate cu titlu valabil, sunt lovite

de nulitate absolută dacă au fost încheiate cu încălcarea dispozițiilor

imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării.

Ori, la data înstrăinării prin

contractul de vânzare cumpărare din 21 decembrie 2000, au fost încălcate

prevederile art. 31 alin. (1) din Legea nr. 1/2000, care impunea restituirea

construcțiilor de orice fel, aparținând exploatațiilor agricole, foștilor

proprietari.

Ca urmare, recursul urmează să fie

admis, decizia atacată să fie modificată în sensul admiterii apelului și

schimbării sentinței tribunalului în sensul constatării nulității parțiale a

contractului de vânzare-cumpărare acțiuni din 21 decembrie 2000 în ce privește

vânzarea acțiunilor aferente construcțiilor (clădire de locuit și dormitor

comun) din procesul verbal din 7 martie 1949.

Cererea reclamantei pentru obligarea

SC A. SA, la reducerea capitalului social cu suma de 20.288.732 lei,

corespunzător imobilelor sus arătate greșit trecute în contractul de

vânzare-cumpărare acțiuni este de respins, întrucât modificarea capitalului

social, majorarea sau reducerea acestuia este de competența A.G.A., conform

prevederilor Legii nr. 31/1990.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul

G.R.C., împotriva deciziei nr. 29/ E din 5 aprilie 2005, pronunțată de Curtea

de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ.

Modifică decizia atacată în sensul

că admite apelul declarat de reclamant împotriva sentinței nr. 1109 din 8 iulie

2004 a Tribunalului Neamț, pe care o schimbă în tot, în sensul că admite în

parte acțiunea reclamantului.

Constată nulitatea parțială a

contractului de privatizare din 12 decembrie 2000 pentru clădirile cu nr. de

inventar 103 și 105 din procesul verbal din 7 martie 1949.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 28 februarie 2006.