ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 247/2010

Deliberând asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: La data de 28 iulie 2004, reclamanta E.H.H.V. S. prin mandatar S.V. a formulat contestație în baza Legii nr. 10/2001 prin care a solicitat Tribunalului Bacău, secția civilă, anularea deciziei nr. 237 din 30 aprilie 2004 emisă de A. V.A.S. și obligarea acesteia cât și a SC F. SA Bacău să-i restituie reclamantei în natură, imobilul situat în Bacău, Calea Romanului, compus din construcție și etaj, având la parter cât și la etaj, câte cinci camere și o bucătărie, dependințe și anexe gospodărești și teren în suprafață de 2510 m.p.

În motivarea contestației sale, reclamanta a arătat că este titulara dreptului de proprietate a imobilului în litigiu potrivit actului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 2183/1939, transcris la Tribunalul Bacău sub nr. 3645 din 13 septembrie 1939, în act, fiind trimisă sub numele de H.R.S., iar în procesul - verbal cu numele de H. S., fiind cunoscută și sub acest nume. A mai arătat reclamanta că imobilul a fost preluat abuziv prin Decretul nr. 149/1952 fără nicio despăgubire. Pârâta A.V.A.S. prin întâmpinare a solicitat respingerea contestației, invocând excepția lipsei sale de calitate procesuală în cauză, având în vedere că SC F. SA, deținătorul imobilului, este integral privatizată, iar instituția implicată în această privatizare, este autoritatea administrativă centrală, respectiv M.A.A.P.

La data de 21 septembrie 2004 pârâta SC F. SA Bacău a formulat o cerere de arătare a titularului dreptului, respectiv A. D.S. care a preluat de la M.A.A.P. dosarele de privatizare. La data de 20 octombrie 2004 A.D.S., introdusă în cauză, prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii, cu motivarea că privatizarea SC F. SA a avut loc integral, iar potrivit art. 20 din Legea nr. 10/2001, singura competentă să dispună asupra restituirii în natură a imobilului în litigiu este SC F. SA Prin sentința civilă nr. 920 din 15 decembrie 2004 pronunțată de Tribunalul Bacău, secția civilă, s-a admis excepția necompetenței materiale și s-a declinat competența de soluționare a contestației în favoarea Tribunalului București.

Prin sentința civilă nr. 1491 din 30 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, s-au respins excepțiile privind lipsa calității procesuale active și inadmisibilitatea acțiunii ca neîntemeiată; s-a respins acțiunea față de pârâții SC F. SA Bacău și M. A.D.R., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală; s-a respins acțiunea pe capătul al doilea de cerere formulat în contradictoriu cu pârâta A. V.A.S. ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală, iar pe primul capăt de cerere față de aceeași pârâtă, ca neîntemeiată; s-a admis în parte acțiunea în contradictoriu cu pârâtele A.V.A.S.

și A.D.S.; s-a anulat decizia nr. 237 din 30 aprilie 2004 emisă de pârâta A.V.A.S.; s-a respins cererea reclamantei privind restituirea în natură a imobilului situat în Bacău, Calea Romanului, compus din construcție și teren în suprafață de 2510 m.p., și s-a stabilit dreptul reclamantei la despăgubiri prin echivalent în condițiile Legii nr. 247/2005; s-a respins excepția privind lipsa calității procesuale pasive a A.D.S., ca neîntemeiată iar reclamanta a fost obligată să plătească pârâtei SC F. SA Bacău, suma de 13.600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: În ceea ce privește excepția lipsei de calitate procesuală activă a reclamantei, prima instanță a constatat că diferențele de nume existente în actul de proprietate și actul de preluare a imobilului au fost clarificate prin înscrisurile depuse la dosar, respectiv, declarația de notorietate a numelui cunoscut, certificatul de schimbare a numelui soților din 25 februarie 1987, adrese ale medicului curant și azilului de bătrâni din Bacău, traduceri legalizate. Referitor la excepția admisibilității acțiunii, prima instanță a reținut că în speță, nu sunt incidente dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001, întrucât în anul 1938 când s-a cumpărat imobilul (teren + construcție) acesta avea statutul de societate pentru exploatări agricole, horticole și industriale.

Întrucât pârâta A.V.A.S. nu a fost instituția implicată în privatizarea SC F. SA Bacău, pe capătul al doilea din acțiune „s-a constatat lipsa calității procesuale pasive, păstrându-și această calitate pentru primul capăt de cerere, referitor la anularea deciziei contestate”. Cu privire la fond, prima instanță a constatat, că primul capăt de cerere privind anularea deciziei nr. 237 din 30 aprilie 2004 emisă de A.V.A.S. prin care s-a declinat competența soluționării notificării în favoarea SC F. SA Bacău, este fondat. Referitor la al doilea capăt de cerere s-a constatat că reclamanta a făcut dovada calității sale de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, în echivalent, în condițiile Legii nr. 247/2005.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanta E. H.H.V.S. prin mandatar S.V. și A.V.A.S. Apelanta - reclamantă a criticat sentința sub aspectul greșitei sale obligări la plata cheltuielilor de judecată. La data de 5 mai 2008, reclamanta a decedat, în cauză fiind introdus ca unic moștenitor P.A.V.S. La data de 29 august 2008 moștenitorul defunctei apelante a depus o declarație prin care a renunțat la apelul formulat împotriva sentinței civile nr. 1491 din 30 noiembrie 2007 a Tribunalului București, secția a V-a civilă. A.V.A.S. a criticat sentința, întrucât în mod greșit, prima instanță nu a admis excepția lipsei calității procesuale pasive și față de capătul de cerere privind soluționarea pe fond a notificării, în sensul înlăturării obligării sale la plata de despăgubiri către reclamantă, nefiind instituția implicată în procesul de privatizare a SC F. SA Bacău.

La data de 23 ianuarie 2009, A.D.S. a formulat cerere de aderare la apelul A.V.A. S. și la apelul reclamantei, susținând că reclamanta nu a solicitat în subsidiar acordarea de măsuri reparatorii în echivalent ci doar restituirea în natură. Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 118/ A din 23 februarie 2009, a luat act de renunțarea apelantului moștenitor P.A.V.S. prin mandatar S.V. la judecarea apelului formulat împotriva sentinței civile nr. 1491 din 30 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă și a respins, ca nefondate, apelurile declarate de A.V.A.S. și A.D.S. împotriva aceleiași sentințe. Pentru a decide astfel, curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: Referitor la apelul formulat de A.V.

A.S. a constatat că prima instanță a respins excepția lipsei de calitate procesuală pasivă pentru capătul de cerere privind anularea deciziei contestate și a admis excepția lipsei de calitate procesuală pasivă pentru soluționarea pe fond a notificării. Cu privire la apelul formulat de A.D.S., curtea de apel a reținut că sunt nefondate criticile privind faptul că persoana îndreptățită nu are dreptul la despăgubiri prin echivalent în raport de prevederile art. 29 din Legea nr. 10/2001, că s-ar fi încălcat principiul disponibilității ori că nu s-ar fi făcut dovada că terenul în litigiu nu face obiectul Legii nr. 10/2001. Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs A. V.A.S. invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Dezvoltând criticile de nelegalitate recurenta - pârâtă a susținut că ambele instanțe au interpretat și aplicat nelegal dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001, republicată, deoarece nu au admis excepția lipsei calității procesuale pasive a A.V.A.S. în ceea ce privește despăgubirile pentru imobilul revendicat. Intimatul - pârât M.A.P.D. R., prin întâmpinare, a invocat excepția lipsei de interes în declararea recursului iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului. Referitor la excepția lipsei de interes în declararea recursului, intimatul - pârât a arătat că ambele instanțe au constatat că A.V.A.S. are calitate procesuală pasivă față de primul capăt de cerere, deoarece prin acesta s-a solicitat anularea unui act pe care ea însăși l-a emis.

Având în vedere că pretenția formulată la capătul doi din cerere a fost admisă sub forma despăgubirilor prin echivalent în contradictoriu cu A.D.S., este vădit că recurenta prin prisma acestui considerent, nu justifică interesul promovării acestei căi de atac. Examinând excepția lipsei de interes în declararea recursului de către pârâta A.V.A.S., excepție invocată de pârâtul - intimat M.A.P.D.R., Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată pentru considerentele ce succed: În dispozitivul sentinței civile nr. 1491 din 30 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, se menționează: „Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a A.V.A.S. în ceea ce privește al doilea capăt de cerere.

Respinge capătul doi din cerere formulat în contradictoriu cu A.V.A.S. (..) ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuală. Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta E.H.H.V.S. în contradictoriu cu A. V.A.S. (..) și A.D. S. (..). Anulează decizia nr. 237 din 30 aprilie 2004 emisă de A. V.A.S. Respinge cererea privind restituirea în natură a imobilului situat în Bacău, Calea Romanului, compus din construcții și teren în suprafață de 2510 m.p. ca neîntemeiată. Stabilește dreptul reclamantei la despăgubiri prin echivalent care vor fi acordate în condițiile Legii nr. 247/2005”. Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat anularea deciziei nr. 237 din 30 aprilie 2004, emisă de A. V.A.S.

și obligarea acesteia și a S.C F. SA Bacău la restituirea în natură a imobilului. În ceea ce privește al doilea capăt de cerere, tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a A.V. A.S. și a respins acțiunea pentru al doilea capăt de cerere în contradictoriu cu A.V.A.S., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. În aceste condiții și având în vedere că motivele de recurs formulate de A.V.A.S. privesc în exclusivitate al doilea capăt de cerere, pentru care acțiunea față de A.V.A.S. a fost respinsă pentru lipsa calității procesuale pasive, recursul declarat de această pârâtă este lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite excepția lipsei de interes în declararea recursului invocată de intimatul M.A.P.D.R. Respinge recursul declarat de pârâta A.V. A.S. împotriva deciziei nr. 118/ A din 23 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2010.