ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 247/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 247/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Deliberând asupra recursului de față;
Din examinarea
actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La data de 28
iulie 2004, reclamanta E.H.H.V.
S.
prin mandatar S.V. a formulat contestație în baza Legii nr. 10/2001 prin care a
solicitat Tribunalului Bacău, secția
civilă,
anularea deciziei nr. 237 din 30 aprilie 2004 emisă de A.
V.A.S. și obligarea acesteia cât și a SC F. SA
Bacău să-i restituie reclamantei în natură, imobilul situat în
Bacău,
Calea Romanului, compus din construcție și etaj, având la parter cât și la
etaj, câte cinci camere și o
bucătărie,
dependințe și anexe gospodărești și teren în suprafață de 2510
m.p.
În motivarea
contestației sale, reclamanta a arătat că este titulara
dreptului de
proprietate a imobilului în litigiu potrivit actului de vânzare -
cumpărare autentificat sub nr. 2183/1939,
transcris la Tribunalul Bacău sub nr. 3645 din 13 septembrie 1939, în act,
fiind trimisă sub numele de
H.R.S., iar în
procesul - verbal cu numele de H.
S., fiind cunoscută și sub acest nume.
A mai arătat reclamanta că imobilul a
fost preluat abuziv prin Decretul nr. 149/1952 fără nicio despăgubire.
Pârâta A.V.A.S. prin întâmpinare a
solicitat respingerea contestației, invocând excepția lipsei
sale de calitate procesuală în cauză, având în
vedere că SC F. SA,
deținătorul
imobilului, este integral privatizată, iar instituția implicată în
această privatizare, este autoritatea
administrativă centrală, respectiv
M.A.A.P.
La data de 21 septembrie 2004 pârâta
SC F. SA Bacău a
formulat o cerere de
arătare a titularului dreptului, respectiv A.
D.S. care a preluat de la M.A.A.P.
dosarele de privatizare.
La data de 20 octombrie 2004 A.D.S.,
introdusă în cauză, prin întâmpinare a solicitat
respingerea acțiunii, cu
motivarea că
privatizarea SC F. SA a avut loc integral, iar potrivit art.
20 din Legea nr. 10/2001, singura competentă să
dispună asupra restituirii
în natură a imobilului în litigiu este SC F.
SA
Prin sentința civilă nr. 920 din 15
decembrie 2004 pronunțată de
Tribunalul
Bacău, secția civilă, s-a admis excepția necompetenței materiale
și s-a
declinat competența de soluționare a contestației în favoarea Tribunalului
București.
Prin sentința
civilă nr. 1491 din 30 noiembrie 2007 pronunțată de
Tribunalul
București, secția a V-a civilă, s-au respins excepțiile privind
lipsa calității
procesuale active și inadmisibilitatea acțiunii ca neîntemeiată;
s-a respins
acțiunea față de pârâții SC F. SA Bacău și M.
A.D.R., ca fiind formulată împotriva unei
persoane fără calitate procesuală; s-a respins
acțiunea pe capătul al doilea
de cerere formulat în contradictoriu cu
pârâta A.
V.A.S. ca fiind formulată
împotriva unei persoane fără calitate procesuală, iar pe primul capăt de cerere
față de aceeași pârâtă,
ca
neîntemeiată; s-a admis în parte acțiunea în contradictoriu cu pârâtele
A.V.A.S. și A.D.S.; s-a anulat decizia nr. 237 din
30 aprilie 2004 emisă de pârâta
A.V.A.S.;
s-a respins cererea
reclamantei
privind restituirea în natură a imobilului situat în Bacău, Calea
Romanului, compus din construcție și teren în
suprafață de 2510 m.p., și s-a stabilit dreptul reclamantei la despăgubiri prin
echivalent în
condițiile Legii nr. 247/2005;
s-a respins excepția privind lipsa calității procesuale pasive a A.D.S., ca
neîntemeiată iar
reclamanta a fost
obligată să plătească pârâtei SC F. SA Bacău, suma
de 13.600 lei cu
titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de
fond a reținut, în esență, următoarele:
În ceea ce
privește excepția lipsei de calitate procesuală activă a reclamantei, prima
instanță a constatat că diferențele de nume existente în actul de proprietate
și actul de preluare a imobilului au fost clarificate prin
înscrisurile
depuse la dosar, respectiv, declarația de notorietate a numelui
cunoscut,
certificatul de schimbare a numelui soților din 25 februarie 1987,
adrese ale
medicului curant și azilului de bătrâni din Bacău, traduceri
legalizate.
Referitor la
excepția admisibilității acțiunii, prima instanță a reținut
că în speță, nu sunt incidente
dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001, întrucât în anul 1938 când s-a
cumpărat imobilul (teren + construcție)
acesta
avea statutul de societate pentru exploatări agricole, horticole și
industriale.
Întrucât pârâta A.V.A.S.
nu a fost instituția implicată în privatizarea SC F. SA Bacău, pe capătul
al doilea din acțiune „s-a constatat
lipsa calității procesuale pasive, păstrându-și această calitate pentru primul
capăt de cerere, referitor la anularea deciziei contestate”.
Cu privire la fond, prima instanță a
constatat, că primul capăt de
cerere privind
anularea deciziei nr. 237 din 30 aprilie 2004 emisă de A.V.A.S.
prin care s-a declinat competența soluționării
notificării în favoarea SC
F. SA Bacău, este fondat.
Referitor la al
doilea capăt de cerere s-a constatat că reclamanta a
făcut dovada
calității sale de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, în
echivalent, în condițiile Legii nr. 247/2005.
Împotriva acestei sentințe au declarat
apel reclamanta E.
H.H.V.S. prin mandatar S.V.
și
A.V.A.S.
Apelanta -
reclamantă a criticat sentința sub aspectul greșitei sale
obligări la plata cheltuielilor de
judecată.
La data de 5 mai
2008, reclamanta a decedat, în cauză fiind introdus
ca unic moștenitor P.A.V.S.
La data de 29
august 2008 moștenitorul defunctei apelante a depus o
declarație prin
care a renunțat la apelul formulat împotriva sentinței civile
nr. 1491 din 30
noiembrie 2007 a Tribunalului București, secția a V-a
civilă.
A.V.A.S. a
criticat sentința,
întrucât în mod greșit, prima instanță nu a admis
excepția lipsei calității
procesuale pasive și față de capătul de cerere privind
soluționarea pe fond
a notificării, în sensul înlăturării obligării sale la
plata de despăgubiri către
reclamantă,
nefiind instituția implicată în procesul de privatizare a SC F. SA Bacău.
La data de 23
ianuarie 2009, A.D.S. a formulat
cerere
de aderare la apelul A.V.A.
S. și la apelul
reclamantei, susținând că reclamanta nu a solicitat în
subsidiar acordarea de măsuri reparatorii în
echivalent ci doar restituirea în
natură.
Curtea de Apel
București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu
minori și de
familie, prin decizia nr. 118/ A din 23 februarie 2009, a luat act de
renunțarea apelantului moștenitor P.A.V.S. prin
mandatar S.V. la judecarea apelului
formulat împotriva sentinței
civile nr. 1491 din 30 noiembrie 2007 pronunțată de
Tribunalul București,
secția a V-a civilă și a respins, ca nefondate,
apelurile declarate de A.V.A.S. și A.D.S. împotriva aceleiași sentințe.
Pentru a decide
astfel, curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:
Referitor la apelul formulat de A.V.
A.S. a constatat că prima instanță a respins
excepția lipsei de
calitate
procesuală pasivă pentru capătul de cerere privind anularea deciziei
contestate
și a admis excepția lipsei de calitate procesuală pasivă pentru soluționarea pe
fond a notificării.
Cu privire la
apelul formulat de A.D.S., curtea
de apel a reținut că sunt nefondate criticile privind
faptul că persoana
îndreptățită nu are dreptul la despăgubiri prin
echivalent în raport de prevederile art. 29 din Legea nr. 10/2001, că s-ar fi
încălcat principiul
disponibilității
ori că nu s-ar fi făcut dovada că terenul în litigiu nu face obiectul Legii nr.
10/2001.
Împotriva acestei din urmă decizii a
declarat recurs A.
V.A.S. invocând motivul
prevăzut de art.
304 pct. 9 C. proc. civ.
Dezvoltând
criticile de nelegalitate recurenta - pârâtă a susținut că
ambele instanțe au interpretat și
aplicat nelegal dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001, republicată,
deoarece nu au admis excepția lipsei
calității
procesuale pasive a A.V.A.S. în ceea ce privește despăgubirile pentru
imobilul
revendicat.
Intimatul - pârât M.A.P.D.
R., prin întâmpinare, a invocat excepția lipsei de
interes în declararea
recursului iar
în subsidiar a solicitat respingerea recursului.
Referitor la excepția lipsei de
interes în declararea recursului, intimatul - pârât a arătat că ambele instanțe
au constatat că A.V.A.S. are calitate procesuală pasivă față de primul capăt de
cerere, deoarece prin
acesta s-a solicitat
anularea unui act pe care ea însăși l-a emis.
Având în vedere că pretenția formulată
la capătul doi din cerere a
fost admisă sub
forma despăgubirilor prin echivalent în contradictoriu cu
A.D.S., este vădit că recurenta prin prisma
acestui
considerent, nu justifică
interesul promovării acestei căi de atac.
Examinând
excepția lipsei de interes în declararea recursului de către pârâta A.V.A.S.,
excepție invocată
de pârâtul - intimat M.A.P.D.R.,
Înalta Curte
constată că aceasta este întemeiată pentru considerentele ce
succed:
În dispozitivul sentinței civile nr. 1491
din 30 noiembrie 2007
pronunțată de
Tribunalul București, secția a V-a civilă, se menționează:
„Admite excepția
lipsei calității procesuale pasive a A.V.A.S. în ceea ce privește al doilea
capăt de cerere.
Respinge capătul doi din cerere
formulat în contradictoriu cu
A.V.A.S. (..)
ca fiind formulat
împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
Admite în parte acțiunea formulată de
reclamanta E.H.H.V.S. în contradictoriu cu A.
V.A.S.
(..) și A.D.
S. (..).
Anulează decizia
nr. 237 din 30 aprilie 2004 emisă de A.
V.A.S.
Respinge cererea
privind restituirea în natură a imobilului situat în
Bacău, Calea Romanului, compus din
construcții și teren în suprafață de 2510 m.p. ca neîntemeiată.
Stabilește
dreptul reclamantei la despăgubiri prin echivalent care vor
fi acordate în condițiile Legii nr. 247/2005”.
Prin cererea de
chemare în judecată, reclamanta a solicitat anularea
deciziei nr. 237 din 30 aprilie 2004,
emisă de A.
V.A.S. și obligarea acesteia și a
S.C F. SA
Bacău la restituirea în natură a imobilului.
În ceea ce privește al doilea capăt de
cerere, tribunalul a admis
excepția lipsei
calității procesuale pasive a A.V.
A.S.
și a respins acțiunea pentru al doilea capăt de cerere în
contradictoriu cu A.V.A.S., ca
fiind formulată împotriva unei persoane fără
calitate procesuală pasivă.
În aceste
condiții și având în vedere că motivele de recurs formulate
de A.V.A.S. privesc în exclusivitate
al doilea capăt de cerere, pentru care acțiunea față de
A.V.A.S. a fost respinsă pentru
lipsa calității procesuale
pasive, recursul declarat de această pârâtă este lipsit de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția
lipsei de interes în declararea recursului invocată de
intimatul M.A.P.D.R.
Respinge
recursul declarat de pârâta A.V.
A.S.
împotriva deciziei nr. 118/ A din 23 februarie 2009 a Curții de Apel București,
secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2010.