ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 409/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul A.C. a chemat în judecată pe pârâta S.C. S. S.A. pentru a fi obligată la plata sumei reprezentând dividendele ce se cuvin pe anii 1997 și 1998 aferente celor 135 acțiuni pe care le deține la această societate. În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a avut calitatea de angajat al societății pârâte până la data de 31 decembrie 1996 și cum aceasta s-a privatizat prin metoda MEBO, a depus patru certificate de proprietate și suma de 378.000 lei, dividendele pentru anul 1996 fiindu-i acordate. Tribunalul Neamț, prin sentința nr.722 din 21 martie 2000, a admis acțiunea precizată și a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 34.271.940 lei, reprezentând contravaloare dividende reactualizate în raport de coeficientul mediu de inflație pentru anii 1997 și 1998 precum și cele 4 certificate de acționar însumând cele 135 acțiuni.

Prin aceeași sentință s-a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta S.C. S. S.A. În esență, prima instanță a reținut că potrivit probelor de la dosar a operat transferul dreptului de proprietate asupra acțiunilor cumpărate de la F.P.S. prin intermediul Asociației S. P.A.S., prețul acestora fiind plătit integral, acțiunile devenind nominative. Curtea de Apel Bacău, secția comercială prin decizia nr.584 din 31 octombrie 2000 a admis apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței pe care a schimbat-o în sensul că a respins acțiunea formulată ca nefondată. În motivarea deciziei, s-a reținut că acțiunile subscrise de reclamant au fost gajate în favoarea F.P.S.

până la achitarea integrală a prețului iar acest fapt s-a petrecut la 25 noiembrie 1997, dată la care însă reclamantul nu mai avea calitatea de asociat P.A.S. deoarece potrivit statutului a pierdut-o la data de 3 ianuarie 1997, când i s-a desfăcut contractul de muncă în baza art. 130 lit. i) C. muncii. Reclamantul a declarat recurs împotriva deciziei menționate, iar acesta i-a fost admis de Curtea Supremă de Justiție care prin decizia nr.7577 din 11 decembrie 2002 a casat hotărârea atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceiași Curte de apel cu următoarele recomandări: - de a se depune la dosar contractul de vânzare – cumpărare acțiuni nr.39/1993 încheiat între F.P.S. și Asociația P.A.S.

S. la care face referire expertul în raportul de expertiză; - de a se stabili momentul plății acțiunilor din contractul susmenționat de către reclamant în raport de data desfacerii contractului de muncă și conform art. 11 și 12 din Statutul asociației. Rejudecând, Curtea de Apel Iași prin decizia nr. 8/4 iulie 2003 a respins apelul declarat de reclamant. Considerentele care au justificat această soluție au fost, în esență, următoarele: - societatea pârâtă s-a privatizat prin cumpărarea pachetului de acțiuni deținut de F.P.S. și F.P.P. de către Asociația P.A.S. constituită anterior intrării în vigoare a Legii nr. 77/1994; - reclamantul a avut calitatea de asociat P.A.S.

în virtutea calității sale de salariat al societății supuse privatizării dar cum această calitate a încetat prin desfacerea disciplinară a contractului de muncă la 7 decembrie 1996, cu data de 3 ianuarie 1997 i-a încetat și calitatea de asociat PAS, conform art. 16.2 din Statutul Asociației și art. 3 din Legea nr. 77/1994, în vigoare la acea dată; - până la plata integrală a acțiunilor cumpărate de la F.P.S. în baza contractului 39/1993 și distribuirea acțiunilor către asociați calitatea de acționar al societății pârâte aparține asociației, nu celor care au subscris acțiunii; - plata acțiunilor către F.P.S. s-a finalizat la 25 noiembrie 1997, acțiunile fiind gajate acestuia, iar potrivit propriei recunoașteri a reclamantului acesta nu a efectuat personal vreo plată pentru ratele din preț, ele fiind achitate exclusiv din dividende de către asociație; - achitând integral acțiunile, Asociația P.A.S.

s-a dizolvat, iar listele cu acționari au fost înaintate de către aceasta societății pârâte și numai acei acționari beneficiează de dividende. Reclamantul nu a figurat pe respectivele liste deoarece acțiunile subscrise de acesta au fost redistribuite către alți acționari, sumele astfel obținute stându-i la dispoziție. Și împotriva acestei decizii reclamantul a declarat recurs. Reclamantul deși nu face referire la motivele prevăzute de art.304 C. proc. civ. motivarea în fapt permite încadrarea criticilor în motivul prevăzut de art. 304 pct.9 C. proc. civ. Se invocă: - greșita raportare la art. 3 lit. c) din Legea nr. 77/1994, deoarece această lege se referea la societățile care se privatizează, asociația în speță fiind constituită anterior și oricum încadrarea corectă ar fi fost art. 3 lit. a); - dreptul de proprietate asupra acțiunilor cumpărate și plătite este prevăzut de Legea nr. 51/1998 de aprobare a H.G.nr.

48/1997; - asociația a încheiat două contracte unul cu F.P.S.-ul la 7 iunie 1993 și dreptul de proprietate asupra acțiunilor s-a transmis la data plății avansului și unul cu F.P.P.-ul la 30 iunie 1993, iar proprietatea asupra acțiunilor s-a transmis participanților la data semnării contractului. Un alt set de motive a fost depus de către recurent direct la instanța de recurs fapt ce atrage sancțiunea nulității conform art. 302 C. proc. civ. Recursul nu este fondat. I. Trebuie mai întâi precizat că, astfel cum rezultă din istoricul mai sus prezentat, litigiul se află într-un al doilea ciclu procesual. Un prim recurs declarat de pârâtul A.C.

a fost admis de Curtea Supremă de Justiție și în limitele criticilor atunci formulate care vizau numai acțiunile dobândite de Asociația PAS de la FPS s-a casat hotărârea atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare cu recomandarea de a se stabili data plății de către recurent a acțiunilor și deci al transmiterii proprietății lor în raport de data desfacerii contractului de muncă. II. Cu respectarea art. 315 C. proc. civ. instanța de trimitere a rejudecat apelul declarat de pârâtă și în mod corect a statuat că în cadrul contractului de vânzare – cumpărare acțiuni nr.39/1993 calitatea de cumpărător a avut-o Asociația P.A.S., iar potrivit art. 8 din contract acțiunile vândute vor fi eliberate de cumpărător acționarilor, deci asociaților numai după plata integrală către F.P.S.

a prețului acțiunilor vândute fapt ce a avut loc la 25 noiembrie 1997, ulterior desfacerii contractului de muncă al reclamantului din 3 ianuarie 1997, el nefiind deci sub incidența Legii nr. 51/1998 de aprobare a O.G. nr. 48/1997 privind stabilirea unor măsuri de protecție socială a salariaților în cazul transferului dreptului de proprietate asupra acțiunilor sau părților sociale ale societăților comerciale. III. În ce privește contractul nr.6/30 iunie 1993 încheiat între F.P.P. II Moldova și Asociația P.A.S. invocat de recurent în prezentele motive de recurs este de observat că el nu a făcut obiect de critică în primul recurs al reclamantului și nu a fost vizat de considerentele deciziei de casare.

IV. Este adevărat că Asociația P.A.S. în speță s-a constituit anterior intrării în vigoare a Legii nr. 77/1994 privind asociațiile salariaților și membrilor conducerii societăților comerciale care se privatizează (în prezent abrogată), dar raportarea deciziei atacate la art. 3 lit. c) din această lege în vigoare la momentul desfacerii contractului de muncă al reclamantului s-a făcut pentru evidențierea similitudinii de conținut normativ cu art. 16.2 din Statutul Asociației P.A.S. V. În atare situație, Înalta Curtea pentru considerentele expuse va respinge recursul declarat ca nefondat menținând ca legală decizia atacată.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul A.C. împotriva deciziei nr.8/A din 4 iulie 2003 a Curții de Apel Iași, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 3 februarie 2004.