ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 409/2004

Asupra

recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul

A.C. a chemat în judecată pe pârâta S.C. S. S.A. pentru a fi obligată la plata

sumei reprezentând dividendele ce se cuvin pe anii 1997 și 1998 aferente celor

135 acțiuni pe care le deține la această societate.

În

motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a avut calitatea de angajat al

societății pârâte până la data de 31 decembrie 1996 și cum aceasta s-a

privatizat prin metoda MEBO, a depus patru certificate de proprietate și suma

de 378.000 lei,  dividendele pentru anul 1996 fiindu-i acordate.

Tribunalul

Neamț, prin sentința nr.722 din 21 martie 2000, a admis acțiunea precizată și a

obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 34.271.940 lei, reprezentând

contravaloare dividende reactualizate în raport de coeficientul mediu de

inflație pentru anii 1997 și 1998 precum și cele 4 certificate de acționar

însumând cele 135 acțiuni.

Prin

aceeași sentință s-a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale

pasive invocată de pârâta S.C. S. S.A.

În

esență, prima instanță a reținut că potrivit probelor de la dosar a operat

transferul dreptului de proprietate asupra acțiunilor cumpărate de la F.P.S.

prin intermediul Asociației S. P.A.S., prețul acestora fiind plătit integral,

acțiunile devenind nominative.

Curtea

de Apel Bacău, secția comercială prin decizia nr.584 din 31 octombrie 2000 a

admis apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței pe care a schimbat-o în

sensul că a respins acțiunea formulată ca nefondată.

În

motivarea deciziei, s-a reținut că acțiunile subscrise de reclamant au fost

gajate în favoarea F.P.S. până la achitarea integrală a prețului iar acest fapt

s-a petrecut la 25 noiembrie 1997, dată la care însă reclamantul nu mai avea

calitatea de asociat P.A.S.  deoarece potrivit statutului a pierdut-o la data

de 3 ianuarie 1997, când i s-a desfăcut contractul de muncă în baza art. 130

lit. i)  C. muncii.

Reclamantul

a declarat recurs împotriva deciziei menționate, iar acesta i-a fost admis de

Curtea Supremă de Justiție care prin decizia nr.7577 din 11 decembrie 2002 a

casat hotărârea atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceiași Curte de

apel cu următoarele recomandări:

-

de a se depune la dosar contractul de vânzare – cumpărare acțiuni nr.39/1993

încheiat între F.P.S. și Asociația P.A.S. S. la care face referire expertul în

raportul de expertiză;

-

de a se stabili momentul plății acțiunilor din contractul susmenționat de către

reclamant în raport de data desfacerii contractului de muncă și conform art. 11

și 12 din Statutul asociației.

Rejudecând,

Curtea de Apel Iași prin decizia nr. 8/4 iulie 2003 a respins apelul declarat

de reclamant.

Considerentele

care au justificat această soluție au fost, în esență, următoarele:

-

societatea pârâtă s-a privatizat prin cumpărarea pachetului de acțiuni deținut

de F.P.S. și F.P.P. de către Asociația P.A.S. constituită anterior intrării în

vigoare a Legii nr. 77/1994;

-

reclamantul a avut calitatea de asociat P.A.S. în virtutea calității sale de

salariat al societății supuse privatizării dar cum această calitate a încetat

prin desfacerea disciplinară a contractului de muncă la 7 decembrie 1996, cu

data de 3 ianuarie 1997 i-a încetat și calitatea de asociat PAS, conform art.

16.2 din Statutul Asociației și art. 3 din Legea nr. 77/1994, în vigoare la

acea dată;

- până la plata integrală a

acțiunilor cumpărate de la F.P.S. în baza contractului 39/1993 și distribuirea

acțiunilor către asociați calitatea de acționar al societății pârâte aparține

asociației, nu celor care au subscris acțiunii;

-

plata acțiunilor către F.P.S. s-a finalizat la 25 noiembrie 1997, acțiunile

fiind gajate acestuia, iar potrivit propriei recunoașteri a reclamantului

acesta nu a efectuat personal vreo plată pentru ratele din preț, ele fiind

achitate exclusiv din dividende de către asociație;

-

achitând integral acțiunile, Asociația P.A.S. s-a dizolvat, iar listele cu

acționari au fost înaintate de către aceasta societății pârâte și numai acei

acționari beneficiează de dividende. Reclamantul nu a figurat pe respectivele

liste deoarece acțiunile subscrise de acesta au fost redistribuite către alți

acționari, sumele astfel obținute stându-i la dispoziție.

Și

împotriva acestei decizii reclamantul a declarat recurs.

Reclamantul

deși nu face referire la motivele prevăzute de art.304 C. proc. civ. motivarea

în fapt permite încadrarea criticilor în motivul prevăzut de art. 304 pct.9 C.

proc. civ. Se invocă:

-

greșita raportare la art. 3 lit. c) din Legea nr. 77/1994, deoarece această

lege se referea la societățile care se privatizează, asociația în speță fiind

constituită anterior și oricum încadrarea corectă ar fi fost art. 3 lit. a);

-

dreptul de proprietate asupra acțiunilor cumpărate și plătite este prevăzut de

Legea nr. 51/1998 de aprobare a H.G.nr.  48/1997;

-

asociația a încheiat două contracte unul cu F.P.S.-ul la 7 iunie 1993 și

dreptul de proprietate asupra acțiunilor s-a transmis la data plății avansului

și unul cu F.P.P.-ul la 30 iunie 1993, iar proprietatea asupra acțiunilor s-a

transmis participanților la data semnării contractului.

Un

alt set de motive a fost depus de către recurent direct la instanța de recurs

fapt ce atrage sancțiunea nulității conform art. 302 C. proc. civ.

Recursul

nu este fondat.

I.

Trebuie mai întâi precizat că, astfel cum rezultă din istoricul mai sus

prezentat, litigiul se află într-un al doilea ciclu procesual.

Un

prim recurs declarat de pârâtul A.C. a fost admis de Curtea Supremă de Justiție

și în limitele criticilor atunci formulate care vizau numai acțiunile dobândite

de Asociația PAS de la FPS s-a casat hotărârea atacată și s-a trimis cauza spre

rejudecare cu recomandarea de a se stabili data plății de către recurent a

acțiunilor și deci al transmiterii proprietății lor în raport de data

desfacerii contractului de muncă.

II.

Cu respectarea art. 315 C. proc. civ. instanța de  trimitere a rejudecat apelul

declarat de pârâtă și în mod corect a statuat că în cadrul contractului de

vânzare – cumpărare acțiuni nr.39/1993 calitatea de cumpărător a avut-o

Asociația P.A.S., iar potrivit art. 8 din contract acțiunile vândute vor fi

eliberate de cumpărător acționarilor, deci asociaților numai după plata

integrală către F.P.S.  a prețului acțiunilor vândute fapt ce a avut loc la 25

noiembrie 1997, ulterior desfacerii contractului de muncă al reclamantului din

3 ianuarie 1997, el nefiind deci sub incidența Legii nr. 51/1998 de aprobare a

O.G. nr. 48/1997 privind stabilirea unor măsuri de protecție socială a

salariaților în cazul transferului dreptului de proprietate asupra acțiunilor

sau părților sociale ale societăților comerciale.

III.

În ce privește contractul nr.6/30 iunie 1993 încheiat între F.P.P. II Moldova

și Asociația P.A.S. invocat de recurent în prezentele motive de recurs este de

observat că el nu a făcut obiect de critică în primul recurs al reclamantului

și nu a fost vizat de considerentele deciziei de casare.

IV.

Este adevărat că Asociația P.A.S. în speță s-a constituit anterior intrării în

vigoare a Legii nr. 77/1994 privind asociațiile salariaților și membrilor

conducerii societăților comerciale care se privatizează (în prezent abrogată),

dar raportarea deciziei atacate la    art. 3 lit. c) din această lege în

vigoare la momentul desfacerii contractului de muncă al reclamantului s-a făcut

pentru evidențierea similitudinii de conținut normativ cu art. 16.2 din

Statutul Asociației P.A.S.

V. În atare situație, Înalta Curtea

pentru considerentele expuse va respinge recursul declarat ca nefondat

menținând ca legală decizia atacată.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamantul A.C. împotriva deciziei nr.8/A din 4 iulie

2003 a Curții de Apel Iași, secția comercială și de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțata

în ședință publică, astăzi  3 februarie 2004.