ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 730/2004

Asupra

recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la 4 septembrie 2000 reclamantul M.A. a chemat în

judecată pe pârâta S.C. N. S.A. pentru a se constata calitatea sa de acționar

în limita valorii celor patru certificate și să fie obligată pârâta să-i achite

dividendele în sumă de 3.000.000 lei actualizate cu rata inflației începând cu

28 iulie 1994, precum și cheltuielile de judecată.

În

motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a primit patru certificate de

acționar la societatea comercială pârâtă dar ulterior i s-a desfăcut contractul

de muncă, fiind reintegrat numai în baza unei hotărâri judecătorești. A mai

arătat că, deși este membru fondator al asociației constituite pentru

privatizarea societății, aceasta refuză să-i recunoască calitatea de acționar

și să-i plătească dividendele din 1994, de când a devenit acționar.

Prin

sentința nr.852/C din 23 octombrie 2000 Tribunalul Argeș, secția comercială a

admis în parte acțiunea și a constatat că reclamantul M.A. este acționar al

pârâtei cu un număr de acțiuni echivalent al celor patru certificate de

proprietar, obligând pârâta să-i plătească și 300.000 lei cheltuieli de

judecată.

Împotriva

acestei sentințe a declarat apel pârâta S.C. N. S.A. iar prin decizia nr.224

din 9 aprilie 2001 Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios

administrativ a admis apelul și – schimbând în totalitate sentința – a respins

ca nefondată acțiunea reclamantului.

Pentru

a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut că acțiunea în

constatare formulată de reclamant era inadmisibilă atâta timp cât ar fi putut

formula o acțiune în realizare, fie pentru plata dividendelor decurgând din

calitatea de acționar, fie pentru daune dacă i s-ar fi refuzat distribuirea

acțiunilor.

Cu

actul înregistrat la 14 mai 2001 reclamantul a formulat recurs împotriva

acestei decizii, făcând referire la modul în care instanțele au soluționat mai

multe litigii pe care le-a avut cu societatea comercială pârâtă dar fără să

motiveze în drept recursul, în conformitate cu prevederile art. 304 C. proc. civ.

și fără să critice soluția în mod concret.

Recursul

reclamantei este nefondat.

Din actele dosarului rezultă că

instanța de apel a reținut corect situația de fapt, stabilind că privatizarea

societății comerciale pârâtă s-a făcut în baza Legii nr. 58/1991, iar în măsura

în care acțiunile au fost distribuite în baza acestei legi, reclamantul nu

putea dobândi calitatea de acționar după reintegrarea sa în muncă.

Pe de

altă parte, curtea de apel a dat o corectă dezlegare problemei de drept, în

sensul că, atâta timp cât reclamantul avea acces la acțiunea în realizare,

acțiunea în constatare întemeiată pe dispozițiile art. 111 C. proc. civ. era

inadmisibilă.

Pentru

aceste considerente, recursul reclamantului va fi respins conform art. 312 C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de reclamantul M.A. împotriva deciziei nr.224 din 9 aprilie

2001 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata

în ședință publică, astăzi 25 februarie 2004.