ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 730/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 4 septembrie 2000 reclamantul M.A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. N. S.A. pentru a se constata calitatea sa de acționar în limita valorii celor patru certificate și să fie obligată pârâta să-i achite dividendele în sumă de 3.000.000 lei actualizate cu rata inflației începând cu 28 iulie 1994, precum și cheltuielile de judecată. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a primit patru certificate de acționar la societatea comercială pârâtă dar ulterior i s-a desfăcut contractul de muncă, fiind reintegrat numai în baza unei hotărâri judecătorești. A mai arătat că, deși este membru fondator al asociației constituite pentru privatizarea societății, aceasta refuză să-i recunoască calitatea de acționar și să-i plătească dividendele din 1994, de când a devenit acționar.

Prin sentința nr.852/C din 23 octombrie 2000 Tribunalul Argeș, secția comercială a admis în parte acțiunea și a constatat că reclamantul M.A. este acționar al pârâtei cu un număr de acțiuni echivalent al celor patru certificate de proprietar, obligând pârâta să-i plătească și 300.000 lei cheltuieli de judecată. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta S.C. N. S.A. iar prin decizia nr.224 din 9 aprilie 2001 Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ a admis apelul și – schimbând în totalitate sentința – a respins ca nefondată acțiunea reclamantului. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut că acțiunea în constatare formulată de reclamant era inadmisibilă atâta timp cât ar fi putut formula o acțiune în realizare, fie pentru plata dividendelor decurgând din calitatea de acționar, fie pentru daune dacă i s-ar fi refuzat distribuirea acțiunilor.

Cu actul înregistrat la 14 mai 2001 reclamantul a formulat recurs împotriva acestei decizii, făcând referire la modul în care instanțele au soluționat mai multe litigii pe care le-a avut cu societatea comercială pârâtă dar fără să motiveze în drept recursul, în conformitate cu prevederile art. 304 C. proc. civ. și fără să critice soluția în mod concret. Recursul reclamantei este nefondat. Din actele dosarului rezultă că instanța de apel a reținut corect situația de fapt, stabilind că privatizarea societății comerciale pârâtă s-a făcut în baza Legii nr. 58/1991, iar în măsura în care acțiunile au fost distribuite în baza acestei legi, reclamantul nu putea dobândi calitatea de acționar după reintegrarea sa în muncă.

Pe de altă parte, curtea de apel a dat o corectă dezlegare problemei de drept, în sensul că, atâta timp cât reclamantul avea acces la acțiunea în realizare, acțiunea în constatare întemeiată pe dispozițiile art. 111 C. proc. civ. era inadmisibilă. Pentru aceste considerente, recursul reclamantului va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de reclamantul M.A. împotriva deciziei nr.224 din 9 aprilie 2001 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 25 februarie 2004.