ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2030/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La 25 februarie 2002, contestatorii

V.J., V.R.V. și V.I. au chemat în judecată pe pârâta Primăria municipiului

Slatina, solicitând anularea dispoziției nr. 104 din 5 februarie 2002 și

obligarea emitentei acestui act la restituirea, în natură sau prin echivalent,

a imobilului situat în Slatina, în funcție de situația actuală a bunului

revendicat.

În motivarea cererii, contestatorii

au susținut că:

- la 12 noiembrie 2001, au solicitat

pârâtei, prin notificare, restituirea imobilului menționat și expropriat în

baza Decretului nr. 168/1982;

- acest imobil a aparținut defunctei

C.A. (decedată la 18 septembrie 1971), a cărei unică moștenitoare a fost V.E.,

mama lor, decedată la 16 octombrie 2001;

- pârâta le-a respins notificarea pe

considerentul că nu fac parte din categoria persoanelor îndreptățite prevăzute

de art. 3 din Legea nr. 10/2001;

- în urma verificărilor efectuate la

Direcția economică a Primăriei Slatina și SC A. SA, au constatat că numele

proprietarului din matricola imobilului solicitat a fost radiat în anul 1977,

trecându-se I.V. în loc de C., fără indicarea actului de dobândire a acelui

bun;

- numitul I.V., pe care nu îl

cunosc, nu a formulat notificare de restituire a imobilului.

Tribunalul Olt, secția civilă, prin

sentința nr. 685 din 17 mai 2002, a admis contestația, a anulat dispoziția

atacată și a obligat-o pe pârâtă să emită o altă dispoziție, de restituire în

echivalent bănesc a imobilului în discuție, inclusiv terenul aferent.

S-a reținut că:

- reclamanții au făcut dovada că

sunt moștenitorii defunctei C.A., proprietara imobilului solicitat, care a fost

expropriat pentru cauză de utilitate publică;

- în prezent, construcția este

demolată, iar terenul aferent, de 362 mp, a fost trecut la domeniul public al

municipiului Slatina, astfel că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri

reparatorii, conform art. 10 din Legea nr. 10/2001.

Curtea de Apel Craiova, secția

civilă, prin decizia nr. 12 din 30 ianuarie 2003, a admis apelul declarat de

pârâtă și a schimbat sentința, în sensul respingerii acțiunii.

S-a reținut că, potrivit anexei

Decretului nr.168/1984 și certificatului emis de organele fiscale, la data

exproprierii, proprietar al imobilului în discuție era o altă persoană,

respectiv I.V., care a primit și despăgubirea de 48.371 lei.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția civilă, prin decizia nr. 1463 din 23 februarie 2004, a admis recursul

declarat de reclamanții V.J. și V.R., a casat ultima hotărâre și a trimis cauza

la aceeași instanță, pentru rejudecarea apelului.

S-a reținut că din actele și

lucrările dosarului nu reiese, în mod clar, amplasarea imobilului și nici

proprietarul căruia i-a aparținut, impunându-se administrarea de noi probe,

eventual efectuarea unei expertize, pentru lămurirea acestor aspecte.

Curtea de Apel Craiova, secția

civilă, prin decizia nr. 1014 din 7 aprilie 2005, a admis apelul declarat de

pârâtă și a schimbat sentința, în sensul respingerii contestației.

S-a reținut că imobilul solicitat

era amplasat pe str. A.I. nr. 11 și a fost preluat de stat, prin expropriere,

de la I.V. și nu de la C.A. sau V.E.

Reclamanții au declarat recurs, prin

care au solicitat modificarea ultimei hotărâri, în sensul respingerii apelului

pârâtei.

În motivarea recursului, întemeiat

pe art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., reclamanții au susținut că, potrivit

expertizei, adevărații proprietari ai imobilului au fost C.A. și V.E., care în

anul 1972 se judeca pentru acest bun cu alți moștenitori, modificarea din

evidențele fiscale nu este însoțită de vreo mențiune cu privire la un act

juridic de vânzare-cumpărare, donație, etc., iar I.V. nu a formulat cerere în

temeiul Legilor nr. 112/1995 și 10/2001.

Aceste critici sunt nefondate

deoarece:

- imobilul în discuție, care a

aparținut succesiv defunctelor C.A. și V.E., a fost expropriat prin Decretul

nr. 168/1982;

- potrivit anexei actului normativ

menționat și certificatelor emise de organele fiscale, același imobil a fost

preluat, la expropriere, de la I.V., deci o altă persoană decât autoarele

recurenților, care nu au făcut nici o dovadă în sens contrar;

- or, în atare context, lipsa

mențiunilor referitoare la modalitatea în care I.V. a devenit proprietar,

precum și împrejurarea că acesta nu a solicitat restituirea imobilului, sunt

irelevante.

Așa fiind, conform art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de V.J.

și V.R. împotriva deciziei nr. 1014 din 7 aprilie 2005 a Curții de Apel

Craiova, secția civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 22 februarie 2006.