ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 561/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

La data de 14 iunie 2002 reclamantul V.J. a

înregistrat contestația contra dispoziției nr. 625 din 21 mai 2002 emisă de

Primăria Slatina, prin care i s-a respins cererea de restituire în natură a

imobilului situat în Slatina, pentru lipsa titlului, pe temeiul Legii nr. 10/2001.

Prin sentința civilă nr. 873 din 25 septembrie

2002 Tribunalul Olt, secția civilă, a anulat dispoziția atacată și a obligat

primarul să emită o nouă dispoziție de restituire a imobilului litigios,

întrucât și-a dovedit calitatea de moștenitor al titularului dreptului de

proprietate.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia civilă nr. 240

din 13 decembrie 2002, a respins apelul ca nefondat, reținând că prima instanță

a obligat primarul să emită dispoziția de restituire, într-unul din modurile

prevăzute de lege, întrucât respingerea cererii s-a făcut pentru că reclamantul

nu-și dovedise calitatea.

De asemenea se relevă că terenul este în

domeniul public, dar această chestiune, ca și modalitatea de despăgubire se va

stabili prin dispoziția de restituire.

Contra deciziei a declarat recurs pârâta

Primăria Slatina, pe temeiurile din art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ.

susținând că

- nu are calitate procesuală pasivă deoarece,

conform art. 19 din Legea nr. 215/2001, primăria reprezintă o structură

funcțională,

- reclamantul a produs dovada calității sale de

moștenitor după emiterea dispoziției,

- imobilul a fost expropriat, iar investiția

finalizată, astfel că pentru acest teren, conform art. 11 alin. (4) din Legea

nr. 10/2001 reclamantului nu i se cuvin decât despăgubiri în echivalent, ce

s-ar putea stabili pe bază de probe, inclusiv expertiză tehnică,

- iar diferența de ¼ din imobil a fost

cerută de același reclamant în dosarul nr. 5227/2002 aflat pe rolul Curții de

Apel Craiova în care s-a efectuat o expertiză care a concluzionat că terenul nu

poate fi restituit în natură.

2.1. Imobilul, teren 580 mp și construcții, a

aparținut numitei P.M., iar prin Decretul nr. 168 din 23 aprilie 1982 a fost

expropriat (poz. 7 din lista anexă) în scopul edificării a 268 apartamente și a

dotărilor comerciale, de servire și tehnico-edilitare aferente, în zona de

locuințe „Ana Ipătescu”, act normativ prin care s-a aprobat și „demolarea

construcțiilor și a împrejmuirilor expropriate”.

Fosta proprietară expropriată a decedat la 13

martie 1996, iar reclamantul s-a „legitimat” în fața primei instanțe cu

certificat de calitate de moștenitor nr. 122 din 26 august 2002, ca strănepot

de frate al defunctei (poz.7) alături de alți 6 comoștenitori, nepoți de frate,

cu o cotă de 6/12.

El are, deci, în procedura Legii nr. 10/2001,

calitate activă, în limitele drepturilor succesorale recunoscute și sub rezerva

probelor asupra proprietății și valorii bunului expropriat.

Procedura prealabilă prevăzută de Legea nr. 10/2001

este obligatorie, iar această fază a fost epuizată prin emiterea dispoziției

atacate, chiar dacă aceasta s-a întemeiat numai pe excepția lipsei calității

reclamantului.

Această procedură nu are caracter jurisdicțional

și nici administrativ, „unitatea deținătoare” putând fi orice persoană

juridică, inclusiv „primăria”, astfel cum este desemnată expres prin Legea nr. 10/2001.

Așadar, odată epuizată această procedură

prealabilă, fie prin admiterea unei dispoziții sau numai a ofertei, după

notificare, fie chiar, prin refuzul și tăcerea peste termenul legal a persoanei

deținătoare, instanța sesizată cu contestație (acțiune) va judeca fondul

cauzei, fără a mai transmite la deținător prerogativa soluției.

Drept urmare, sentința apelată, sub acest aspect

nu are temei legal, ca și decizia care a confirmat-o, în apel.

2.2 Odată ce reclamantul și-a dovedit calitatea

de comoștenitor al autorului decedat, titularul dreptului de proprietate

expropriat, instanțele erau datoare să judece fondul cauzei, în limitele

conferite de dispozițiile Legii nr. 10/2001, stabilind:

- situația juridică și de fapt a terenului a

cărui restituire în natură se cere numai de reclamant,

- să identifice amplasamentul acestuia și modul

de utilizare în prezent, în raport de finalizarea exproprierii, în configurația

micro-cartierului „Ana Ipătescu”,

- să pună în discuția părților necesitatea

administrării probelor relative la primele două aspecte, inclusiv o expertiză

tehnică și, totodată,

- să stabilească, în alternativa despăgubirii

prin echivalent, măsura adecvată de plată și, pe baza unei expertize suma

cuvenită, actualizată, potrivit legii,

- să determine apartenența imobilului la

domeniul public al proprietății și să verifice situația din dosarul nr. 5227/2002

al Curții de Apel Craiova, în care reclamantul are aceeași calitate.

Așa fiind, se constată că în apel, cale

devolutivă de atac, în realitate nu a fost evocat fondul cauzei, confirmându-se

o hotărâre care l-a expediat comitentului dispoziției contestate, ceea ce

atrage casarea deciziei recurate și trimiterea în apel, pentru soluționarea pe

fond a pricinii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta Primăria

municipiului Slatina împotriva deciziei nr. 240 din 13 decembrie 2002 a Curții

de Apel Craiova, secția civilă, pe care o casează și trimite cauza aceleiași

instanțe pentru rejudecarea apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 27 ianuarie 2004.