ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5555/2005

Asupra recursului de față. Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele. La data de 24 martie 2003, reclamantul V.J. a formulat contestație împotriva dispoziției nr. 362 din 27 februarie 2003 emisă de Primăria municipiului Slatina prin care i s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului compus din teren în suprafață de 3322 mp și construcție situat în Slatina, cu motivarea că nu a făcut dovada proprietății asupra imobilului și nici dovada trecerii în proprietatea statului. Prin sentința civilă nr. 479 din 11 iulie 2003 pronunțată de Tribunalul Olt a fost admisă contestația reclamantului și s-a anulat dispoziția nr. 362 din 27 februarie 2003 emisă de Primăria municipiului Slatina, stabilindu-se dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent bănesc pentru suprafața de 6162 mp teren și casă din cărămidă, acoperită cu tablă situate în Slatina, județul Olt, conform H.G.

nr. 498/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001. Instanța de fond a reținut din probele administrate că reclamantul a făcut dovada acceptării succesiunii defunctei Ș.N. conform certificatului de moștenitor nr. 121 din 26 august 2002 eliberat de Notarul Public R.R. Autoarea reclamantului, respectiv Ș.N., era înregistrată cu suprafața de 3322 mp teren intravilan la matricola nr. 600/1966 așa cum rezultă din certificatul nr. 319 din 10 ianuarie 2002, eliberat de Primăria municipiului Slatina, Direcția economică, fără să existe vreo mențiune despre o eventuală înstrăinare către persoane fizice sau juridice. Tot din certificatul menționat, mai rezultă că la aceeași poziție de rol a fost trecut numitul I.V., fără a se arăta actul de transmitere a dreptului de proprietate și anul operării acestei mențiuni.

Cu certificatul eliberat de arhivele statului și cu celelalte înscrisuri depuse s-a făcut dovada că proprietatea numitului I.V. figura în Slatina, str. A.I.C. nr. 19 în timp ce autoarea reclamantului era proprietara imobilului din Slatina, str. A.I.C. nr. 21. Anterior mențiunii de la matricola nr. 600/1966, Ș.N. a vândut numitului V.Ș. un imobil și terenul aferent în suprafață de 527 mp conform actului autentificat sub nr. 649/372 din 18 august 1955. Imobilul proprietatea autoarei reclamantului a fost expropriat prin Decretul nr. 205/1974 în vederea construirii unor blocuri de locuințe. Din expertiza tehnică efectuată de expertul M.M. rezultă că pe suprafața de teren în litigiu sunt construite blocuri și alte obiective de interes public, astfel că imobilul nu mai poate fi restituit în natură.

Considerând că reclamantul a făcut dovada calității de moștenitor și că autoarea sa a fost proprietara imobilului în litigiu, tribunalul a admis contestația, a anulat dispoziția emisă de Primăria municipiului Slatina și a stabilit că reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent bănesc pentru suprafața de teren de 6162 mp și a construcției demolate. Apelul declarat de pârâta Primăria municipiului Slatina împotriva acestei hotărâri a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 20 din 16 ianuarie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă. Instanța de apel a considerat că primăria are calitate procesuală pasivă deoarece tribunalul nu a obligat această autoritate la măsuri reparatorii, ci în contradictoriu cu aceasta a stabilit că reclamantului i se cuvin măsuri reparatorii ce vor fi stabilite conform H.G.

nr. 498/2003 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001. Totodată, s-a stabilit că, în mod judicios, tribunalul a reținut că reclamantul a făcut dovada de persoană îndreptățită și dovada proprietății asupra imobilului pentru care se cuvin măsuri reparatorii prin echivalent bănesc, de vreme ce nu mai este posibil a fi restituit în natură. În termenul prevăzut de lege, împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta Primăria municipiului Slatina invocând motivele de casare, prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. Pe cale de excepție, recurenta invocă lipsa calității procesuale pasive și consideră nelegală decizia instanței de apel prin care s-a reținut că este neîntemeiată această excepție, deoarece potrivit Legii nr. 215/2001 privind administrația publică locală această calitate o au, în toate cazurile, comuna, orașul sau județul și niciodată primarul sau președintele consiliului județean.

Pe fond, recurenta susține că printr-o interpretare greșită a dispozițiilor legale instanța de apel a stabilit că intimatul-reclamant, în calitate de moștenitor, a dovedit că autoarea sa era proprietara imobilului în litigiu la data exproprierii. Că intimatul nu are calitate de persoană îndreptățită conform Legii nr. 10/2001. Se arată că din înscrisurile existente la dosar rezultă că imobilul în litigiu a fost expropriat prin Decretul nr. 205/1974 de la soții V.Ș. și V.M., cărora autorii reclamantului le-a vândut în anul 1955 un imobil și terenul aferent de 527 mp. Mai mult, în rolul matricol al imobilului figura la data exproprierii numitul I.V. care este menționat la poziția 15 din Decretul nr. 205/1974.

Se mai critică hotărârea instanței de apel și sub aspectul că, deși recurenta a cerut, nu a fost introdus în cauză Ministerul Finanțelor Publice în raport de care trebuia soluționată cererea de despăgubiri pentru imobilul în litigiu formulată de reclamant. Intimatul-reclamant a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de pârâtă. Recurenta a menționat la dezbaterea în fond a recursului că lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției privind lipsa calității procesuale pasive. Analizând actele și lucrările dosarului în raport de hotărârea pronunțată și de motivele de casare invocate, Curtea va admite recursul pârâtei în limitele considerentelor ce se vor arăta în continuare.

Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de recurentă, se constată că în mod corect instanța de apel a respins această apărare. În procesul de față, calitatea procesuală a recurentei, se stabilește în raport de dispozițiile Legii nr. 10/2001 și nu în raport de prevederile Legii nr. 215/2001 privind administrația publică locală. Sub acest aspect, este de reținut că recurenta are calitate procesuală pasivă deoarece prin dispozițiile Legii nr. 10/2001 s-au stabilit o serie de obligații atât în sarcina primăriei ca persoană deținătoare a imobilelor preluate abuziv cât și în sarcina primarului care este abilitat să emită decizia sau dispoziția motivată asupra notificării adresate de persoanele îndreptățite.

Așadar acest motiv de casare este neîntemeiat. Pe fond, este de observat că art. 3 și art. 4 din Legea nr. 10/2001 definește persoanele îndreptățite la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau prin echivalent. Printre acestea sunt indicate „persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv” precum și moștenitorii acestora. Recurenta a criticat decizia instanței de apel ca nelegală atunci când a stabilit că intimatul V.J. este persoană îndreptățită conform Legii nr. 10/2001 în calitate de moștenitor al defunctei Ș.N., care nu s-a dovedit a fi proprietara imobilului în litigiu la data exproprierii acestuia. Din înscrisurile depuse la dosar, respectiv actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 403 din 25 august 1910 de Tribunalul districtului Olt rezultă că numitul C.Ș.

a cumpărat de la vânzătorul A.P. un teren pe care erau construite o pereche de case, imobil situat în Slatina, (fila 57 dosar fond) iar la data de 6 octombrie 1912 a mai cumpărat un loc de casă. De asemenea, la data de 5 august 1927, numitul C.Ș. mai achiziționează 526 mp teren situat în Slatina, de la vânzătorul G.M. Cu extrasul după procesul verbal din 15 septembrie 1961 eliberat de Arhivele Naționale, Direcția județeană Olt, s-a făcut dovada că Ș.N., soția lui Ș.C. și autoarea intimatului-reclamant este trecută în rolul agricol 3466 cu 0,40 ari clădiri și 2840 mp teren arabil și vie la adresa din Slatina. Potrivit certificatului nr. 319 din 10 ianuarie 2002 eliberat de Primăria municipiului Slatina la matricola nr. 600/1966 din Slatina, cu teren în suprafață de 3322 mp și casă au figurat moștenitorii numitei Ș.N.

și apoi în locul acestora a fost trecut numitul I.V. fără a se menționa actul de proprietate. Conform actului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 649/362 din 18 august 1955 soții C.Ș. și N.Ș. au vândut cumpărătorilor V.Ș. și V.M. un apartament din corpul de case aflat pe terenul situat în Slatina, cu teren aferent de 526,50 mp. Acest imobil, cumpărat de soții V., a fost expropriat prin Decretul nr. 205/1974 (poziția 14). În același decret, la poziția 15, figurează și numitul I.V. de la care s-a expropriat imobilul situat în Slatina, județul Olt. Cu certificatul de moștenitor nr.121 din 26 august 2002 eliberat de Notarul Public R.R., s-a făcut dovada că numita Ș.N., decedată la 19 februarie 1964, are șase moștenitori ce au acceptat succesiunea dintre care cinci în calitate de nepoți iar intimatul V.J.

în calitate de strănepot. În cauza de față, intimatul reclamant pentru a-și dovedi calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în sensul Legii nr. 10/2001, era chemat să dovedească nu numai împrejurarea că este moștenitor acceptant al succesiunii defunctei Ș.N. dar și faptul că imobilul în litigiu, cumpărat în exclusivitate de numitul C.Ș., i-a revenit în întregime autoarei sale ca unică succesoare a soțului C.Ș. Întrucât probatoriul administrat nu este complet, situația de fapt nefiind cert stabilită, Curtea nu poate exercita controlul judiciar și nu poate statua asupra problemelor de drept așa cum prevede art. 314 C. proc. civ. Mai mult, este de observat că atât prin notificare cât și prin contestația formulată intimatul-reclamant a solicitat măsuri reparatorii pentru locuința demolată și terenul în suprafață de 3322 mp, or, tribunalul a stabilit dreptul la despăgubiri bănești pentru terenul în suprafață de 6162 mp.

Față de cele ce preced și în baza art. 312 alin. (2) și art. 313 C. proc. civ., Curtea va admite recursul pârâtei, va casa decizia pronunțată de Curtea de Apel Craiova și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Instanța de apel, în rejudecare urmează să stabilească și întinderea imobilului a cărui restituire s-a solicitat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâta Primăria municipiului Slatina împotriva deciziei nr. 20 din 16 ianuarie 2004 a Curții de Apel Craiova, secția civilă, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 iunie 2005.