ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5555/2005

Asupra recursului de față.

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.

La data de 24 martie 2003,

reclamantul V.J. a formulat contestație împotriva dispoziției nr. 362 din 27

februarie 2003 emisă de Primăria municipiului Slatina prin care i s-a respins

cererea de restituire în natură a imobilului compus din teren în suprafață de

3322 mp și construcție situat în Slatina, cu motivarea că nu a făcut dovada

proprietății asupra imobilului și nici dovada trecerii în proprietatea

statului.

Prin sentința civilă nr. 479 din 11

iulie 2003 pronunțată de Tribunalul Olt a fost admisă contestația reclamantului

și s-a anulat dispoziția nr. 362 din 27 februarie 2003 emisă de Primăria

municipiului Slatina, stabilindu-se dreptul la măsuri reparatorii prin

echivalent bănesc pentru suprafața de 6162 mp teren și casă din cărămidă,

acoperită cu tablă situate în Slatina, județul Olt, conform H.G. nr. 498/2003

pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.

Instanța de fond a reținut din

probele administrate că reclamantul a făcut dovada acceptării succesiunii

defunctei Ș.N. conform certificatului de moștenitor nr. 121 din 26 august 2002

eliberat de Notarul Public R.R.

Autoarea reclamantului, respectiv

Ș.N., era înregistrată cu suprafața de 3322 mp teren intravilan la matricola

nr. 600/1966 așa cum rezultă din certificatul nr. 319 din 10 ianuarie 2002,

eliberat de Primăria municipiului Slatina, Direcția economică, fără să existe

vreo mențiune despre o eventuală înstrăinare către persoane fizice sau

juridice.

Tot din certificatul menționat, mai

rezultă că la aceeași poziție de rol a fost trecut numitul I.V., fără a se

arăta actul de transmitere a dreptului de proprietate și anul operării acestei

mențiuni.

Cu certificatul eliberat de arhivele

statului și cu celelalte înscrisuri depuse s-a făcut dovada că proprietatea

numitului I.V. figura în Slatina, str. A.I.C. nr. 19 în timp ce autoarea

reclamantului era proprietara imobilului din Slatina, str. A.I.C. nr. 21.

Anterior mențiunii de la matricola

nr. 600/1966, Ș.N. a vândut numitului V.Ș. un imobil și terenul aferent în

suprafață de 527 mp conform actului autentificat sub nr. 649/372 din 18 august

1955.

Imobilul proprietatea autoarei

reclamantului a fost expropriat prin Decretul nr. 205/1974 în vederea

construirii unor blocuri de locuințe.

Din expertiza tehnică efectuată de

expertul M.M. rezultă că pe suprafața de teren în litigiu sunt construite

blocuri și alte obiective de interes public, astfel că imobilul nu mai poate fi

restituit în natură.

Considerând că reclamantul a făcut

dovada calității de moștenitor și că autoarea sa a fost proprietara imobilului

în litigiu, tribunalul a admis contestația, a anulat dispoziția emisă de

Primăria municipiului Slatina și a stabilit că reclamantul este îndreptățit la

măsuri reparatorii prin echivalent bănesc pentru suprafața de teren de 6162 mp și

a construcției demolate.

Apelul declarat de pârâta Primăria

municipiului Slatina împotriva acestei hotărâri a fost respins ca nefondat prin

decizia nr. 20 din 16 ianuarie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Craiova,

secția civilă.

Instanța de apel a considerat că

primăria are calitate procesuală pasivă deoarece tribunalul nu a obligat

această autoritate la măsuri reparatorii, ci în contradictoriu cu aceasta a

stabilit că reclamantului i se cuvin măsuri reparatorii ce vor fi stabilite

conform H.G. nr. 498/2003 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a

Legii nr. 10/2001.

Totodată, s-a stabilit că, în mod

judicios, tribunalul a reținut că reclamantul a făcut dovada de persoană

îndreptățită și dovada proprietății asupra imobilului pentru care se cuvin

măsuri reparatorii prin echivalent bănesc, de vreme ce nu mai este posibil a fi

restituit în natură.

În termenul prevăzut de lege,

împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta Primăria municipiului

Slatina invocând motivele de casare, prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C.

proc. civ.

Pe cale de excepție, recurenta

invocă lipsa calității procesuale pasive și consideră nelegală decizia

instanței de apel prin care s-a reținut că este neîntemeiată această excepție,

deoarece potrivit Legii nr. 215/2001 privind administrația publică locală

această calitate o au, în toate cazurile, comuna, orașul sau județul și

niciodată primarul sau președintele consiliului județean.

Pe fond, recurenta susține că

printr-o interpretare greșită a dispozițiilor legale instanța de apel a

stabilit că intimatul-reclamant, în calitate de moștenitor, a dovedit că

autoarea sa era proprietara imobilului în litigiu la data exproprierii. Că

intimatul nu are calitate de persoană îndreptățită conform Legii nr. 10/2001.

Se arată că din înscrisurile

existente la dosar rezultă că imobilul în litigiu a fost expropriat prin

Decretul nr. 205/1974 de la soții V.Ș. și V.M., cărora autorii reclamantului

le-a vândut în anul 1955 un imobil și terenul aferent de 527 mp.

Mai mult, în rolul matricol al imobilului

figura la data exproprierii numitul I.V. care este menționat la poziția 15 din

Decretul nr. 205/1974.

Se mai critică hotărârea instanței

de apel și sub aspectul că, deși recurenta a cerut, nu a fost introdus în cauză

Ministerul Finanțelor Publice în raport de care trebuia soluționată cererea de

despăgubiri pentru imobilul în litigiu formulată de reclamant.

Intimatul-reclamant a depus

întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de pârâtă.

Recurenta a menționat la dezbaterea

în fond a recursului că lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției

privind lipsa calității procesuale pasive.

Analizând actele și lucrările

dosarului în raport de hotărârea pronunțată și de motivele de casare invocate,

Curtea va admite recursul pârâtei în limitele considerentelor ce se vor arăta

în continuare.

Referitor la excepția lipsei

calității procesuale pasive invocată de recurentă, se constată că în mod corect

instanța de apel a respins această apărare.

În procesul de față, calitatea

procesuală a recurentei, se stabilește în raport de dispozițiile Legii nr.

10/2001 și nu în raport de prevederile Legii nr. 215/2001 privind administrația

publică locală.

Sub acest aspect, este de reținut că

recurenta are calitate procesuală pasivă deoarece prin dispozițiile Legii nr.

10/2001 s-au stabilit o serie de obligații atât în sarcina primăriei ca

persoană deținătoare a imobilelor preluate abuziv cât și în sarcina primarului

care este abilitat să emită decizia sau dispoziția motivată asupra notificării

adresate de persoanele îndreptățite.

Așadar acest motiv de casare este

neîntemeiat.

Pe fond, este de observat că art. 3

și art. 4 din Legea nr. 10/2001 definește persoanele îndreptățite la măsuri

reparatorii constând în restituirea în natură sau prin echivalent.

Printre acestea sunt indicate

„persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv”

precum și moștenitorii acestora.

Recurenta a criticat decizia instanței

de apel ca nelegală atunci când a stabilit că intimatul V.J. este persoană

îndreptățită conform Legii nr. 10/2001 în calitate de moștenitor al defunctei

Ș.N., care nu s-a dovedit a fi proprietara imobilului în litigiu la data

exproprierii acestuia.

Din înscrisurile depuse la dosar,

respectiv actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 403 din 25 august

1910 de Tribunalul districtului Olt rezultă că numitul C.Ș. a cumpărat de la

vânzătorul A.P. un teren pe care erau construite o pereche de case, imobil

situat în Slatina, (fila 57 dosar fond) iar la data de 6 octombrie 1912 a mai

cumpărat un loc de casă.

De asemenea, la data de 5 august

1927, numitul C.Ș. mai achiziționează 526 mp teren situat în Slatina, de la

vânzătorul G.M.

Cu extrasul după procesul verbal din

15 septembrie 1961 eliberat de Arhivele Naționale, Direcția județeană Olt, s-a

făcut dovada că Ș.N., soția lui Ș.C. și autoarea intimatului-reclamant este

trecută în rolul agricol 3466 cu 0,40 ari clădiri și 2840 mp teren arabil și

vie la adresa din Slatina.

Potrivit certificatului nr. 319 din

10 ianuarie 2002 eliberat de Primăria municipiului Slatina la matricola nr.

600/1966 din Slatina, cu teren în suprafață de 3322 mp și casă au figurat

moștenitorii numitei Ș.N. și apoi în locul acestora a fost trecut numitul I.V.

fără a se menționa actul de proprietate.

Conform actului de vânzare cumpărare

autentificat sub nr. 649/362 din 18 august 1955 soții C.Ș. și N.Ș. au vândut

cumpărătorilor V.Ș. și V.M. un apartament din corpul de case aflat pe terenul

situat în Slatina, cu teren aferent de 526,50 mp.

Acest imobil, cumpărat de soții V.,

a fost expropriat prin Decretul nr. 205/1974 (poziția 14).

În același decret, la poziția 15,

figurează și numitul I.V. de la care s-a expropriat imobilul situat în Slatina,

județul Olt.

Cu certificatul de moștenitor nr.121

din 26 august 2002 eliberat de Notarul Public R.R., s-a făcut dovada că numita

Ș.N., decedată la 19 februarie 1964, are șase moștenitori ce au acceptat

succesiunea dintre care cinci în calitate de nepoți iar intimatul V.J. în

calitate de strănepot.

În cauza de față, intimatul reclamant

pentru a-și dovedi calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în

sensul Legii nr. 10/2001, era chemat să dovedească nu numai împrejurarea că

este moștenitor acceptant al succesiunii defunctei Ș.N. dar și faptul că

imobilul în litigiu, cumpărat în exclusivitate de numitul C.Ș., i-a revenit în

întregime autoarei sale ca unică succesoare a soțului C.Ș.

Întrucât probatoriul administrat nu

este complet, situația de fapt nefiind cert stabilită, Curtea nu poate exercita

controlul judiciar și nu poate statua asupra problemelor de drept așa cum

prevede art. 314 C. proc. civ.

Mai mult, este de observat că atât

prin notificare cât și prin contestația formulată intimatul-reclamant a

solicitat măsuri reparatorii pentru locuința demolată și terenul în suprafață

de 3322 mp, or, tribunalul a stabilit dreptul la despăgubiri bănești pentru

terenul în suprafață de 6162 mp.

Față de cele ce preced și în baza

art. 312 alin. (2) și art. 313 C. proc. civ., Curtea va admite recursul

pârâtei, va casa decizia pronunțată de Curtea de Apel Craiova și va trimite

cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Instanța de apel, în rejudecare

urmează să stabilească și întinderea imobilului a cărui restituire s-a

solicitat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de pârâta Primăria

municipiului Slatina împotriva deciziei nr. 20 din 16 ianuarie 2004 a Curții de

Apel Craiova, secția civilă, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare

aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23

iunie

2005.