ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1163/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1241 din 6 noiembrie 2001 a

Tribunalului București, secția a III a civilă, a fost respinsă cererea

formulată de B.V.A. în contradictoriu cu Primăria Municipiului București, prin

Primarul General prin care a solicitat restituirea terenului în suprafață de

385 mp situat în București ce a aparținut părinților săi și în subsidiar

despăgubiri constând în contravaloarea terenului. S-a avut în vedere că

reclamantul este cetățean german și ca atare operează incapacitatea specială de

exercițiu prevăzută de art. 41 alin. (2) din Constituție, caz în care nu poate

dobândi dreptul de proprietate asupra terenului și nu poate fi admisă nici

cererea subsidiară, dată fiind strânsa legătură cu recunoașterea dreptului de

proprietate asupra terenului.

Apelul declarat de reclamant împotriva acestei

sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 152 din 22 martie 2002 a

Curții de Apel București, secția a III a civilă.

S-a reținut că deși reclamantul și-a întemeiat solicitarea

pe prevederile Legii nr. 10/2001, nu a făcut dovada îndeplinirii cerințelor

art. 21 alin. (2) și (3) din lege, anume a procedurii prealabile obligatorii,

după care numai în cazul unui răspuns negativ din partea persoanei deținătoare,

partea poate promova acțiune.

Împotriva acestei decizii, reclamantul a declarat

recursul de față susținând că nu a fost citat pentru termenul din 15 martie 2002,

întrucât nu a primit citația și că pe fond i-a fost în mod greșit respinsă

acțiunea, în situația în care a îndeplinit procedura prealabilă, fiind în drept

să primească despăgubiri bănești pentru terenul preluat abuziv de stat în anul

1982.

Recursul este întemeiat, urmând a fi admis în sensul

celor ce urmează:

În primul rând este de observat că în această fază a

procesului, reclamantul a depus un set de acte între care și notificarea

înregistrată sub nr. 516 din 12 februarie 2002 la Biroul Executorului

Judecătoresc V.P., prin care solicita a beneficia de eventualele măsuri

reparatorii pentru terenul situat în București, a cărei restituire nu mai este posibilă.

Notificarea a fost însoțită de acte doveditoare asupra apartenenței imobilului

cât și în legătură cu calitatea reclamantului de unic moștenitor legal al

părinților săi, proprietari ai terenului expropriat.

În această situație în care cel în cauză a făcut

dovada îndeplinirii procedurii prevăzute de art. 21 din Legea nr. 10/2001, în

sensul că a notificat în termenul legal Prefectura Municipiului București

pentru acordarea de măsuri reparatorii, conform art. 36 din lege, rezultă că

hotărârea recurată, prin care s-a menținut soluția instanței de fond numai pe

acest motiv este greșită. Se are în vedere și că judecarea apelului a avut loc

la primul termen de judecată și în lipsa reclamantului, fiind posibilă

necunoașterea termenului de către cel care avea interes să-și dovedească

îndreptățirea la măsurile reparatorii solicitate.

De aceea, pentru judecarea pricinii în cadrul juridic

legal, întemeiat pe prevederile Legii nr. 10/2001 și avându-se în vedere

îndeplinirea procedurii prealabile, respectiv efectuarea notificării în

condițiile legii este necesară reluarea judecății în apel.

Așa fiind, recursul de față urmează a fi admis

conform art. 31 C. proc. civ., coroborat cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a

se casa decizia recurată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași

instanțe de apel, în sensul celor ce preced.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamantul B.V.A. împotriva deciziei nr. 152/A din 22 martie 2005 a Curții de

Apel București, secția a III a civilă.

Casează decizia atacată și trimite

cauza spre rejudecarea apelului declarat de reclamant împotriva sentinței

civile nr.c1241 din 6 noiembrie 2001 a Tribunalului București, secția a III a civilă,

la Curtea de Apel București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 2 februarie 2006.