ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1163/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1241 din 6 noiembrie 2001 a Tribunalului București, secția a III a civilă, a fost respinsă cererea formulată de B.V.A. în contradictoriu cu Primăria Municipiului București, prin Primarul General prin care a solicitat restituirea terenului în suprafață de 385 mp situat în București ce a aparținut părinților săi și în subsidiar despăgubiri constând în contravaloarea terenului. S-a avut în vedere că reclamantul este cetățean german și ca atare operează incapacitatea specială de exercițiu prevăzută de art. 41 alin. (2) din Constituție, caz în care nu poate dobândi dreptul de proprietate asupra terenului și nu poate fi admisă nici cererea subsidiară, dată fiind strânsa legătură cu recunoașterea dreptului de proprietate asupra terenului.

Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 152 din 22 martie 2002 a Curții de Apel București, secția a III a civilă. S-a reținut că deși reclamantul și-a întemeiat solicitarea pe prevederile Legii nr. 10/2001, nu a făcut dovada îndeplinirii cerințelor art. 21 alin. (2) și (3) din lege, anume a procedurii prealabile obligatorii, după care numai în cazul unui răspuns negativ din partea persoanei deținătoare, partea poate promova acțiune.

Împotriva acestei decizii, reclamantul a declarat recursul de față susținând că nu a fost citat pentru termenul din 15 martie 2002, întrucât nu a primit citația și că pe fond i-a fost în mod greșit respinsă acțiunea, în situația în care a îndeplinit procedura prealabilă, fiind în drept să primească despăgubiri bănești pentru terenul preluat abuziv de stat în anul 1982. Recursul este întemeiat, urmând a fi admis în sensul celor ce urmează: În primul rând este de observat că în această fază a procesului, reclamantul a depus un set de acte între care și notificarea înregistrată sub nr. 516 din 12 februarie 2002 la Biroul Executorului Judecătoresc V.P., prin care solicita a beneficia de eventualele măsuri reparatorii pentru terenul situat în București, a cărei restituire nu mai este posibilă.

Notificarea a fost însoțită de acte doveditoare asupra apartenenței imobilului cât și în legătură cu calitatea reclamantului de unic moștenitor legal al părinților săi, proprietari ai terenului expropriat. În această situație în care cel în cauză a făcut dovada îndeplinirii procedurii prevăzute de art. 21 din Legea nr. 10/2001, în sensul că a notificat în termenul legal Prefectura Municipiului București pentru acordarea de măsuri reparatorii, conform art. 36 din lege, rezultă că hotărârea recurată, prin care s-a menținut soluția instanței de fond numai pe acest motiv este greșită. Se are în vedere și că judecarea apelului a avut loc la primul termen de judecată și în lipsa reclamantului, fiind posibilă necunoașterea termenului de către cel care avea interes să-și dovedească îndreptățirea la măsurile reparatorii solicitate.

De aceea, pentru judecarea pricinii în cadrul juridic legal, întemeiat pe prevederile Legii nr. 10/2001 și avându-se în vedere îndeplinirea procedurii prealabile, respectiv efectuarea notificării în condițiile legii este necesară reluarea judecății în apel. Așa fiind, recursul de față urmează a fi admis conform art. 31 C. proc. civ., coroborat cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a se casa decizia recurată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de apel, în sensul celor ce preced.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamantul B.V.A. împotriva deciziei nr. 152/A din 22 martie 2005 a Curții de Apel București, secția a III a civilă. Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecarea apelului declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr.c1241 din 6 noiembrie 2001 a Tribunalului București, secția a III a civilă, la Curtea de Apel București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 februarie 2006.