ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5531/2004
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5531/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul Ș.A.G. a înregistrat
la 20 martie 1997 acțiunea în revendicare a terenului de 211 și 213 mp situate
în sector 1, pentru ca la termenul din 13 noiembrie 2000 să-și modifice
obiectul cererii în despăgubiri de 3.828.460.512 lei, reprezentând valoarea
terenurilor.
Tribunalul București, prin sentința
civilă nr. 146 din 25 februarie 2002 a respins acțiunea cu motivarea că
reclamantul avea calea procedurii speciale prevăzută de Legea nr. 10/2001.
Prin decizia civilă nr. 115 din 12
martie 2003 Curtea de Apel București a anulat sentința, cu motivarea că „în mod
greșit tribunalul a considerat ca inadmisibilă acțiunea, întrucât aceasta a
fost introdusă anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001”.
Evocând fondul, însă, printr-o a
doua decizie, nr. 294 din 11 iunie 2003, aceeași instanță de apel a reținut
într-o propoziție că acțiunea este nefondată întrucât „pentru acordarea
despăgubirilor privind imobilul preluat de stat fără titlu, reclamantul trebuia
să urmeze procedura administrativă obligatorie prevăzută de Legea nr. 10/2001”.
Contra deciziei a declarat recurs
reclamantul pentru următoarele motive:
- acele două decizii sunt în
contradicție, calea dreptului comun fiind admisibilă căci acțiunea s-a introdus
anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001;
- s-au încălcat dispozițiile art. 21
alin.(1) din Constituție și art. 2 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea
judecătorească relativ la accesul liber la justiție.
Recursul este fondat, iar
deciziile vor fi casate și cauza trimisă instanței de apel pentru rejudecare.
2.1. Cum s-a arătat obiectul
modificat al acțiunii este cererea de despăgubiri în echivalent pentru cele
două suprafețe de teren preluate de stat fără titlu valabil.
Acțiunea de față s-a înregistrat la
20 martie 1997 și s-a modificat în despăgubiri la 13 noiembrie 2000, ambele
date fiind anterioare cele din 14 februarie 2001, când a intrat în vigoare
Legea nr. 10/2001, temeiul juridic indicat în cererea de chemare în judecată
fiind art. 480, art. 998 și art. 1000 alin. (3) C. civ., deci calea dreptului
comun.
2.2. Într-adevăr, dispozițiile Legii
nr. 10/2001 prevăd o procedură specială care cuprinde două faze, cea
prealabilă, care nu este administrativă, cum eronat a fost interpretată de
instanța de apel și cea judiciară, atribuind-o în competență exclusivă, în
primă instanță, tribunalului.
Această procedură specială vizează
imobilele preluate de stat în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, cum
este și situația terenurilor în speță, iar ea se aplică numai de la data intrării
în vigoare a legii, adică de la 14 februarie 2001, fără a cuprinde norme care
să împiedice continuarea proceselor pe calea dreptului comun.
Conform art. 47 din Legea nr.
10/2001 persoana îndreptățită are posibilitatea de a continua exercițiul
acțiunii pe calea dreptului comun sau de a renunța la ea și de a o suspenda și
a apela, astfel, la procedura specială din lege.
În cauză, reclamanta nu a renunțat
la acțiune și nici nu a cerut suspendarea judecății, pe temeiul art. 47, ci a
continuat-o pe calea dreptului comun, instanța, astfel sesizată fiind obligată
să o soluționeze în cadrul procesual fixat prin cererea de chemare în judecată.
În sfârșit, instanța de apel deși
proclamă corect acest principiu în prima decizie, prin care a anulat sentința,
în cea de-a doua pronunță o soluție contrară, similară cu cea a primei
instanțe, ceea ce este inadmisibil, astfel că nu a cercetat fondul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul Ș.A.G.
împotriva deciziei civile nr. 294 din 11 iunie 2003 a Curții de Apel București,
secția a IV – a civilă, pe care o casează și trimite cauza la aceeași instanță
pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 octombrie 2004.