ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 760/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introductivă, înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 2 București, la data de 18 august 2004, reclamantul C.T. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC R.E. SRL, rezilierea contractului de asociere în participațiune nr. 497 încheiat între părți la data de 25 februarie 2003 precum și constatarea nulității clauzei stipulate la art. 5 din contract privind lichidarea patrimoniului asociației. Judecătoria Sector 2 București, prin sentința civilă nr. 7596 din 19 octombrie 2004, și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția comercială. Tribunalul București, secția a VI-a comercială, astfel investit, prin sentința comercială nr. 1050 din 3 martie 2005, a disjuns capătul de cerere privind rezilierea și a respins ca nefondată cererea privind constatarea nulității art. 5 din contract.

Soluținând cererea privind rezilierea Tribunalul, prin sentința comercială nr. 2855 pronunțată la data de 16 iunie 2005, a admis acțiunea și a dispus rezilierea contractului de asociere în participațiune încheiat de părți la data de 25 februarie 2003. Judecătorul fondului a reținut că părțile au convenit potrivit art. 251 – art. 256 C. com., să desfășoare activități comerciale cu mărfuri alimentare și nealimentare, reclamantul obligându-se să pună la dispoziție spațiul situat în imobilul din Șos.

Pantelimon, obligație pe care și-a îndeplinit-o în luna martie 2003. Referitor la pârâtă instanța reține că aceasta s-a obligat în cadrul asocierii să asigure realizarea condițiilor corespunzătoare pentru desfășurarea activității respectiv aprovizionarea, angajarea de personal și ținerea evidenței contabile, obligații pe care nu le-a îndeplinit, spațiul după predare, rămânând neutilizat o perioadă de timp (martie – octombrie 2003), pârâta încălcându-și și obligațiile de achitare a utilităților, a cotei de profit și de amenajare și igienizare a spațiului, neîndeplinire culpabilă care atrage sancțiunea rezilierii contractului.

Apelul declarat de pârâta împotriva acestei sentințe a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 188 din data de 6 aprilie 2006. Răspunzând criticilor de nelegalitate și netemenicie formulate, care vizau, în esență, culpa reclamantului în îndeplinirea obligației de a preda spațiul și existența a două hotărâri judecătorești anterioare prin care se stabilea cu autoritate de lucru judecat că susținerile reclamantului sunt neîntemeiate, Curtea de apel apreciază că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică. Curtea constată că obligația de igienizare a spațiului în vederea desfășurării activității comerciale, a fost prevăzută în sarcina pârâtei [(art. 3 lit. h) din contract)], iar lucrările efectuate de aceasta se circumscriu obligației asumate la art. 3, fiind necesare autorizării activității comerciale ele nefăcând parte din obligațiile asumate de reclamant.

Totodată curtea, apreciază că tergiversarea lucrărilor timp de 8 luni, s-a datorat culpei pârâtei care nu a asigurat la timp personalul și resursele necesare pentru celeritatea lucrărilor. Referitor la sentințele nr. 1305 din 25 februarie 2004 și 7554/2004 pronunțate între aceleași părți Curtea apreciază că nu sunt întrunite cerințele art. 1201 C. civ., cererile având obiecte diferite. În contra acestei decizii pârâta SC R.E. SRL a declarat recurs, în termen legal pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 5, 7, 8 și 9 C. proc. civ., solicitând modificarea deciziei atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului.

În argumentarea criticilor formulate recurenta a susținut următoarele: - instanța a încălcat autoritatea de lucru judecat conferită de sentința civilă nr. 1305 din 25 februarie 2004 în considerentele căreia se reține că susținerea contestatorului respectiv a reclamantului privind neexecutarea obligațiilor de către pârâtă este neîntemeiată; (304 pct.); - instanța de apel a respins proba cu martori solicitată prin cerere de apel încălcând caracterul devolutiv al procedurii și principiul rolului activ, (304 pct. 5). - instanța de apel a înlăturat dispozițiile art. 983 C. civ., care consacră principiul „in dubio pro reo” atunci când reține că lucrările ce urmau să fie efectuate de pârâtă imputeau o perioadă scurtă de timp (304 pct. 9); - instanța de apel a interpretat greșit clauzele contractului de asociere respectiv obligațiile asumate de reclamant, numai de predare a spațiului, în situația în care, prin natura contractului de asociere obligațiile de amenajare și de predare spațiu în stare de bună folosință erau în sarcina ambelor părți, ele neputând fi privite ex.contractu (304 pct. 8); - instanța reține în considerente aspecte străine de pricină referitoare la contextul apariției litigiului din cauza neînțelegerilor privind cumpărarea spațiului (304 pct. 7). Asupra recursului.

Examinând decizia atacată în contextul criticilor formulate de Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează:

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC R.E. SRL BUCUREȘTI împotriva deciziei comerciale nr. 188 din 6 aprilie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 februarie 2007.