ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 591/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta SCF A. SA Timișoara, a

chemat în judecată pe pârâta A.P.A.P.S., solicitând obligarea acesteia la

despăgubirile prevăzute de art. 82 din Legea nr. 99/1999 pentru localul F.,

restituit foștilor proprietari.

Tribunalul Timiș, prin sentința

civilă 4361/ PI din 12 decembrie 2003, a respins acțiunea.

Instanța de fond a reținut în esență

că reclamanta a deținut imobilul în calitate de succesoare a fostului O.F.T.,

și i-a fost atribuit în patrimoniu în temeiul art. 20 alin. (2) din Legea nr.

15/1990. Însă, reclamanta a făcut dovada că imobilul este numai în

administrarea sa fără a proba dreptul pârâtei, de la care a cumpărat acțiunile.

Curtea de Apel Timișoara, prin

decizia civilă nr. 121 din 28 aprilie 2004 a respins apelul reclamantei considerând

că dreptul de administrare operativă nu echivalează cu dreptul de proprietate,

iar pentru ca societățile comerciale cu capital de stat să intre în

proprietatea bunurilor aflate în administrarea lor, prin efectele art. 20 alin.

(2) din Legea nr. 15/1990, iar acest drept să fie recunoscut trebuia intabulat

în cartea funciară.

Împotriva deciziei astfel

pronunțate, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.

9 C. proc. civ.

Recurenta susține că hotărârea

judecătorească atacată a fost dată cu aplicarea greșită a art. 32

4

din O.U.G. nr. 88/1997; singura condiție pentru acordarea despăgubirilor fiind

deținerea imobilelor și evidențierea în patrimoniul lor. Imobilul a fost

deținut de societatea comercială și trecut în proprietatea sa în temeiul art. 20

alin. (2) din Legea nr. 15/1990 iar statul, prin F.P.S. și apoi A.P.A.P.S. a

devenit acționar, așa încât din momentul transformării O.F.T. în SCF A. SA

dreptul de administrare directă s-a transformat la rândul său în drept de

proprietate.

Recursul este nefondat și va fi

respins pentru considerentele ce se vor expune:

Dispozițiile art. 20 alin. (2) din

Legea nr. 15/1990 stabilesc dreptul de proprietate al societăților comerciale

asupra bunurilor aflate în patrimoniul acestora, cu excepția celor deținute cu

alt titlu.

Înregistrarea în cartea funciară

numai a dreptului de administrare pe care autoarea reclamantei îl avea asupra

imobilului revendicat, nu conferă reclamantei pretenția de a considera imobilul

ca aflat în patrimoniul său. Niciodată F.P.S. sau A.P.A.P.S. nu au avut un alt

drept, decât acela de administrare a bunului, pentru a putea fi invocate

prevederile art. 20 din Legea nr. 15/1990 și art. 32

4

din O.U.G. nr.

88/1997.

Statutul juridic al imobilului

revendicat este consemnat în cartea funciară. Dreptul O.F.T. de administrare

directă a fost radiat prin admiterea acțiunii proprietarului și rectificată

cartea funciară în care s-a consemnat dreptul de proprietate al acestuia cu

titlu de restituire în baza Legii nr. 10/2001.

Susținerea recurentei privind

dobândirea dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 15/1990 este

nepertinentă. Niciodată imobilul nu s-a aflat în patrimoniul statului,

respectiv al O.F.T. pentru a trece în patrimoniul succesoarei acesteia. Dreptul

de administrare conferă titularului numai o parte din atributele dreptului de

proprietate, posesia și folosința, fără ca acestea să poată fi spuse

proprietarului.

În această măsură în patrimoniul

societății comerciale s-a aflat imobilul cu un alt titlu decât acela de

proprietate, fără a-i putea conferi dreptul de a cere despăgubiri în temeiul art.

32

4

din Legea nr. 99/1999.

Considerând că instanțele de fond au

pronunțat hotărâri legale și temeinice, Înalta Curte de Casație și Justiție va

respinge ca nefondat recursul declarat împotriva deciziei nr. 121 din 28

aprilie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanta SCF A. SA Timișoara, împotriva deciziei nr. 121 din 28

aprilie 2004 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 14 februarie 2006.