ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2355/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 7 martie 2002, reclamanta S.G.D. a chemat în judecată pârâții Ministerul

Justiției și Tribunalul Satu-Mare, solicitând instanței obligarea pârâților la

restituirea sumelor de bani încasate prin reținerea procentului de 7% din

salariul lunar, cu titlu de contribuție la fondul de asigurări sociale de

sănătate pentru perioada 1 ianuarie 2000-1 martie 2001, cu aplicarea

coeficientului de inflație la data executării hotărârii.

Tribunalul Satu-Mare a formulat

cerere de chemare în garanție a C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., solicitând instanței,

admiterea cererii și obligarea chematei în garanție la restituirea sumelor de

bani încasate de la reclamantă și virate lunar chematei în garanție, cu titlu

de contribuție de asigurări și de sănătate.

Prin sentința civilă nr. 154/D din 13

mai 2002, Tribunalul Satu-Mare a admis acțiunea, obligând pârâții Ministerul

Justiției și Tribunalul Satu-mare să restituie reclamantei sumele reținute cu

acest titlu, respingând totodată cererea de chemare în garanție C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

Curtea de Apel Oradea, prin decizia

civilă nr. 982/R din 13 septembrie 2002 a admis recursurile pârâților și a

obligat chemata în garanție la plata acestei sume către reclamantă.

Împotriva acestor hotărâri, la 21

iulie 2003 Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție a declarat recurs în anulare în temeiul art. 330 pct. 2 C.

proc. civ.

S-a susținut că hotărârile criticate

au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o

soluționare greșită a cauzei pe fond.

Recursul în anulare este întemeiat.

În condițiile art. 1 alin. (2) din

Legea nr. 145/1997, în vigoare pentru perioada avută în vedere de instanțe,

asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează

descentralizat, pe principiul solidarității și subsidiarității în colectarea și

utilizarea fondurilor.

În temeiul art. 4 din Legea nr. 145/1997,

erau supuse obligatoriu asigurării: cetățenii români și apatrizii care au reședința

în România.

Articolul 6 enumera categoriile de

persoane care beneficiau de asigurări de sănătate fără plata contribuției iar

art.55 prevedea categoriile de persoane care erau asigurate prin efectul legii,

cu scutire de plata contribuției pentru asigurări sociale de sănătate.

Legea nr. 145/1997 a fost abrogată

la 31 octombrie 2002 prin ordonanța de urgență nr. 159/2002. Nici acest act

normativ, în vigoare la data judecării recursului, nu a inclus magistrații în

categoriile de persoane scutite de la plata contribuției de asigurări sociale

de sănătate.

Potrivit art. 99 din Legea nr. 92/1992,

astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 142/1997, magistrații în activitate

sau pensionarii, precum și soțul, soția și copii aflați în întreținerea

acestora, beneficiază , în mod gratuit, de asistență medicală, medicamente și

proteze. Condițiile de acordare, în mod gratuit a asistenței medicale,

medicamentelor și protezelor, se stabilesc prin hotărâre de guvern.

În condițiile art. 1 din H.G. nr. 409/1998

privind condițiile de acordare, în mod gratuit, a asistenței medicale,

medicamentelor și protezelor pentru magistrați, personalul auxiliar de

specialitate și membrii de familie ai acestora, magistrații în activitate sau

pensionari precum și soțul sau soția și copii aflați în întreținerea acestora

beneficiază, în mod gratuit, de servicii de asistență medicală, de medicamente

și proteze, în condițiile Legii asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997,

publicată în M. Of., partea I, nr. 178 din 31 iulie 1997, și ale prezentei

hotărâri.

Conform art. 5 din această hotărâre,

în termen de 30 de zile de la publicarea hotărârii în Monitorul Oficial al

României, Ministerul Justiției, Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de

Justiție și Curtea Supremă de Justiție vor emite norme comune pentru aplicarea

acesteia.

În normele comune nr. 318/FB/807/C/1999

din 26 mai 1999, emise în aplicarea H.G. nr. 409/1998, se arată la pct.6/I că

soții sau soțiile magistraților și ale personalului auxiliar de specialitate,

în activitate sau pensionari, beneficiază de gratuități prevăzute de art. 1

alin. (1) din H.G. nr. 409/1998, dacă fac dovada că plătesc contribuția lunară

de asigurări de sănătate sau fac parte din categoriile de persoane care,

potrivit legii, sunt scutite de plata contribuției sociale de asigurări de

sănătate.

Așadar, în lumina acestor acte

normative, magistrații și personalul auxiliar de specialitate, membrii lor de

familie, au dreptul la asistență medicală gratuită în condițiile legii

asigurărilor sociale de sănătate și doar dacă dovedesc faptul că li se fac

rețineri în contul contribuției lunare de asigurări de sănătate.

Legea de organizare judecătorească

nu trebuia să prevadă în mod expres că magistrații au obligația de contribuție

la fondul de asigurări sociale de sănătate, întrucât legea cadru în această

materie la data sesizării instanței a stabilit regula conform căreia sunt

obligați la plata contribuției de asigurări sociale toți cetățenii români

precum și străinii și apatrizii care au reședință în România. Magistrații nu

sunt enumerați printre categoriile de persoane care beneficiază de calitatea de

asigurat fără plata contribuției pentru fondul asigurărilor de sănătate.

Gratuitatea prevăzută de Legea nr. 92/1992

vizează exclusiv servicii medicale enunțate de legea asigurărilor sociale de

sănătate, iar nu scutirea de la plata contribuției la fondul asigurărilor

sociale de sănătate.

Având în vedere cele mai sus

arătate, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ. recursul în anulare va fi

admis, cu consecința casării hotărârilor atacate și pe fond, respingerea

acțiunii ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat

de procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție,

împotriva deciziei 982/R din 13 septembrie 2002 a Curții de Apel Oradea și

sentinței civile 154/D din 13 mai 2002 a Tribunalului Satu Mare, casează cele

două hotărâri și pe fond respinge acțiunea formulată de S.G.D. și cererea de

chemare în garanție formulată de Tribunalul Satu Mare împotriva C.A.S.A. O.P.S.N.A.J.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 3 martie 2006.