ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2355/2006
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2355/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 7 martie 2002, reclamanta S.G.D. a chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Satu-Mare, solicitând instanței obligarea pârâților la restituirea sumelor de bani încasate prin reținerea procentului de 7% din salariul lunar, cu titlu de contribuție la fondul de asigurări sociale de sănătate pentru perioada 1 ianuarie 2000-1 martie 2001, cu aplicarea coeficientului de inflație la data executării hotărârii. Tribunalul Satu-Mare a formulat cerere de chemare în garanție a C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., solicitând instanței, admiterea cererii și obligarea chematei în garanție la restituirea sumelor de bani încasate de la reclamantă și virate lunar chematei în garanție, cu titlu de contribuție de asigurări și de sănătate.
Prin sentința civilă nr. 154/D din 13 mai 2002, Tribunalul Satu-Mare a admis acțiunea, obligând pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Satu-mare să restituie reclamantei sumele reținute cu acest titlu, respingând totodată cererea de chemare în garanție C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. Curtea de Apel Oradea, prin decizia civilă nr. 982/R din 13 septembrie 2002 a admis recursurile pârâților și a obligat chemata în garanție la plata acestei sume către reclamantă. Împotriva acestor hotărâri, la 21 iulie 2003 Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ. S-a susținut că hotărârile criticate au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.
Recursul în anulare este întemeiat. În condițiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 145/1997, în vigoare pentru perioada avută în vedere de instanțe, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează descentralizat, pe principiul solidarității și subsidiarității în colectarea și utilizarea fondurilor. În temeiul art. 4 din Legea nr. 145/1997, erau supuse obligatoriu asigurării: cetățenii români și apatrizii care au reședința în România. Articolul 6 enumera categoriile de persoane care beneficiau de asigurări de sănătate fără plata contribuției iar art.55 prevedea categoriile de persoane care erau asigurate prin efectul legii, cu scutire de plata contribuției pentru asigurări sociale de sănătate.
Legea nr. 145/1997 a fost abrogată la 31 octombrie 2002 prin ordonanța de urgență nr. 159/2002. Nici acest act normativ, în vigoare la data judecării recursului, nu a inclus magistrații în categoriile de persoane scutite de la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate. Potrivit art. 99 din Legea nr. 92/1992, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 142/1997, magistrații în activitate sau pensionarii, precum și soțul, soția și copii aflați în întreținerea acestora, beneficiază , în mod gratuit, de asistență medicală, medicamente și proteze. Condițiile de acordare, în mod gratuit a asistenței medicale, medicamentelor și protezelor, se stabilesc prin hotărâre de guvern. În condițiile art. 1 din H.G.
nr. 409/1998 privind condițiile de acordare, în mod gratuit, a asistenței medicale, medicamentelor și protezelor pentru magistrați, personalul auxiliar de specialitate și membrii de familie ai acestora, magistrații în activitate sau pensionari precum și soțul sau soția și copii aflați în întreținerea acestora beneficiază, în mod gratuit, de servicii de asistență medicală, de medicamente și proteze, în condițiile Legii asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997, publicată în M. Of., partea I, nr. 178 din 31 iulie 1997, și ale prezentei hotărâri. Conform art. 5 din această hotărâre, în termen de 30 de zile de la publicarea hotărârii în Monitorul Oficial al României, Ministerul Justiției, Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție și Curtea Supremă de Justiție vor emite norme comune pentru aplicarea acesteia.
În normele comune nr. 318/FB/807/C/1999 din 26 mai 1999, emise în aplicarea H.G. nr. 409/1998, se arată la pct.6/I că soții sau soțiile magistraților și ale personalului auxiliar de specialitate, în activitate sau pensionari, beneficiază de gratuități prevăzute de art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 409/1998, dacă fac dovada că plătesc contribuția lunară de asigurări de sănătate sau fac parte din categoriile de persoane care, potrivit legii, sunt scutite de plata contribuției sociale de asigurări de sănătate. Așadar, în lumina acestor acte normative, magistrații și personalul auxiliar de specialitate, membrii lor de familie, au dreptul la asistență medicală gratuită în condițiile legii asigurărilor sociale de sănătate și doar dacă dovedesc faptul că li se fac rețineri în contul contribuției lunare de asigurări de sănătate.
Legea de organizare judecătorească nu trebuia să prevadă în mod expres că magistrații au obligația de contribuție la fondul de asigurări sociale de sănătate, întrucât legea cadru în această materie la data sesizării instanței a stabilit regula conform căreia sunt obligați la plata contribuției de asigurări sociale toți cetățenii români precum și străinii și apatrizii care au reședință în România. Magistrații nu sunt enumerați printre categoriile de persoane care beneficiază de calitatea de asigurat fără plata contribuției pentru fondul asigurărilor de sănătate. Gratuitatea prevăzută de Legea nr. 92/1992 vizează exclusiv servicii medicale enunțate de legea asigurărilor sociale de sănătate, iar nu scutirea de la plata contribuției la fondul asigurărilor sociale de sănătate.
Având în vedere cele mai sus arătate, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ. recursul în anulare va fi admis, cu consecința casării hotărârilor atacate și pe fond, respingerea acțiunii ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, împotriva deciziei 982/R din 13 septembrie 2002 a Curții de Apel Oradea și sentinței civile 154/D din 13 mai 2002 a Tribunalului Satu Mare, casează cele două hotărâri și pe fond respinge acțiunea formulată de S.G.D. și cererea de chemare în garanție formulată de Tribunalul Satu Mare împotriva C.A.S.A. O.P.S.N.A.J. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 3 martie 2006.
Rețeaua de citări a acestei cauze
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.