ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 977/2004

Asupra recursului în anulare de

față:

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la

Tribunalul Satu Mare sub nr. 1054 din 1 martie 2002, M.C.I. a chemat în

judecată pe pârâții Tribunalului Satu Mare și Ministerul Justiției, solicitând

obligarea acestora la restituirea sumelor încasate prin reținerea nelegală a

procentului de 7 % din salariu cu titlu de primă pentru asigurări de sănătate

pe perioada 1 ianuarie 2000 - 1 martie 2001 cu aplicarea coeficientului de

inflație la data executării hotărârii.

Prin sentința civilă nr. 118/ D din

13 mai 2002, Tribunalul Satu Mare a admis acțiunea și în consecință a obligat

pârâții să restituie reclamantei suma reținută în procent de 7 % din salariu pe

perioada 1 ianuarie 2000 - 1 martie 2001, cu aplicarea coeficientului de

inflație la data executării hotărârii, reprezentând prima pentru asigurări de

sănătate. A respins cererea de chemare în garanție a C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

formulată de Tribunalul Satu Mare.

Recursurile declarate de Ministerul

Justiției și Tribunalul Satu Mare au fost admise prin decizia nr. 998/ R din 13

septembrie 2002 a Curții de Apel Oradea, iar sentința a fost modificată în

parte, în sensul că s-a admis cererea de chemare în garanție a

C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., care a fost obligată să achite pârâților, Ministerul

Justiției și Tribunalul Satu Mare, suma la care aceștia au fost obligați în

favoarea reclamantei. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

În conformitate cu prevederile art.

27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 și ale art. 330 pct. 2 C. proc. civ.,

procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a

declarat recurs în anulare împotriva hotărârilor menționate, arătând că au fost

pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare

greșită a cauzei pe fond.

În esență s-a susținut că, prin

hotărârile menționate, instanțele au încălcat prevederile Legii nr. 145/1997 a

asigurărilor sociale de sănătate, respectiv art. 1 alin. (2), art. 4, art. 6,

art. 52 și art. 55 din care rezultă că, magistrații nu fac parte din

categoriile de persoane exceptate de la plata contribuției bănești lunare

pentru asigurările sociale de sănătate.

Recursul în anulare este fondat.

Într-adevăr, în conformitate cu

prevederile art. 99 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească,

magistrații în activitate sau pensionarii, precum și soțul sau soția și copiii

aflați în întreținerea acestora beneficiază în mod gratuit de asistență

medicală, medicamente și proteze.

Această gratuitate nu echivalează și

cu scutirea de plata contribuției bănești lunare pentru asigurările sociale de

sănătate care constituie o obligație distinctă.

Gratuitățile prevăzute de Legea nr.

92/1992 în art. 99 (pentru magistrați) și art. 141 (pentru personalul

auxiliar), se acordă numai în condițiile cuprinse în Legea nr. 145/1997 care,

la art. 1 alin. (2) și art. 4 instituie regula generală a obligativității

asigurării.

De la această regulă generală

obligatorie există excepțiile privitoare la persoanele scutite de plata

contribuției pentru asigurările sociale de sănătate, prevăzute în art. 6 și

art. 55 din Legea nr. 145/1997.

În conformitate cu art. 52 din lege,

persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru

asigurările sociale de sănătate, cu excepția persoanelor prevăzute la art. 6 și

art. 55.

Întrucât magistrații nu sunt

menționați printre persoanele exceptate de la plata acestei contribuții, se

constată că, numai prin greșita aplicare a prevederilor legale tribunalul a

admis acțiunea reclamantei, soluție confirmată de curtea de apel.

În consecință, recursul în anulare

urmează a fi admis, hotărârile pronunțate în cauză urmează a fi casate și în

fond, a fi respinsă acțiunea reclamantei ca nefondată, precum și cererea de

chemare în garanție a C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat

de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva sentinței civile nr. 118 din 13 mai 2002 a Tribunalului Satu Mare și

deciziei civile nr. 998 din 13 septembrie 2002 a Curții de Apel Oradea.

Casează hotărârile atacate și pe

fond respinge acțiunea formulată de M.C.I. împotriva Ministerului Justiției și

Tribunalului Satu Mare, precum și cererea de chemare în garanție a

C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 6 februarie 2004.