ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 186/2004

Asupra recursului în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele :

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Satu

Mare la data de 1 martie 2002 N.M. a chemat în judecată pe pârâții Tribunalul

Satu Mare și Ministerul Justiției solicitând obligarea acestora la restituire a

sumelor încasate prin reținerea nelegală a procentului de 7 % din salariu cu

titlu de primă pentru asigurări de sănătate pe perioada 1 ianuarie 2000 – 1

martie 2001, cu aplicarea coeficientului de inflație la data executării

hotărârii.

Prin sentința civilă nr. 130/D din 13 mai 2002

Tribunalul Satu Mare a admis acțiunea și în consecință a obligat pârâții să

restituie reclamantei suma reținută în procent de 7 % din salariu pentru

perioada 1 ianuarie 2000 – 1 martie 2001 cu aplicarea coeficientului de

inflație la data executării hotărârii, reprezentând prima pentru asigurări de

sănătate. A respins cererea de chemare în garanție a Casei Asigurărilor de

Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității

Judecătorești formulată de Tribunalul Satu Mare.

Recursurile declarate de Ministerul Justiției și

Tribunalul Satu Mare au fost admise prin decizia nr. 996/R din 13 septembrie

2002 a Curții de Apel Oradea, iar sentința a fost modificată în parte în sensul

că s-a admis cererea de chemare în garanție a Casei de Asigurări O.P.S.N.A.J.,

care a fost obligată să achite pârâților, Ministerul Justiției și Tribunalul

Satu Mare, suma la care aceștia au fost obligați în favoarea reclamantei.

În conformitate cu prevederile art. 27 lit. f)

din Legea nr. 92/1992 și ale art. 330 pct. 2 C. proc. civ. Procurorul General al

Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare

împotriva hotărârilor menționate, arătând că au fost pronunțate cu încălcarea

esențială a legii , ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe

fond.

În esență s-a susținut, că prin hotărârile

menționate, instanțele au încălcat prevederile Legii nr. 145/1997 a

asigurărilor sociale de sănătate, respectiv art. 1 alin. (2), art. 4, art. 6,

art. 52 și art. 55 din care rezultă că magistrații nu fac parte din categoriile

de persoane exceptate de la plata contribuției bănești lunare pentru

asigurările sociale de sănătate.

Recursul în anulare este fondat.

Într-adevăr, în conformitate cu prevederile art.

99 din Legea nr. 92 din 4 august 1992 pentru organizarea judecătorească

magistrații în activitate sau pensionarii precum și soțul sau soția și copiii

aflați în întreținerea acestora beneficiază în mod gratuit de asistență

medicală, medicamente și proteze.

Această gratuitate nu echivalează și cu scutirea

de plata contribuției bănești lunare pentru asigurările sociale de sănătate

care, constituie o obligație distinctă.

Gratuitățile prevăzute de Legea nr. 92/1992 în

art. 99 (pentru magistrați) și art. 141 (pentru personalul auxiliar) se acordă

numai în condițiile cuprinse în Legea nr. 145/1997 care, la art. 1 alin. (2) și

art. 4 instituie regula generală a obligativității asigurării.

De la această regulă generală obligatorie există

excepțiile privitoare la persoanele scutite de plata contribuției pentru

asigurările sociale de sănătate, prevăzute în art. 6 și art. 55 din Legea nr. 145/1997.

În conformitate cu art. 52 din lege persoana

asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru

asigurările sociale de sănătate, cu excepția persoanelor prevăzute la art. 6 și

art. 55.

Întrucât magistrații nu sunt menționați printre

persoanele exceptate de la plata acestei contribuții, se constată că, numai

prin greșita aplicare a prevederilor legale tribunalul a admis acțiunea

reclamantei, soluție confirmată de curtea de apel.

În consecință, recursul în anulare urmează a fi

admis, hotărârile pronunțate în cauză, urmează a fi casate și în fond, a fi

respinsă acțiunea reclamantei, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat de

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva sentinței civile nr. 130/D din 13 mai 2002 a Tribunalului Satu Mare

și deciziei civile nr. 996/R din 13 septembrie 2002 a Curții de Apel Oradea, pe

care le casează și pe fond respinge acțiunea reclamantei N.M., ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 20 ianuarie 2004.