ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 489/2004

Asupra recursului

în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 7 martie 2002 P.G.,

judecător, a chemat în judecată Ministerul Justiției și Tribunalul Satu Mare,

pentru a fi obligați să-i restituie sumele de bani încasate, prin reținerea

procentului de 7% din salariul lunar, cu titlu de contribuție la fondul de asigurări

sociale de sănătate, pentru perioada 1 ianuarie 2000 – 1 martie 2001, cu

aplicarea coeficientului de inflație la data executării hotărârii.

Tribunalul Satu Mare a chemat în

garanție Casa de Asigurări de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței

Naționale și Autorității Judecătorești pentru a fi obligată la înapoierea

plății făcute reclamantului în caz de admitere a acțiunii principale.

Tribunalul Satu Mare, secția civilă,

sentința nr. 156 din 13 mai 2002, a admis acțiunea principală așa cum a fost

formulată. Totodată, a respins cerere de chemare în garanție.

Curtea de Apel Oradea, secția

civilă, prin decizia nr. 984 din 13 septembrie 2002, a admis recursurile

pârâților și, schimbând în parte sentința, a admis și cererea de chemare în

garanție.

Soluția instanțelor a fost

fundamentată pe dispozițiile art. 99 din Legea nr. 92/1992, modificate prin

Legea nr. 142/1997 în raport de care s-a apreciat că, în speță, există o plată

nedatorată.

Împotriva celor două hotărâri

judecătorești procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de

Justiție a declarat recurs în anulare cerând, în temeiul art. 4, art. 6, art. 9

și art. 55 din Legea nr. 145/1997, reformarea lor iar, pe fond, respingerea

acțiunii și, corelativ, a cererii de chemare în garanție, ca fiind rămasă fără

obiect.

Recursul în anulare este fondat.

Dispozițiile art. 99 din Legea nr. 92/1992,

modificate prin Legea nr. 142/1997, invocate în sprijinul soluției de admitere

a acțiunii trebuie corelate cu prevederile art. 4, art. 6, art. 9 și art. 55

din Legea nr. 145/1997 în raport de care plata contribuției pentru fondul

asigurărilor sociale de sănătate, invocată prin acțiune, este o plată datorată.

În consecință, nefiind întrunite

cerințele plății nedatorate, invocată ca temei de drept în sprijinul admiterii

acțiunii, rezultă că soluția atacată este nelegală.

Drept urmare, se impune admiterea

recursului în anulare, așa cum a fost formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat

de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție.

Casează sentința civilă nr. 156 din

13 mai 2002 a Tribunalului Satu Mare și decizia civilă nr. 984 din 13

septembrie 2002 a Curții de Apel Oradea și pe fond respinge acțiunea formulată

de P.G. împotriva Ministerului Justiției și Tribunalului Satu Mare precum și

cererea de chemare în garanție a Casei de Asigurări OPSNAJ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2004.