ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5735/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC O.T. SRL București a formulat contestație împotriva deciziei nr. 489 din 21 decembrie 2004, emisă de C.N.A., contestație ce a fost înregistrată sub nr. 130/2005, la Curtea de Apel București, solicitând anularea deciziei, ca netemeinică și nelegală.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin decizia sus menționată i-a fost aplicată o amendă contravențională în cuantum de 250.000.000 lei, considerându-se că a încălcat prevederile art. 3 alin. (1), (2) și (3) și ale art. 40 din Legea nr. 67/2004, prin prezentarea filmului documentar „Destinul mareșalului” - o producție a Studioului nr. 4 P. Reclamanta susține că din moment ce persoanele din cadrul postului nu au făcut comentarii de nici o natură, simpla prezentare pe post a unui film documentar nu poate fi considerată drept o atitudine partizană în favoarea mareșalului Antonescu și posibile incitări la antisemitism. Pârâtul C.N.A.

a formulat întâmpinare, susținând că sancțiunea este întemeiată, postul de televiziune sancționat prezentând pe post o producție titrată suplimentar „Film interzis: Destinul Mareșalului Antonescu”, fără a face comentarii la film sau precizări cu privire la motivul difuzării filmului sau cu privire la motivul interzicerii lui, în felul acesta manipulând publicul prin omisiune. S-au administrat probatorii cu acte și în urma analizării acestora a fost pronunțată sentința civilă nr. 723 din 18 aprilie 2005, prin care s-a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantă.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin difuzarea filmului intitulat „Destinul mareșalului”, titrat suplimentar de către post „Film interzis: Destinul mareșalului Antonescu”, reclamanta a încălcat prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 504/2002, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora radiodifuzorii „au obligația să asigure informarea obiectivă a publicului prin prezentarea corectă a faptelor și evenimentelor și să favorizeze libera formare a opiniilor”, precum și cele ale art. 40 din Legea audiovizualului nr. 504/2002, conform cărora este interzisă difuzarea de programe care conțin orice formă de incitare la ură pe considerente de rasă, religie, naționalitate, sex sau orientare sexuală.

În cadrul acestui film, mareșalul Antonescu a fost prezentat exclusiv ca victimă a sovieticilor și a regimului comunist, iar evenimentele de la Iași, din iunie 1941, soldate cu moartea a numeroși evrei, au fost prezentate într-o lumină favorabilă lui Ion Antonescu. Neoferind comentarii sau documente istorice care să conțină alte informații sau puncte de vedere privind problema holocaustului ori personalitatea mareșalului Antonescu, postul de televiziune s-a situat pe o poziție partizană și de dezinformare a publicului, susceptibilă a genera antisemitism. Împotriva sentinței a declarat recurs, reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și susținând, în esență, că a fost dată cu interpretarea greșită a prevederilor legale, reținând săvârșirea contravenției prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 504/2002, în condițiile în care chiar intimatul C.N.A.

arată că „problema mareșalului Antonescu rămâne una controversată în România”, materialul prezentat oferind puncte de vedere pro și contra, cel care urmează a decide în favoarea propriei convingeri, fiind în cele din urmă, publicul. Pe de altă parte, prin nici o decizie normativă a C.N.A. - ului nu se definește noțiunea de informare obiectivă și limitele acesteia, nici modalitatea concretă de realizare a acesteia și aceasta în condițiile în care radiodifuzorul nu are atribuții de cenzurare a materialelor prezentate, cenzura de orice fel asupra comunicării audiovizuale fiind interzisă. Intimatul a depus întâmpinare la motivele de recurs formulate, solicitând respingerea acestuia, ca nefondat.

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și în raport cu dispozițiile legale aplicabile, Curtea îl va admite, va casa sentința atacată și va trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. C.N.A., sesizat fiind de Centrul pentru Monitorizarea și Combaterea Antisemitismului în România, în urma vizionării înregistrării cu documentarul „Destinul mareșalului” și a analizării Raportului de monitorizare întocmit de direcția de specialitate, a constatat că postul de televiziune O.T.V. a difuzat o producție a Studioului nr. 4 P., titrat suplimentar pe post: „Film interzis: Destinul Mareșalului Antonescu”, fără să fie făcute comentarii referitoare la film și nici precizări cu privire la motivul difuzării filmului sau cu privire la motivul interzicerii lui.

Membrii Consiliului au concluzionat că postul de televiziune respectiv a încălcat grav dispozițiile art. 3 alin. (2) și (3), precum și cele ale art. 40 din Legea Audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările și completările ulterioare și a aplicat sancțiunea de 250 milioane lei. Sancțiunea aplicată a fost menținută de instanța de judecată, Curtea de Apel București, care a respins prin sentința recurată, contestația formulată, instanța reținând că prin difuzarea acestui documentar, în lipsa unor comentarii sau precizări, publicul nu a fost informat în mod corect, în condițiile în care problema mareșalului Antonescu rămâne încă una controversată în România, ba, mai mult, documentarul este susceptibil de a incita la antisemitism.

Instanța și-a motivat soluția pe baza sesizării Centrului de Monitorizare și Combatere a Antisemitismului în România și a Raportului de monitorizare întocmit de Direcția de Monitorizare a C.N.A., cu privire la emisiunea în cadrul căreia a fost difuzat filmul. Probatoriul administrat este insuficient pentru pronunțarea unei soluții juste, în raport cu subiectul pe care-l abordează documentarul respectiv, mai ales că acesta nu a fost însoțit de comentarii și precizări, pentru o informare corectă a publicului. Având în vedere și faptul că C.N.A.

critică documentarul pentru prezentarea falsă a evenimentelor tragice de la Iași din iunie 1941 și atitudinea partizană în favoarea mareșalului Antonescu, susținând că toate acestea constituie acte de dezinformare a publicului și incitare la antisemitism, Curtea apreciază că este absolut necesar ca instanța să vizioneze în mod direct caseta cu acest documentar, pentru a-și forma propriile convingeri referitoare la conținutul și consecințele prezentării acestui documentar și dacă prin modul de abordare a problemelor încalcă sau nu prevederile Legii Audiovizualului nr. 504/2002. De aceea, pentru evitarea oricăror erori în stabilirea adevărului și pentru justa soluționare a procesului, se impune admiterea recursului și casarea sentinței, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași curți de apel.

Cu ocazia rejudecării, Curtea va putea administra orice probatorii pe care le consideră necesare și concludente, în măsura în care servesc la pronunțarea unei soluții legale și temeinice.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de SC O.T. SRL București împotriva sentinței civile nr. 723 din 18 aprilie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 noiembrie 2005.