ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 613/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 13 iunie 2005

reclamanta SC O.T. SRL a solicitat să se constate nulitatea Deciziei nr. 353

din 24 mai 2005 emisă de C.N.A., iar în subsidiar, să se desființeze această

decizie și să fie exonerată de plata sumei de 250.000.000 lei.

De asemenea, solicită

suspendarea efectelor deciziei până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

În motivarea acțiunii arată

că decizia este lovită de nulitate absolută pentru că în cuprinsul ei nu se

specifică numărul de înmatriculare în Registrul Comerțului, codul unic de

înregistrare, numele vreunui reprezentant al persoanei juridice sancționate și

nici termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune

contestația, astfel cum se prevede în art. 16 alin. (1) și (6) din O.G. nr.

2/2001.

În ce privește fondul, arată

că sancțiunea aplicată este netemeinică pentru că la aplicarea ei nu s-a ținut

seama de faptul că emisiunea D.D.D., din 17 mai 2005 și 24 mai 2005, a fost difuzată în direct, iar radiodifuzorul și-a îndeplinit obligațiile prevăzute la art. 14

alin. (3) din Decizia C.N.A. nr. 248/ 2004 și anume a pus în vedere invitaților

săi de a proba afirmațiile făcute și să indice probele pe care le au.

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr.

1807 din 7 noiembrie 2005 a respins acțiunea ca neîntemeiată, reținând că

excepția nulității deciziei este nefondată pentru că reclamantei nu i s-a

produs nici o vătămare deoarece a exercitat calea de atac, iar în ce privește fondul

cauzei, reține că invitații emisiunii D.D.D., din 17 și 24 mai 2005, au

practicat un discurs rasist, manifestând atitudini discriminatorii la adresa

unor minorități naționale fără ca moderatorul emisiunii să atragă atenția

interlocutorilor săi că încalcă dispozițiile Deciziei nr. 248/2004 privind

protecția demnității umane și a dreptului la propria imagine, încurajând

desfășurarea emisiunii în afara cadrului legal.

Reclamanta a declarat recurs

împotriva sentinței, susținând că este netemeinică și nelegală.

Consideră că Instanța i-a

respins susținerile cu privire la nulitatea absolută a deciziei contestate,

prin aplicarea greșită a legii în materia contravențiilor, fără să țină cont că

în ce privește forma pe care trebuia să o îmbrace decizia, dispozițiile

neîndestulătoare din Legea nr. 504/2002 se completează cu cele ale O.G. nr.

2/2001.

Menționează că în mod greșit

Instanța de Fond a respins capătul de cerere privitor la anularea deciziei,

apreciind eronat că radiodifuzorul a încurajat desfășurarea emisiunii în afara

cadrului legal, cu toate că emisiunea, fiind difuzată în direct iar invitatul

emisiunii are un temperament vulcanic, radiodifuzorul totuși și-a îndeplinit

obligațiile prevăzute de art. 14 alin. (3) din Decizia nr. 248/ 2004, punând în

vedere interlocutorilor să probeze afirmațiile făcute și să indice probele pe

care le au.

Intimatul a depus la dosar

întâmpinare, prin care solicită ca recursul să fie respins ca neîntemeiat,

deoarece Instanța a reținut corect că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile

O.G. nr. 2/2001, ci ale Legii nr. 504/2002 a audiovizualului și că cererea

reclamantei cu privire la anularea Deciziei nr. 353/2005 nu este justificată

pentru că invitații emisiunii au practicat un discurs rasist și au manifestat

atitudini discriminatorii la adresa unor minorități naționale pe considerente

de rasă, de etnie și de orientare sexuală, iar realizatorul emisiunii a

încurajat desfășurarea ei în afara cadrului legal, permițând invitaților să

aibă manifestări contrare unei societăți democratice.

Analizând motivele de recurs

invocate, materialul probator administrat și dispozițiile legale aplicabile în

cauză, Înalta Curte reține următoarele:

Prin Decizia nr. 353 din 24

mai 2005 emisă de C.N.A. s-a dispus sancționarea recurentei SC O.T. SRL cu

amendă în cuantum de 250.000.000 lei pentru încălcarea prevederilor art. 15 din

Decizia nr. 248/2004 a C.N.A.

În decizie s-a reținut că la

edițiile emisiunii D.D.D. din zilele de 17 și 24 mai 2005 s-a practicat un

discurs rasist și s-au manifestat atitudini discriminatorii la adresa unor

minorități pe considerente de rasă, de etnie și de orientare sexuală iar

realizatorul emisiunii a condus tot timpul discuția într-o zonă conflictuală,

simulând o dispută cu invitații săi în scopul ridicării audienței emisiunii,

fără să tempereze pornirile necontrolate și discriminatorii ale invitaților.

Instanța de Fond, sesizată

cu acțiune în constatarea nulității deciziei sau anularea acesteia, a reținut

corect și a motivat corespunzător că o astfel de acțiune este neîntemeiată.

Susținerea recurentei,

făcută prin acțiune, dar și ca motiv de recurs, în sensul că decizia atacată

este lovită de nulitate absolută pentru că nu îndeplinește condițiile de formă

prevăzute de O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și

anume că în cuprinsul ei nu se specifică numărul de înmatriculare la Registrul Comerțului, codul unic de înregistrare, numele reprezentantului societății, datele

de identificare a acestuia, termenul de exercitare a căii de atac și organul la

care se depune contestația, nu poate fi reținută.

În cauză nu sunt aplicabile

dispozițiile O.G. nr. 2/2001, ci ale legii speciale în materia audiovizualului

și anume a Legii nr. 504/2002, care are prevederi distincte de ale ordonanței

în ce privește forma actului constatator al contravenției și procedura de

urmat.

Nici o dispoziție din Legea

nr. 504/2002 nu prevede că în cazul contravențiilor aplicate de C.N.A. sunt

incidente dispozițiile O.G. nr. 2/2001, termenul și condițiile în care se pot

ataca deciziile C.N.A., fiind prevăzute de art. 93 și art. 94 din Legea nr.

504/2002, iar Instanța competentă este cea de contencios administrativ.

De altfel, art. 94 din Legea

nr. 504/2002 a fost modificat prin Legea nr. 402/2003 în sensul că numai pentru

contravențiile constatate de Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei

Informației sunt aplicabile prevederile O.G. nr. 2/2001, ceea ce înseamnă că

pentru contravenții constatate de către alte autorități cărora le sunt

aplicabile dispozițiile Legii nr. 504/2002 nu sunt incidente dispozițiile

acestei ordonanțe.

Referitor la motivul de

recurs privind respingerea greșită a capătului de cerere de anulare a deciziei,

se reține că Instanța de Fond a procedat corect, motivând amplu pentru care

considerente s-a impus respingerea acestuia.

Indiscutabil, din materialul

probator rezultă că la emisiunea D.D.D., din zilele de 17 mai 2005 și 24 mai

2005, invitații realizatorului emisiunii au practicat un discurs rasist, făcând

referiri jignitoare la adresa unor persoane pe criterii de rasă, etnie sau

orientare sexuală, fără ca realizatorul emisiunii să-i tempereze, să le pună în

vedere că astfel de acuzații nu pot fi făcute într-un program de televiziune și

să se aducă dovezi concrete cu privire la afirmațiile făcute, ci, dimpotrivă,

i-a provocat pe invitați să continue astfel de manifestări.

Conform prevederilor art. 15

din Decizia nr. 248/2004 a C.N.A., invocată drept temei pentru aplicarea

sancțiunii, este interzisă difuzarea în programele audiovizuale a oricăror

forme de manifestări antisemite ori xenofobe, sau orice discriminare pe

considerente de rasă, religie, naționalitate, sex, orientare sexuală sau etnie.

Din înregistrările emisiunii

D.D.D., depuse în copie la dosar, rezultă indiscutabil că în zilele de 17 și 24

mai 2005 s-au făcut astfel de manifestări, fără ca realizatorul emisiunii să ia

o poziție fermă pentru oprirea lor sau cel puțin să impună interlocutorilor să

prezinte în acele emisiuni probe concrete cu privire la realitatea celor

afirmate.

Cum se constată că motivele

de recurs invocate de recurentă nu sunt întemeiate, urmează ca recursul să fie

respins, în temeiul art. 299 și art. 312 C. proc. civ. și art. 10 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC O.T. SRL București împotriva sentinței civile nr. 1807 din 7 noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 februarie 2007.