ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3257/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 5 iulie 2006, reclamanta SC O.T.V. SRL București a solicitat anularea deciziei

nr. 367 din 15 iunie 2006 emisă de pârâtul C.N.A. și exonerarea sa de plata amenzii

în sumă de 25.000 lei.

In

motivarea acțiunii reclamanta a arătat că decizia contestată a fost emisă de pârât

cu încălcarea dispozițiilor art. 91 din Legea nr. 504/2002, deoarece postul de

televiziune nu poate fi sancționat, nefiind radiodifuzor și persoană juridică,

iar amenda a fost aplicată fără ca anterior să se emită o somație publică de

intrare în legalitate.

Reclamanta

a susținut că pârâtul a constatat greșit săvârșirea contravențiilor prevăzute de

art. 27 alin. (4), art. 35 alin. (2) din Legea nr. 504/2002 și art. 150, art. 158

și art. 159 alin. (1) și (2) din Decizia nr. 187/2006 a C.N.A., pentru că

emisiunea avută în vedere a prezentat efectele benefice ale reflexoterapiei,

dar fără a se individualiza un centru medical și fără a se anunța un număr de

telefon, la care să poată apela persoanele interesate.

Cuantumul

amenzii aplicate a fost contestat, arătându-se că amenda a fost aplicată pentru

două presupuse contravenții, ceea ce încalcă principul fundamental al

răspunderii contravenționale, potrivit căruia, fiecărei contravenții îi

corespunde o sancțiune.

P

rin sentința

civilă nr. 417 din 7

februarie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pe baza probelor administrate

în cauză și anume, înscrisurile privind raportul de monitorizare,

procesul-verbal din ședința C.N.A. din 15 iunie 2006 și C.D.-ul vizualizat în

prezența reprezentanților părților, instanța de fond a constatat că reclamanta a

săvârșit contravențiile pentru care a fost sancționată prin decizia contestată,

întrucât emisiunea pe teme medicale difuzată în data de 9 iunie 2006 a încălcat

reglementările din materia audiovizualului care interzic utilizarea publicității

mascate sau a teleshopingului mascat.

Referitor la persoana

sancționată, s-a avut în vedere că sancțiunea a fost corect aplicată

deținătorului licenței audiovizuale, care funcționează ca persoană juridică,

respectiv societății reclamante și nu postului de televiziune.

Instanța de fond a constatat

că somația publică de intrare în legalitate prevăzută de art. 90 alin. (3) din

Legea nr. 504/2002 este facultativă pentru C.N.A. și că, în cauză nu a fost

necesară somația prealabilă, față de împrejurarea că reclamanta a mai fost sancționată

contravențional prin decizia nr. 309 din 24 mai 2006.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamanta și a solicitat modificarea hotărârii, în

sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată, iar în subsidiar, să fie

redus cuantumul amenzii aplicate.

Recurenta a susținut că

soluția instanței de fond a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 91

din Legea nr. 504/2002, considerându-se greșit că în cauză intimatul nu avea

obligația să emită somație publică anterior aplicării amenzii contravenționale.

Față de prevederea legală invocată, recurenta a arătat că intimatul avea

obligația să emită o somație cuprinzând condiții și termene precise de intrare

în legalitate, considerând că această obligație nu poate fi suplinită sau

înlocuită, chiar dacă postul a mai fost sancționat pentru același gen de fapte.

Hotărârea instanței

de fond a fost criticată și pentru respingerea apărărilor formulate în acțiune,

arătându-se că a fost nelegal sancționat postul de televiziune, care nu este

radiodifuzor și nu are personalitate juridică și că amenda a fost aplicată

pentru presupusa săvârșire a două contravenții, în zile diferite.

Referitor la pretinsa

încălcare a dispozițiilor art. 27 alin. (4) și art. 35 din Legea nr. 504/2002

pentru difuzarea emisiunii, D.D.D. sub titlul „ 6 ani de reflexoterapie în

România”, recurenta a criticat concluzia instanței de fond privind caracterul

publicitar al emisiunii. În acest sens, s-a arătat că emisiunea a făcut o

prezentare generală a reflexoterapiei, dar nu a existat un contract de publicitate

cu anumite centre medicale, nu a fost depășit timpul legal pentru difuzarea

publicității și nu au fost promovate tratamente medicale, pentru care este

nevoie de prescripție medicală.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs invocate și de dispozițiile

art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte va respinge

prezentul recurs pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a aplicat

corect dispozițiile art. 91 din Legea nr. 504/2002, care prevăd că, înainte de

aplicarea unei sancțiuni pecuniare, C.N.A., are obligația să emită o somație de

intrare în legalitate și dacă radiodifuzorul nu se conformează acesteia sau

încalcă din nou aceste prevederi, se va aplica sancțiunea amenzii.

Emiterea unei noi

somații nu mai era necesară anterior sancționării cu amendă prin decizia contestată,

avându-se în vedere că recurenta a fost sancționată în mod repetat pentru

încălcarea prevederilor privind publicitatea în audiovizual.

Astfel, se reține că

pe parcursul anului 2006, recurenta a fost sancționată cu trei somații publice

și cu șase amenzi pentru încălcarea prevederilor privind publicitatea și

teleshopingul.

În consecință,

instanța de fond a constatat corect îndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 91

din Legea nr. 504/2002, cu atât mai mult cu cât, decizia contestată a fost emisă

după sancționarea recurentei cu o nouă somație publică prin decizia nr. 309 din

24 mai 2006 pentru încălcarea aceleiași reglementări referitoare la publicitate

și teleshoping.

Susținerea privind

sancționarea greșită a postului de televiziune a fost întemeiat respinsă de

instanța de fond, constatându-se că decizia a fost emisă pentru beneficiarul

licenței audiovizuale care este societatea recurentă, în calitate de titulară a

raportului juridic stabilit cu autoritatea intimată, conform art. 43 alin. (3)

din Legea nr. 504/2002.

Critica recurentei

privind sancționarea cumulată a contravențiilor nu a fost motivată în drept. La

instanța de fond și în recurs nu au fost indicate prevederile legale care nu au

fost respectate de intimat la stabilirea cuantumului amenzii aplicate.

Instanța de fond a aplicat

corect și dispozițiile art. 27 alin. (4) și art. 35 alin. (2) din Legea nr. 504/2002,

potrivit cărora publicitatea mascată și teleshopingul mascat sunt interzise.

În raport de probele

administrate în cauză, s-a constatat judicios legalitatea deciziei de sancționare

a recurentei pentru încălcarea prevederilor legale sus menționate.

Astfel, se reține că

prin conținutul și durata de desfășurare, emisiunea pe teme medicale din ziua

de 9 iunie 2006 a avut un vădit caracter publicitar, fiind dedicată promovării

unui centru medical individualizat, printr-o modalitate de difuzare a

publicității interzisă de legislația din materia audiovizualului.

Împrejurarea că nu a

existat un contract de publicitate încheiat de recurentă cu respectivul centru

medical nu are relevanță juridică în privința răspunderii contravenționale,

care a fost corect stabilită față de încălcarea reglementării referitoare la

publicitate și teleshoping în audiovizual.

În privința promovării

de servicii și produse medicale, recurenta a contestat neîntemeiat caracterul

contravențional al faptei de a prezenta tratamente medicale în cadrul unei

emisiuni de teleshoping în zilele de 13 și 14 iunie 2006.

Potrivit art. 158

alin. (1) din Decizia nr. 187/2006 a C.N.A. privind Codul de reglementare a

conținutului audiovizual, este interzisă orice formă de publicitate pentru

furnizarea de servicii medicale publice, de stat și private.

În consecință,

instanța a respins întemeiat toate motivele de nelegalitate invocate prin

acțiune, constatând că decizia nr. 367 din 15 iunie 2006 este conformă

prevederilor legale din materia audiovizualului, a căror aplicare s-a impus

față de situația de fapt constatată în raportul de monitorizare.

Pentru considerentele

expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii

atacate, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC O.T.V. SRL București împotriva sentinței

civile nr. 417 din 7 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 iunie 2007.