ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 485/2004

Asupra recursului în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 2 martie 2001 I.E., grefier, a chemat în judecată Ministerul Justiției și Tribunalul Satu Mare pentru a fi obligați să-i restituie sumele de bani încasate, prin reținerea procentului de 7% din salariul lunar, cu titlu de contribuție la fondul de asigurări sociale de sănătate, pentru perioada 1 ianuarie 2000 – 1 martie 2001, cu aplicarea coeficientului de inflație la data executării hotărârii. Tribunalul Satu Mare a chemat în garanție Casa de Asigurări de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității judecătorești pentru a fi obligată la înapoierea plății făcute reclamantei în caz de admitere a acțiunii principale.

Tribunalul Satu Mare, secția civilă, prin sentința nr. 144 din 13 mai 2002, a admis acțiunea principală, așa cum a fost formulată. Totodată, a respins cererea de chemare în garanție. Curtea de Apel Oradea, secția civilă, prin decizia 960 din 11 septembrie 2002, a admis recursurile pârâților și, schimbând în parte sentința, a admis și cererea de chemare în garanție. Soluția instanțelor a fost fundamentată pe dispozițiile art. 99 din Legea nr. 92/1992, modificată prin Legea nr. 142/1997 în raport de care, s-a apreciat că, în speță, există o plată nedatorată. Împotriva celor două hotărâri judecătorești procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare cerând, în temeiul art. 4, art. 6, art. 9 și art. 55 din Legea nr. 145/1997, reformarea lor iar, pe fond, respingerea acțiunii și, corelativ, a cererii de chemare în garanție, ca fiind rămasă fără obiect.

Recursul în anulare este fondat. Dispozițiile art. 99 din Legea nr. 92/1992, modificată prin Legea nr. 142/1997, invocate în sprijinul soluției de admiterea a acțiunii, trebuie corelate cu prevederile art. 4, art. 6, art. 9 și art. 55 din Legea nr. 145/1997 în raport de care plata contribuției pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate, invocată prin acțiune, este o plată datorată. În consecință, nefiind întrunite cerințele plății nedatorate, invocate ca temei de drept în sprijinul admiterii acțiunii, rezultă că soluția atacată este nelegală. Drept urmare, se impune admiterea recursului în anulare, așa cum a fost formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție. Casează sentința civilă nr. 144 din 13 mai 2002 a Tribunalului Satu Mare precum și decizia civilă nr. 960 din 11 septembrie 2002 a Curții de Apel Oradea și pe fond respinge acțiunea formulată de I.E. împotriva Ministerului Justiției și Tribunalului Satu Mare precum și cererea de chemare în garanție a Casei de Asigurări OPSNAJ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2004.